Recitale
(1) Începând din 2013, Batrachochytrium salamandrivorans (denumită în continuare „Bsal”), o ciupercă patogenă emergentă care infectează salamandrele, a fost observată în Belgia, Germania, Țările de Jos și Regatul Unit. Aceasta afectează populațiile de salamandre captive și sălbatice și poate provoca o rată semnificativă a morbidității și a mortalității în cazul acestor populații. Bsal este letală pentru anumite specii de salamandre, în timp ce alte specii sunt total sau parțial rezistente la aceasta, dar pot purta Bsal pe piele și, prin urmare, pot acționa ca un rezervor și o sursă de infecție sau de contaminare pentru alte specii de salamandre.
(2) În conformitate cu cunoștințele științifice actuale privind Bsal, sintetizate într-un aviz științific (3) al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) privind Bsal, care face parte din evaluarea sa a listei și a clasificării bolilor animale stabilite în cadrul Regulamentului (UE) 2016/429 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Bsal pare să fie endemică cel puțin în Japonia, Thailanda și Vietnam, înregistrând o rată de prevalență de aproximativ 3 % la populațiile de salamandre sălbatice. În general, se crede că această ciupercă provine din Asia de Est, unde este larg răspândită și endemică. În același timp, există un deficit de informații cu privire la gradul său de răspândire în alte părți ale lumii. De asemenea, se consideră, în general, că schimburile comerciale cu salamandre infectate sau purtătoare contribuie la răspândirea Bsal.
(3) Conform datelor disponibile, atât speciile de salamandre rezistente, cât și cele susceptibile fac obiectul comerțului. Directiva 92/65/CEE a Consiliului (5) stabilește cerințele de sănătate animală care reglementează comerțul și importurile în Uniune de animale care nu fac obiectul cerințelor de sănătate animală prevăzute în actele specifice ale Uniunii enumerate în anexa F la această directivă. Legislația Uniunii în domeniul sănătății animale, inclusiv Directiva 92/65/CEE, nu prevede, în prezent, cerințe specifice de sănătate animală pentru comerțul cu salamandre sau pentru importurile acestor animale în Uniune, care ar fi eficace în ceea ce privește protejarea sănătății animale împotriva răspândirii Bsal în Uniune.
(4) În cadrul asistenței sale științifice și tehnice privind supraviețuirea, stabilirea și răspândirea Batrachochytrium salamandrivorans (Bsal) în UE (6) (denumită în continuare „asistența EFSA”), EFSA a evaluat potențialul Bsal de a afecta sănătatea salamandrelor sălbatice și a celor captive din Uniune, eficacitatea și fezabilitatea unei interdicții de circulație referitoare la salamandrele comercializate, valabilitatea, fiabilitatea și robustețea metodelor de diagnosticare disponibile pentru detectarea Bsal, precum și eventualele metode alternative și măsuri de atenuare a riscurilor, cu scopul de a asigura un comerț sigur cu salamandre atât la nivel internațional, cât și în interiorul Uniunii.
(5) În conformitate cu asistența EFSA, plasarea în carantină a salamandrelor, testarea salamandrelor pentru a demonstra că acestea sunt indemne de infecția cu Bsal, restricționarea circulației salamandrelor, procedurile de igienă și măsurile de biosecuritate sau tratarea salamandrelor împotriva Bsal sunt măsuri importante de atenuare a riscurilor în ceea ce privește prevenirea răspândirii bolii în cauză.
(6) Asistența EFSA a evidențiat, de asemenea, existența multor lacune și incertitudini în stadiul actual al cunoștințelor legate de Bsal. În special, aceasta a concluzionat că, din cauza complexității taxonomiei, precum și din cauza actualei lipse de dovezi privind speciile susceptibile de a fi infectate cu Bsal, normele de la nivelul ordinului taxonomic s-ar putea dovedi a fi mai eficace și mai fezabile decât normele specifice fiecărei specii.
(7) Prin urmare, este oportun să se stabilească măsuri de protecție a sănătății animale pentru comerțul din interiorul Uniunii cu loturi de salamandre și pentru introducerea unor astfel de loturi în Uniune, aplicabile ordinului taxonomic Caudata, pentru a se asigura că Bsal nu se răspândește ca urmare a comerțului cu aceste animale în interiorul Uniunii și a introducerii unor astfel de animale în Uniune. Aceste măsuri ar trebui să țină seama de măsurile de atenuare a riscurilor prevăzute în cadrul asistenței EFSA și, în special, ele ar trebui să prevadă plasarea în carantină, diagnosticarea și tratarea corespunzătoare a salamandrelor, precum și certificarea stării lor de sănătate în vederea comerțului cu acestea și a introducerii lor în Uniune. Aceste măsuri au un caracter urgent și nu sunt considerate măsuri specifice în sensul articolului 18 alineatul (2) din Directiva 92/65/CEE a Consiliului.
(8) Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7) stabilește cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie enumerate în anexa I la acesta, iar amfibienii sunt incluși în lista animalelor din anexa respectivă. Măsurile de protecție a sănătății animale prevăzute în prezenta decizie nu se aplică circulației necomerciale a salamandrelor de companie care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 576/2013, date fiind caracteristicile specifice ale acestei circulații, precum și lipsa de informații cu privire la aceasta.
(9) Aceste măsuri ar trebui să se aplice independent de alte norme ale Uniunii care pot fi relevante pentru comerțul cu salamandre și introducerea acestora, în special Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului (8).
(10) Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE) a inclus infecția cu Bsal în Codul sanitar pentru animale acvatice, cu ocazia celei de a 85-a sesiuni generale desfășurate în perioada 21-26 mai 2017. Nu sunt însă disponibile încă standarde internaționale detaliate și există o lipsă de informații referitoare la capacitățile tehnice ale serviciilor și ale laboratoarelor veterinare din lume de a efectua teste pentru Bsal, în timp ce diverse părți interesate din Uniunea Europeană se află în prima linie a progreselor privind diagnosticarea și tratarea Bsal și manipularea în condiții de siguranță a salamandrelor comercializate. Prin urmare, este oportun ca majoritatea măsurilor de atenuare a riscurilor, în special plasarea în carantină într-o unitate adecvată, testarea și tratarea salamandrelor comercializate și introduse, să fie luate de către autorități, operatori și laboratoare veterinare competente de pe teritoriul Uniunii.
(11) În conformitate cu asistența EFSA, este posibil ca Bsal să fie transmisă între specii de salamandre originare din diferite regiuni, iar contaminarea încrucișată poate avea loc în diverse unități de creștere, colectare sau distribuție a salamandrelor. Acest lucru face ca riscul de infecție cu Bsal la salamandrele comercializate să nu depindă de locul lor de origine și de situația din mediul natural. Prin urmare, toate loturile de salamandre destinate comerțului în interiorul Uniunii sau care sunt introduse în Uniune ar trebui să facă obiectul unor măsuri de atenuare a riscurilor.
(12) Ar trebui să se stabilească condițiile minime pentru unitățile adecvate care urmează să fie utilizate pentru plasarea în carantină a salamandrelor, astfel încât să li se garanteze biosecuritatea, în timp ce manipularea salamandrelor care mor în respectivele unități ar trebui să se facă în funcție de normele specifice existente stabilite în Regulamentul privind subprodusele de origine animală (9).
(13) În ceea ce privește dimensiunea unităților epidemiologice plasate în carantină, ar trebui să se precizeze o dimensiune minimă eligibilă pentru certificare în cazul unor rezultate negative ale testelor de diagnostic, având în vedere sensibilitatea limitată a celui mai bun test cantitativ în timp real RT-PCR disponibil, care să fie suficient de fiabilă pentru a fi utilizată numai în cazul în care unitățile epidemiologice cuprind cel puțin 62 de salamandre.
(14) Salamandrele care au fost plasate în carantină și care au fost supuse unor teste cu rezultate negative sau unui tratament satisfăcător în Uniune nu ar trebui să facă obiectul unei noi carantine sau al unor noi teste, cu condiția ca acestea să fi fost izolate de salamandrele cu o stare de sănătate diferită într-o unitate adecvată.
(15) În ceea ce privește tratamentele, acestea ar trebui să fie specificate și să fie în conformitate cu protocoalele descrise deja în literatura științifică evaluată inter pares, astfel cum a subliniat asistența EFSA, sau cu protocoalele comparabile.
(16) Ar trebui să se stabilească o listă a țărilor terțe aprobate pentru emiterea de certificate de sănătate animală în vederea introducerii în Uniune de loturi de salamandre, iar această listă ar trebui să se limiteze la acele țări care au furnizat deja suficiente garanții pentru emiterea de certificate pentru a împiedica certificarea înșelătoare și frauduloasă, cel puțin echivalente cu cele prevăzute de Directiva 96/93/CEE a Consiliului (10). Prin urmare, este necesar să se facă trimitere la listele deja existente disponibile în contextul introducerii în Uniune de alte produse. Aceste țări terțe sunt enumerate în anexa I la Decizia 2004/211/CE a Comisiei (11), în partea 2 din anexa II la Decizia 2007/777/CE a Comisiei (12), în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 798/2008 al Comisiei (13), în partea 1 din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 119/2009 al Comisiei (14), în partea 1 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 206/2010 al Comisiei (15) sau, respectiv, în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 605/2010 al Comisiei (16).
(17) Loturile de salamandre ar trebui să fie introduse în Uniune numai dacă acestea respectă toate cerințele și dacă autoritatea veterinară competentă de la postul de inspecție la frontieră de intrare poate, de asemenea, să certifice că loturile vor fi acceptate de către un operator responsabil de o unitate de destinație adecvată pentru a fi plasate în carantină în mod corespunzător.
(18) Sosirea efectivă a loturilor de salamandre introduse în Uniune din țări terțe în locul lor de carantină din Uniune ar trebui să fie înregistrată în versiunea electronică a documentului sanitar-veterinar comun de intrare prevăzut în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 282/2004 al Comisiei (17) și administrat de sistemul informatic veterinar integrat denumit TRACES, astfel încât autoritatea veterinară competentă de la postul de inspecție la frontieră de intrare să poată fi informată în mod fiabil cu privire la sosirea acestora.
(19) Prezenta decizie ar trebui să prevadă o perioadă de tranziție pentru a acorda statelor membre, autorităților competente și operatorilor economici timp suficient pentru a institui procedurile necesare, care să le permită acestora să se conformeze normelor prevăzute în prezenta decizie. Această perioadă ar trebui limitată la câteva luni. În același timp, ar trebui să se aplice deja măsurile de atenuare a riscurilor bazate pe nivelul necesar de protecție cerut de către statele membre de destinație.
(20) Se așteaptă ca, în anii următori, să fie disponibile și mai multe informații cu privire la Bsal provenite din surse științifice și din rezultatele controalelor oficiale efectuate de către statele membre, care vor veni în completarea cunoștințelor actuale în ceea ce privește boala respectivă. Prin urmare, măsurile de protecție a sănătății animale prevăzute în prezenta decizie ar trebui să fie de natură temporară. Cu toate acestea, ele ar trebui să se aplice cel puțin până la 31 decembrie 2019 pentru a permite un an de punere în aplicare de către statele membre, precum și raportarea anuală ulterioară și analiza acesteia, în timp ce, în temeiul noului Regulament (UE) 2016/429 privind bolile transmisibile ale animalelor, pot fi definite norme permanente ale UE în materie de sănătate animală care urmează să se aplice începând cu data de aplicare a respectivului regulament.
(21) Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,