Recitale
(1) Prin Decizia 95/196/CE (1), Comisia a aprobat schema de ajutor național pe termen lung pentru agricultură în regiunile nordice ale Finlandei („schema de ajutor nordic”), astfel cum a fost notificată de Finlanda în temeiul articolului 143 din Actul de aderare în vederea autorizării în temeiul articolului 142 din Actul de aderare. Decizia 95/196/CE a fost înlocuită prin Decizia C(2009) 3067 a Comisiei din 30 aprilie 2009 (2). Respectiva decizie a fost revizuită cel mai recent prin Decizia C(2015) 2790 a Comisiei din 30 aprilie 2015.
(2) La 12 octombrie 2015, Finlanda a propus Comisiei modificarea Deciziei C(2009) 3067 pentru a simplifica administrarea schemei și pentru a lua în considerare modificările politicii agricole comune, precum și evoluțiile economice ale agriculturii din regiunile nordice ale Finlandei. Prin scrisoarea din 8 iunie 2016, Finlanda a modificat propunerea și a transmis informații suplimentare privind producția agricolă în regiunile sale nordice.
(3) Având în vedere modificările rezultate la Decizia C(2009) 3067 și numărul de modificări precedente, este adecvat să se înlocuiască respectiva decizie cu o nouă decizie.
(4) Ajutorul național pe termen lung menționat la articolul 142 din Actul de aderare este menit să asigure menținerea activității agricole în regiunile nordice, astfel cum sunt stabilite de către Comisie.
(5) Ținând seama de factorii menționați la articolul 142 alineatele (1) și (2) din actul de aderare, ajutorul național prevăzut la articolul respectiv ar trebui să fie limitat la zonele care sunt situate la nord de paralela 62 sau în apropierea acesteia și care sunt afectate de condiții climatice comparabile care determină ca activitatea agricolă să fie deosebit de dificilă. Municipalitatea (kunta) ar trebui să fie aleasă ca unitate administrativă relevantă, inclusiv municipalitățile care sunt înconjurate de alte municipalități din cadrul acestor zone, chiar dacă nu prezintă aceleași caracteristici.
(6) Pentru a facilita administrarea schemei și pentru a o coordona cu sprijinul acordat în temeiul Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 (3) și (UE) nr. 1307/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului (4), precum și cu schemele de ajutor național, este adecvat să se includă în zonele care beneficiază de ajutor în temeiul prezentei decizii aceleași municipalități ca cele care aparțin zonei delimitate în conformitate cu articolul 32 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 în Programul de dezvoltare rurală pentru Finlanda continentală 2014-2020.
(7) Perioada de referință în raport cu care trebuie examinate evoluția producției agricole și nivelul de sprijin global, folosind statisticile naționale disponibile ca bază, ar trebui să rămână aceleași ca în Decizia C(2009) 3067 și să acopere anii 1991, 1992 și 1993 în ceea ce privește producția agricolă.
(8) În conformitate cu articolul 142 din Actul de aderare, cuantumul total al ajutorului acordat ar trebui să fie suficient pentru a menține activitatea agricolă în regiunile nordice ale Finlandei, însă nu poate conduce la o situație în care sprijinul global depășește nivelul sprijinului din cursul unei perioade de referință anterioare aderării. Prin urmare, este necesar să se ia în considerare ajutorul pentru venit din cadrul politicii agricole comune atunci când se stabilește nivelul maxim admisibil de ajutor în temeiul articolului respectiv. Pe baza datelor din 2016, cuantumul maxim anual al ajutorului ar trebui să fie stabilit la 563,9 milioane de euro, calculat ca medie pe o perioadă de 5 ani, începând de la 1 ianuarie 2017 până la 31 decembrie 2021.
(9) Pentru a simplifica schema de ajutor nordic și pentru a permite Finlandei să aibă flexibilitate în ceea ce privește direcționarea ajutorului către diferite sectoare de producție, asigurând în același timp o distribuire echilibrată a ajutorului între sectoare, cuantumul mediu maxim anual al ajutorului ar trebui împărțit între categoriile de ajutor: creșterea animalelor, producția agricolă vegetală și alte ajutoare nordice. Pentru producția de lapte de vacă, este oportun să se stabilească un cuantum mediu maxim anual separat al ajutorului, ceea ce este suficient pentru a menține producția în regiunile nordice ale Finlandei.
(10) Ajutorul ar trebui acordat în fiecare an pe baza factorilor de producție (cum ar fi unitățile vită mare și ha) în limitele totale stabilite prin prezenta decizie.
(11) Ajutorul pentru reni ar trebui acordat pe cap de animal și limitat la numărul tradițional de reni din regiunile nordice ale Finlandei. Pentru depozitarea bacelor și a ciupercilor sălbatice, ar trebui să se permită plata ajutorului pe kg, iar în ceea ce privește transportul laptelui și al cărnii, precum și serviciile indispensabile pentru creșterea animalelor, în funcție de costurile suportate, cu deducerea oricărei alte plăți din fonduri publice care acoperă aceleași costuri.
(12) Pentru lapte de vacă, ar trebui să se permită plata ajutorului la kg/lapte pentru a menține un stimulent pentru o producție rațională.
(13) Din datele finlandeze privind veniturile agricole reiese că ele prezintă o volatilitate anuală considerabilă în regiunile nordice, în special începând cu 2008. Pentru a permite reacții prompte la fenomenul de volatilitate și pentru a menține activitățile agricole în regiunile nordice ale Finlandei, este adecvat să se permită Finlandei să stabilească, pentru fiecare an calendaristic, cuantumul ajutorului per sector în cadrul unei categorii de ajutoare și per unitate de producție.
(14) În acest sens, Finlanda ar trebui să diferențieze ajutoarele acordate în regiunile sale nordice și să stabilească cuantumurile anuale ale ajutoarelor în funcție de gravitatea handicapurilor naturale și de alte criterii obiective, transparente și justificate legate de obiectivele stabilite la articolul 142 alineatul (3) al treilea paragraf din Actul de aderare și anume, menținerea producției și prelucrării primare tradiționale adaptate în mod special la condițiile climatice ale regiunilor în cauză, îmbunătățirea structurilor de producție, de comercializare și de prelucrare a produselor agricole, facilitarea eliminării produselor menționate și asigurarea protecției mediului înconjurător și a conservării mediului rural.
(15) Pentru a asigura plăți regulate pe parcursul anului calendaristic, Finlanda ar trebui să aibă posibilitatea de a efectua plata ajutorului pentru un anumit an utilizând plățile în avans pe baza estimărilor inițiale ale numărului de factori de producție și de unități de producție și să facă plata ajutorului pentru producția de lapte în tranșe lunare, în funcție de producția efectivă.
(16) Supracompensarea producătorilor ar trebui să fie evitată prin recuperarea plăților necuvenite până la data de 1 iunie a anului următor.
(17) În conformitate cu articolul 142 alineatul (2) din Actul de aderare, ajutorul acordat în temeiul prezentei decizii nu ar trebui să conducă la o creștere a producției globale peste nivelul producției tradiționale în zona vizată de schema de ajutor nordic.
(18) Prin urmare, este necesar să se stabilească un număr maxim anual de factori de producție eligibili pentru fiecare categorie de ajutoare, inclusiv un maximum separat pentru numărul de vaci de lapte, la un nivel egal cu sau mai mic decât cel din perioadele de referință.
(19) În ceea ce privește numărul de vaci de lapte, ar trebui să se țină seama de evoluția cantității produse pe factor de producție de la perioadele de referință. Prin urmare, numărul maxim eligibil de vaci de lapte ar trebui să fie stabilit pe baza producției medii pe cap de vacă în perioada cuprinsă între 2004 și 2013.
(20) Ajutorul pentru creșterea, prelucrarea și comercializarea renilor ar trebui acordat astfel încât să se evite supracompensarea împreună cu ajutorul acordat în conformitate cu articolul 213 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5).
(21) În ceea ce privește producția agricolă vegetală, pentru a permite o anumită flexibilitate în utilizarea terenurilor agricole între diferite sectoare de producție, suprafața maximă permisă ar trebui să fie de 944 300 ha, stabilită în anexa II la Decizia C(2009) 3067, astfel cum a fost modificată prin Decizia C(2015) 2790, care poate include maximum 481 200 ha de pășune.
(22) Pentru culturile din sere, suprafața maximă permisă ar trebui să fie stabilită la 203 ha, care corespunde suprafeței tradiționale de producție în regiunile nordice ale Finlandei.
(23) În cazul în care numărul de factori de producție dintr-o categorie depășește numărul maxim într-un anumit an, numărul de factori de producție eligibili ar trebui să fie redus cu un număr corespunzător de factori de producție în anul calendaristic următor anului în care valoarea maximă a fost depășită.
(24) În conformitate cu articolul 143 alineatul (2) din Actul de aderare, Finlanda trebuie să furnizeze Comisiei informații cu privire la punerea în aplicare și la efectele ajutorului. Pentru a evalua mai bine efectele pe termen lung ale ajutorului și pentru a stabili nivelurile ajutoarelor ca medie pe 5 ani, este adecvat să se raporteze cu privire la efectele socioeconomice ale ajutorului la fiecare cinci ani și să se prezinte rapoarte anuale care să conțină informațiile financiare și alte informații referitoare la punerea în aplicare care sunt necesare pentru a se asigura respectarea condițiilor prevăzute în prezenta decizie.
(25) Finlanda ar trebui să garanteze faptul că se aplică măsuri adecvate de control în ceea ce privește beneficiarii ajutorului. Pentru a asigura eficacitatea respectivelor măsuri și transparența în punerea în aplicare a schemei, măsurile de control respective ar trebui să fie, pe cât posibil, aliniate la cele aplicate în cadrul politicii agricole comune.
(26) Prin urmare, Decizia C(2009) 3067 ar trebui abrogată,