Articolul text
Text integral
(2018/C 303/04) COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 50 alineatul (2) litera (a), întrucât: DECIDE: Documentul unic și trimiterea la publicarea caietului de sarcini menționată la articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 pentru denumirea „Bulot de la Baie de Granville” (IGP) fac parte din anexa la prezenta decizie. În conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, publicarea prezentei decizii conferă dreptul de opoziție la înregistrarea denumirii menționate la primul paragraf al prezentului articol în termen de trei luni de la data publicării prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. DOCUMENT UNIC „BULOT DE LA BAIE DE GRANVILLE” Nr. UE: PGI-FR-02319 – 4.8.2017 DOP ( ) IGP ( X ) 1. Denumirea (denumirile) „Bulot de la Baie de Granville” 2. Statul membru sau țara terță Franța 3. Descrierea produsului agricol sau alimentar 3.1. Tipul de produs Clasa 1.7. Pești, moluște, crustacee proaspete și produse derivate 3.2. Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1 „Bulot de la Baie de Granville” este o moluscă gasteropodă din specia Buccinum undatum. Aceasta este vândută în cochilia proprie: Ea poate fi aromatizată în timpul preparării. Cochilia este deseori deschisă la culoare, variind de la alb la maro închis și de la alb-verzui la verde închis, în funcție de prezența mai mult sau mai puțin marcată a algelor pe suprafață. Cochilia poate prezenta pete roșiatice, datorate prezenței microalgelor. Piciorul este de culoare albă, variind de la culoarea fildeșului la crem, și prezintă mici striații și pete negre. Calibrul este definit ca fiind dimensiunea cochiliei de la vârf până la canalul sifonal. „Bulot de la Baie de Granville” au un calibru cuprins între 47 mm și 70 mm. Cu toate acestea, un lot poate cuprinde exemplare mai mici de 47 mm, în limita a 8 % din indivizi, și mai mari de 70 mm, în limita a 15 % din indivizi. Având în vedere durata de viață necesară pentru ca melcii-de-mare să atingă calibrul cerut, aceștia sunt deseori purtători de organisme marine (ciripede, viermi, moluște din genul Crepidula), denumite epibionte, care se fixează pe cochilia lor. Prezența epibiontelor în loturile comercializate sub IGP „Bulot de la Baie de Granville” este limitată la 25 % din indivizi. Această proporție este evaluată ținându-se seama de indivizii care poartă un număr semnificativ de astfel de epibionte, iar acest criteriu este definit printr-o referință fotografică. „Bulot de la Baie de Granville” prezintă un miros iodat, marin și cu iz de alge. După preparare, „Bulot de la Baie de Granville” are o textură moale, o umiditate perceptibilă și arome cu note iodate, marine și de alună. De asemenea, poate fi ușor crocantă din cauza prezenței unor mici sedimente sau resturi de cochilii. Nu prezintă nici miros, nici gust de mâl. 3.3. Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate) — 3.4. Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată „Bulot de la Baie de Granville” este pescuită și debarcată în aria geografică. 3.5. Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. a produsului la care se referă denumirea înregistrată — 3.6. Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată Pe fiecare ambalaj unitar de melci-de-mare care poartă această IGP figurează: 4. Delimitarea concisă a ariei geografice Aria geografică a „Bulot de la Baie de Granville” este definită de: Zona de pescuit: „Bulot de la Baie de Granville” este pescuită la vest de peninsula Cotentin, în zona litorală care se întinde de la promontoriul Goury la nord către promontoriul Champeaux la sud. „Bulot de la Baie de Granville” este capturată în limita unei fâșii litorale de 30 de mile marine de la punctele de debarcare. Zona de debarcare Zona de debarcare cuprinde toate comunele litorale situate între promontoriul Goury la nord și promontoriul Champeaux la sud. Ea este formată din următoarele comune din departamentul Manche: Integral, comunele: Agon-Coutainville; Anneville-sur-Mer; Annoville; Barneville-Carteret; Baubigny; Blainville-sur-Mer; Bréhal; Bretteville-sur-Ay; Bréville-sur-Mer; Bricqueville-sur-Mer; Carolles; Champeaux; Coudeville-sur-Mer; Créances; Denneville; Donville-les-Bains; Flamanville; Geffosses; Gouville-sur-Mer; Granville; Hauteville-sur-Mer; Héauville; Heugueville-sur-Sienne; Jullouville; La Haye; Le Rozel; Les Moitiers-d’Allonne; Les Pieux; Lessay; Lingreville; Montmartin-sur-Mer; Orval-sur-siennes; Pirou; Portbail; Regnéville-sur-Mer; Saint-Georges-de-la-Rivière; Saint-Germain-sur-Ay; Saint-Jean-de-la-Rivière; Saint-Lô-d’Ourville; Saint-Pair-sur-Mer; Siouville-Hague; Surtainville; Tourville-sur-Sienne; Tréauville. Parțial, comuna: La Hague. 5. Legătura cu aria geografică Specificitatea ariei geografice Sectorul golfului Granville se distinge printr-o maree de mare amploare (amplitudine medie de 10,5 metri), cu o retragere puternică a mării la nivelul cel mai scăzut al mareei. Deplasarea maselor de apă în decursul unui ciclu de flux și reflux induce curenți cu o viteză de până la 2 noduri la Granville. Forța curenților provoacă o dispersare importantă a coloanelor de apă și masa de apă se amestecă în mod constant pe verticală (fără stratificare). Această amestecare semnificativă, datorată curenților mareei și hulei, reduce amplitudinea variației sezoniere a temperaturii apei la circa 10 °C. Temperatura medie este de ordinul a 17 °C vara și 8 °C iarna. Curenții puternici și mareea substanțială antrenează o reînnoire continuă a maselor de apă cu volume aduse din larg care asigură o calitate excelentă a apei și o temperatură de apă dulce. Golful Granville prezintă o anumită omogenitate batimetrică și nu se găsesc adâncimi mai mari de 50 m decât dincolo de limita de 30 de mile marine de la porturile de pe litoralul vestic al peninsulei Cotentin. Aceasta este o zonă bogată în rămășițe de cochilii, unde prezența sedimentelor de tip mâlos (sedimente fine) este foarte redusă. Litoralul vestic al peninsulei Cotentin beneficiază de o climă de tip oceanic temperat (o medie anuală de 11,4 °C), care este puternic influențată de curenți de aer rece și umed proveniți din Oceanul Atlantic. Particularitatea litoralului local se datorează zonei de coastă supuse unor vânturi predominante din sectorul vestic și prezintă un aspect în esență nisipos, cu excepția extremităților de nord și de sud, ceea ce limitează posibilitățile de adăpostire și de lansare la apă a navelor de pescuit. Repartizarea necesară a navelor de pescuit pentru melci-de-mare, de-a lungul întregii zone de coastă, precum și aceste aspecte legate de mediu stau la baza următoarelor caracteristici: Melcii-de-mare fac parte din alimentația tradițională a populațiilor locale de pe litoralul normand. Ei erau culeși cu mâna sau utilizând o greblă, cu ocazia mareelor (A. Locard, Manuel Pratique d’Ostréiculture, 1900, și L. Joubin, Etudes sur les Gisements de Coquilles Comestibles des Côtes de France – La presqu’île du Cotentin; Bulletin de l’Institut Océanographique, 1911). Melcii-de-mare se consumau direct, dar erau căutați și ca momeală pentru amorsarea liniilor de pescuit destinate capturării unor pești mai nobili, precum codul. În decursul primei jumătăți a secolului al XX-lea, pescuitul artizanal cu coșuri, traulere sau drage, tehnici foarte prezente în regiunea Granville, permitea de asemenea capturarea accidentală a melcilor-de-mare, care constituiau un supliment valoros al ieșirilor la pescuit. Începând cu mijlocul secolului al XX-lea, au fost dezvoltate tehnici specializate. J. Le Dantec raportează, în 1947, existența unui pescuit de melci-de-mare dirijat „pe care bărcile de tip «doris» îi pescuiesc cu coșuri în aproprierea coastei” (Revue officielle des travaux des pêches maritimes 1947-1949 – Volumul XV.FASC. 1-4 nr. 54-60). Apariția pescuitului profesional de „Bulot de la Baie de Granville” s-a produs în decursul celei de a doua jumătăți a secolului al XX-lea, datorită apariției unor echipamente care permiteau pescuitul în cantități mai mari. Astfel, această activitate a devenit profesională, specifică și rentabilă. Printre aceste echipamente specifice, putem menționa coșurile pentru capturarea melcilor-de-mare și cutiile perforate pentru transportul lor. Începând din 1985, pentru melcii-de-mare pescuiți în golful Granville a fost instaurat un mecanism de gestionare a resurselor (mărimea navelor, tipul de motoare, calendarul de pescuit etc.), pentru a conserva această resursă și caracterul artizanal legat de pescuitul cu coșuri. Specificitatea produsului „Bulot de la Baie de Granville” este un gasteropod din specia Buccinum undatum. El are următoarele caracteristici: Legătura cauzală Legătura cu aria geografică a „Bulot de la Baie de Granville” se fundamentează pe calitatea sa specifică și pe reputația sa. În primul rând, calitatea sa rezultă din combinația dintre caracteristicile mediului geografic și cunoștințele specializate ale pescarilor. Condițiile naturale din golful Granville (batimetrie, amplitudinea importantă a mareelor, calitatea și temperatura apei) sunt propice dezvoltării speciei Buccinum undatum, care este o specie de mare rece. Pescarii și-au adaptat practicile la caracteristicile ariei geografice. Datorită amplitudinii mari a mareelor, porturile sunt accesibile numai la flux. Regimul semidiurn al mareelor determină orarele de plecare și de întoarcere a navelor de pescuit: navele sunt limitate la o durată de pescuit care nu poate depăși 16 ore. Atractivitatea pe care o prezintă „Bulot de la Baie de Granville” ține de prospețimea pe care o garantează acest pescuit de scurtă durată, dar și de păstrarea vivacității și a caracteristicilor organoleptice ale melcilor-de-mare, datorită: Condițiile climatice temperate sunt, de asemenea, favorabile unei bune conservări a melcilor-de-mare în stare vie, de la scoaterea din apă până la debarcarea lor, fără adaos de gheață. În fine, natura sedimentelor de fund este favorabilă pentru calitatea gustativă a „Bulot de la Baie de Granville”. Sedimentele de tip mâlos, cunoscute pentru acțiunea lor de depreciere a caracteristicilor organoleptice ale melcilor-de-mare (aspect exterior închis la culoare, miros și gust de mâl), sunt aproape absente. Beneficiind de mai multe decenii de o reputație solidă în rândul populațiilor locale, accentuată începând din anii 1980 prin dezvoltarea pescuitului profesional, golful Granville a devenit căminul francez al dezvoltării pescuitului de melci-de-mare și al comercializării în forma lor tradițională întreagă. Asociată cu moda platourilor de fructe de mare și cu dezvoltarea preparării ca nou mod de vânzare, comercializarea „Bulot de la Baie de Granville” a contribuit la creșterea consumului de melci-de-mare la nivel național și la reputația zonei Granville. O dovadă a reputației de care se bucură „Bulot de la Baie de Granville” în rândul cunoscătorilor este însăși originea cuvântului „bulot” (melc-de-mare). Până în anii 1990, denumirea oficială de vânzare a acestor moluște era „buccin”, dar produsul era mai degrabă cunoscut sub denumirea de „bulot”, termen originar din Normandia. Utilizarea sa s-a răspândit odată cu dezvoltarea comercializării, iar „bulot” a devenit o denumire oficială la fel ca „buccin”. Utilizarea comercială a denumirii complete „Bulot de la Baie de Granville” a fost dezvoltată ulterior pentru a informa consumatorii și a promova melcii-de-mare proveniți din golful Granville. Reputația „Bulot de la Baie de Granville” a depășit cadrul profesional sau regional, datorită presei pentru publicul larg și emisiunilor televizate. Putem menționa celebra emisiune maritimă „Thalassa”, care i-a dedicat un reportaj intitulat „Bulotier à Granville, Reportage sur une pêche un peu spéciale: la pêche aux bulots à Granville”, în mai 1996. Originea „Baie de Granville” este deja o veritabilă garanție a calității, după cum o demonstrează revista lunară „Terra Eco” din februarie 2013, vorbind despre dimensiunea națională și europeană a consumului de „Bulot de la Baie de Granville”: „melcul-de-mare din Granville, celebru pentru prospețimea sa și pentru aroma fără gust rezidual de mâl, este exportat în cele patru colțuri ale Franței și în țările europene învecinate”. Cea mai frumoasă mențiune televizată în favoarea „Bulot de la Baie de Granville” îi revine celebrului bucătar cu stele Michelin Guy MARTIN, care a precizat, într-o emisiune „Epicerie Fine” din 2014 de pe TV5 Monde, consacrată moluștelor normande: „Melci-de-mare există peste tot, dar trebuie să alegem «Bulot de la Baie de Granville» deoarece acest melc-de-mare reprezintă o regiune, cunoștințe de specialitate, aș putea zice un specific al locului, o mare în sine…” Trimitere la publicarea caietului de sarcini [articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament] https://info.agriculture.gouv.fr/gedei/site/bo-agri/document_administratif-5c39eed6-89d4-4c81-9080-78ad68ff8814/telechargement