Regulament 2017/2177 · CELEX 32017R2177

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2177 al Comisiei din 22 noiembrie 2017 privind accesul la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe (Text cu relevanță pentru SEE. )

Data act: 22.11.2017
Intrare in vigoare: 13.12.2017
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2017_307_R_0001
Status: In vigoare

companie de transport infrastructura transporturilor ofertă de servicii politică comună a transporturilor transport feroviar

Recitale

(1) Normele de bază ale Directivei 2012/34/UE referitoare la accesul la infrastructurile de servicii și la utilizarea serviciilor furnizate în cadrul infrastructurilor respective, precum dispozițiile privind drepturile de acces, normele procedurale de bază pentru tratarea cererilor și cerințele privind publicarea informațiilor, se aplică tuturor infrastructurilor de servicii. De asemenea, Directiva 2012/34/UE stabilește norme diferite pentru diferitele tipuri de servicii furnizate în cadrul infrastructurilor de servicii. Aceste diferențieri ar trebui să se reflecte, de asemenea, în prezentul regulament. Ținând seama de scopul și de domeniul de aplicare al Directivei 2012/34/UE, dispozițiile privind accesul la serviciile furnizate în cadrul infrastructurilor de servicii ar trebui să se refere numai la serviciile care sunt legate de furnizarea serviciilor de transport feroviar.

(2) Pentru a se evita impunerea unor sarcini disproporționate asupra operatorilor de infrastructuri de servicii de mică importanță, pare oportun să se prevadă posibilitatea ca organismele de reglementare să scutească operatorii de infrastructuri de servicii de toate sau de unele dintre dispozițiile prezentului regulament, cu excepția anumitor dispoziții referitoare la obligația de publicare a unei descrieri a infrastructurii de servicii, atunci când organismul de reglementare consideră că infrastructura nu are o importanță strategică pentru funcționarea pieței. În cazul în care piața relevantă a infrastructurilor de servicii este caracterizată de o diversitate de operatori care furnizează servicii comparabile în condiții de concurență sau dacă un organism de reglementare consideră că dispozițiile specifice ale prezentului regulament ar putea avea un impact negativ asupra funcționării pieței infrastructurilor de servicii, organismul de reglementare ar trebui să aibă de asemenea dreptul de a acorda astfel de scutiri. De exemplu, aceasta s-ar putea aplica în cazul în care o întreprindere feroviară furnizează servicii altei întreprinderi feroviare pentru a o asista în locuri izolate, în cadrul unei cooperări care este necesară din cauza costurilor economice pe care întreprinderea respectivă le-ar suporta în caz contrar. Organismele de reglementare ar trebui să evalueze cererile de scutire în mod individual, de la caz la caz. Dacă, în urma unei plângeri referitoare la accesul la infrastructura de servicii respectivă sau la serviciul feroviar conex respectiv, organismul de reglementare consideră că circumstanțele s-au modificat în așa fel încât o scutire acordată anterior are un impact negativ asupra pieței serviciilor de transport feroviar, organismul de reglementare ar trebui se reexamineze scutirea și ar putea să o revoce. Organismele de reglementare ar trebui să asigure o aplicare consecventă a scutirilor în toate statele membre; ele ar trebui să elaboreze principii comune pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la scutiri până la data de aplicare a articolului 2. În conformitate cu articolul 57 alineatul (8) din Directiva 2012/34/UE, dacă este necesar, Comisia ar putea adopta măsuri de stabilire a unor astfel de principii. Operatorii infrastructurilor de servicii care au fost scutiți de la aplicarea dispozițiilor prezentului regulament sunt în continuare supuși tuturor celorlalte norme privind accesul la infrastructurile de servicii și utilizarea serviciilor feroviare conexe, stabilite în Directiva 2012/34/UE.

(3) Regulamentul (UE) 2017/352 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilește un cadru privind furnizarea de servicii portuare și norme comune privind transparența financiară a porturilor. Prezentul regulament, care stabilește detaliile procedurii și ale criteriilor care trebuie urmate de operatorii de infrastructuri de servicii și de solicitanți ar trebui să se aplice, de asemenea, infrastructurilor portuare maritime și interioare care sunt legate de activități feroviare. Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului (3) definește obligațiile entității responsabile cu întreținerea. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor directivei respective.

(4) Transparența în ceea ce privește condițiile de acces la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe, precum și informațiile cu privire la taxele practicate este o condiție prealabilă pentru a le permite tuturor solicitanților un acces nediscriminatoriu la infrastructurile de servicii și la serviciile furnizate în cadrul acestor infrastructuri. Reducerile ascunse care sunt negociate individual cu fiecare solicitant, fără a urma aceleași principii, ar submina principiul accesului nediscriminatoriu la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe. Cu toate acestea, informațiile referitoare la principiile schemelor de reducere furnizate în descrierea infrastructurii de servicii ar trebui să țină seama de cerințele de confidențialitate comercială.

(5) Directiva 2012/34/UE impune operatorilor de infrastructuri de servicii să furnizeze un acces nediscriminatoriu la infrastructurile de servicii și la serviciile furnizate în cadrul acestor infrastructuri. Directiva respectivă se aplică în caz de autofurnizare a serviciilor, precum și în cazul serviciilor furnizate de un operator de infrastructură de servicii. Atunci când este necesar pentru a corecta denaturarea pieței sau evoluțiile indezirabile de pe piață, organismul de reglementare ar trebui să poată solicita ca operatorul unei infrastructuri de servicii să deschidă infrastructura pentru autofurnizare, cu condiția ca acest lucru să fie fezabil din punct de vedere tehnic și juridic și să nu pericliteze siguranța operațiunilor.

(6) Atunci când pentru accesarea unei infrastructuri de servicii este necesară utilizarea unei linii secundare sau abătute private, operatorul infrastructurii de servicii ar trebui să furnizeze informații cu privire la linia secundară și la linia abătută privată respectivă. Aceste informații ar trebui să permită solicitantului să înțeleagă pe cine trebuie să contacteze pentru a cere acces la linia respectivă în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2012/34/UE.

(7) Administratorii de infrastructură ar trebui să faciliteze colectarea de informații cu privire la infrastructurile de servicii și ar trebui să reducă sarcina administrativă a operatorilor de infrastructuri de servicii prin punerea la dispoziție a unui model într-un loc ușor accesibil, precum portalul lor web. Acest model ar trebui elaborat de sectorul feroviar și de organismele de reglementare, în consultare cu operatorii de infrastructuri de servicii. Operatorii de infrastructuri de servicii sunt obligați să furnizeze administratorilor de infrastructură toate informațiile relevante în conformitate cu articolul 31 alineatul (10) și cu punctul 6 din anexa IV la Directiva 2012/34/UE. Administratorul de infrastructură principal, căruia trebuie să i se furnizeze descrierea infrastructurii de servicii în cazul în care administratorul de infrastructură la a cărui rețea este conectată infrastructura de servicii respectivă este scutit de obligația de a publica documentul de referință al rețelei, ar trebui să fie cel stabilit de statul membru în scopul participării la rețeaua menționată la articolul 7f din Directiva 2012/34/UE.

(8) Este posibil ca entitățile responsabile cu luarea deciziilor privind condițiile de acces la o infrastructură de servicii, cu alocarea capacităților în cadrul infrastructurii de servicii și cu furnizarea de servicii feroviare conexe în cadrul infrastructurii respective să fie entități diferite. În asemenea cazuri, toate entitățile în cauză trebuie considerate operatori ai unei infrastructuri de servicii în sensul Directivei 2012/34/UE. În plus, fiecare dintre ele ar trebui să îndeplinească cerințele prezentului regulament pentru partea care intră în responsabilitatea sa. Dacă o infrastructură este deținută, gestionată și exploatată de mai multe entități, doar entitățile responsabile cu furnizarea informațiilor și cu luarea deciziilor privind cererile de acces la infrastructura de servicii și de utilizare a serviciilor feroviare conexe ar trebui considerate ca fiind operatorii infrastructurii de servicii.

(9) Practicile actuale arată că, în multe cazuri, solicitanți precum expeditorii și expeditorii de mărfuri cer acces la infrastructurile de servicii. Cu toate acestea, deseori întreprinderea feroviară desemnată de solicitant nu are o relație contractuală cu operatorul infrastructurii de servicii. Prin urmare, ar trebui să se clarifice faptul că nu numai întreprinderile feroviare, ci și alți solicitanți ar trebui să aibă dreptul de a cere acces la infrastructurile deservicii în condițiile stabilite în prezentul regulament, atunci când legislația națională prevede o asemenea posibilitate. Operatorii de astfel de infrastructuri de servicii ar trebui să fie obligați în temeiul prezentului regulament, indiferent dacă au o relație contractuală cu o întreprindere feroviară sau cu alt solicitant care are dreptul de a cere capacități în cadrul infrastructurilor de servicii în conformitate cu legislația națională.

(10) Trasele de tren și capacitățile din cadrul infrastructurilor de servicii sunt deseori alocate de entități diferite. Prin urmare, este important ca aceste entități să comunice între ele pentru a se asigura că trasele de tren planificate și sloturile programate în cadrul infrastructurilor de servicii sunt consecvente, pentru a se permite o exploatare feroviară eficientă și fără probleme. Același lucru ar trebui să se aplice în situațiile în care un solicitant cere, într-o infrastructură, servicii feroviare conexe care sunt furnizate de diferiți furnizori. Pentru serviciile care nu sunt direct legate de capacitatea infrastructurii, o asemenea cooperare nu ar fi necesară.

(11) Schimbul de date între entitățile care comandă serviciile de transport, întreprinderile feroviare și terminale, în ceea ce privește urmărirea, localizarea și orele estimate de sosire și de plecare, ar trebui să contribuie la o mai bună calitate a serviciilor și la sporirea rentabilității în cadrul lanțului logistic.

(12) Cerința de a pune la dispoziție informații orientative în timp real cu privire la capacitatea disponibilă a infrastructurii de servicii, pe un portal web comun, ar putea fi îndeplinită prin furnizarea informației dacă infrastructura este completă, dacă mai are doar o capacitate limitată rămasă sau dacă are suficientă capacitate rămasă pentru a accepta orice tip de cerere. Pentru servicii precum cele de întreținere, în cazul cărora un vehicul trebuie scos din exploatare o perioadă îndelungată de timp, este posibil ca asemenea informații să nu fie necesare. Capacitatea operațională maximă este posibil să fie mai mică decât capacitatea teoretică maximă. Acest lucru se datorează faptului că este posibil să fie necesar un timp suplimentar pentru a permite servicii fiabile în situații cum ar fi întârzierea la sosire a unui tren în infrastructură sau perturbări ale exploatării. Indicația privind capacitatea ar trebui să se refere la capacitatea operațională disponibilă.

(13) Operatorii de infrastructuri de servicii ar trebui să nu oblige solicitanții să achiziționeze servicii oferite în cadrul unei infrastructuri, de care solicitantul nu are nevoie. Acest principiu nu ar trebui însă să implice faptul că solicitantul poate obliga operatorul unei infrastructuri să accepte autofurnizarea la sediul operatorului în cazul în care operatorul oferă serviciul respectiv într-un mod care respectă Directiva 2012/34/UE și prezentul regulament.

(14) Atunci când un operator de infrastructură de servicii primește o cerere care este concurentă cu o altă cerere sau capacitate deja alocată, operatorul infrastructurii de servicii ar trebui, ca prim pas, să verifice dacă ar fi posibil să accepte cererea suplimentară prin propunerea unui alt slot, modificând slotul alocat dacă solicitantul în cauză este de acord cu acest lucru, sau prin luarea de măsuri care permit sporirea capacității infrastructurii. Operatorul nu ar trebui să fie obligat să ia măsuri precum schimbarea orarului de funcționare sau măsuri care ar necesita investiții pentru creșterea capacității unei infrastructuri. Cu toate acestea, atunci când un solicitant garantează că va acoperi costurile de investiție sau costurile de exploatare suplimentare ocazionate, operatorul unei infrastructuri de servicii ar trebui să aibă în vedere această opțiune.

(15) În cazul în care procedura de coordonare nu a permis reconcilierea cererilor concurente, operatorul unei infrastructuri de servicii poate aplica criterii de prioritate pentru a decide între cererile concurente. Aceste criterii ar trebui să fie nediscriminatorii și transparente și ar trebui să fie publicate în descrierea infrastructurii de servicii, care este supusă evaluării de către organismul de reglementare.

(16) Termenul „alternativă viabilă” cuprinde diverse elemente, inclusiv, în special, caracteristicile tehnice și fizice precum amplasamentul unei infrastructuri, accesul rutier, pe calea ferată, pe căi navigabile sau cu transportul în comun, gabaritul, lungimea liniei și electrificarea; caracteristicile de exploatare precum orarul de funcționare, capacitatea în cadrul infrastructurii și în jurul acesteia, cerințele de formare a mecanicilor de locomotivă, domeniul și tipul serviciilor oferite; atractivitatea și competitivitatea serviciilor de transport precum direcționarea, legăturile cu alte moduri de transport și durata transportului; și aspecte economice precum impactul asupra costurilor de exploatare și profitabilitatea serviciilor avute în vedere.

(17) Construirea unei infrastructuri de servicii necesită investiții semnificative, iar caracterul de rețea al căilor ferate implică faptul că există limitări în ceea ce privește locurile unde pot fi construite infrastructuri; drept urmare, multe infrastructuri de servicii nu pot fi duplicate cu ușurință. În cazul în care există cereri de acces la o infrastructură care nu au putut fi acceptate în urma procedurii de coordonare și dacă infrastructura este aproape de congestionare, organismele de reglementare ar trebui să poată solicita operatorilor de infrastructuri de servicii să pună în aplicare măsuri de optimizare a utilizării infrastructurii. Operatorul infrastructurii de servicii ar trebui să identifice măsurile adecvate pentru atingerea acestui obiectiv. Printre acestea s-ar putea număra, de exemplu, sancțiuni financiare impuse solicitanților care nu și-au utilizat dreptul de acces acordat sau o cerere adresată solicitanților de a renunța la drepturile de acces la o infrastructură de servicii sau la serviciile feroviare conexe dacă, în mod repetat, nu au utilizat drepturile respective ori au provocat perturbări în funcționarea infrastructurilor de servicii sau altui solicitant.

(18) Pentru utilizarea optimă a infrastructurilor existente, exploatarea infrastructurilor care nu s-au aflat în folosință timp de cel puțin doi ani ar trebui să fie publicată spre preluare în sistem de leasing sau închiriere atunci când o întreprindere feroviară își exprimă interesul de a utiliza infrastructura respectivă în temeiul unor necesități demonstrate. Orice entitate economică interesată să exploateze infrastructura respectivă ar trebui să poată participa la procedurile de licitație și să depună o ofertă de preluare a activității de exploatare a infrastructurii. Cu toate acestea, nu este obligatoriu să se lanseze o procedură de licitație dacă este în desfășurare un proces formal de retragere a scopului feroviar al amplasamentului respectiv, iar infrastructura este în curs de reamenajare pentru a deservi alte scopuri decât cel de utilizare ca infrastructură de servicii.

(19) Prezentul regulament stabilește un set de norme noi pentru operatorii de infrastructuri de servicii. Acești operatori au nevoie de timp pentru a-și adapta procedurile interne existente în vederea asigurării unei conformități depline cu toate cerințele prezentului regulament. Prin urmare, regulamentul ar trebui să se aplice doar de la 1 iunie 2019. Aceasta înseamnă că descrierea infrastructurii de servicii impuse de articolul 4 sau linkul către informațiile relevante vor trebui să fie elaborate și incluse pentru prima dată abia în documentul de referință al rețelei pentru graficul de circulație care începe în decembrie 2020.

(20) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului spațiului feroviar unic european,

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește detaliile procedurii și ale criteriilor care trebuie urmate pentru accesul la serviciile furnizate în infrastructurile de servicii enumerate la punctele 2, 3 și 4 din anexa II la Directiva 2012/34/UE. Atunci când dispozițiile prezentului regulament se referă la solicitanți, ele se interpretează ca referindu-se la întreprinderi feroviare. Atunci când legislația națională conferă altor solicitanți decât întreprinderile feroviare dreptul de a cere acces la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe, dispozițiile relevante ale prezentului regulament se aplică și acestor solicitanți în conformitate cu legislația națională.

Articolul 2

Scutiri

(1) Operatorii infrastructurilor de servicii menționate la alineatul (2) pot solicita să fie scutiți de la aplicarea tuturor dispozițiilor prezentului regulament sau a unora dintre acestea, cu excepția articolului 4 alineatul (2) literele (a)-(d) și (m) și a articolului 5. Operatorii de infrastructuri de servicii care există exclusiv pentru uzul în scopuri proprii al operatorilor feroviari tradiționali pot solicita să fie scutiți de la aplicarea tuturor dispozițiilor prezentului regulament. Aceste cereri se adresează organismului de reglementare și trebuie să fie motivate în mod corespunzător. (2) Organismele de reglementare pot decide să scutească operatorii de infrastructuri de servicii care exploatează următoarele infrastructuri de servicii sau care furnizează următoarele servicii: — serviciile sau infrastructurile de servicii care nu au o importanță strategică pentru funcționarea pieței serviciilor de transport feroviar, în special în ceea ce privește nivelul de utilizare a infrastructurii, tipul și volumul de trafic potențial afectat și tipul de servicii oferite în cadrul infrastructurii; — serviciile sau infrastructurile de servicii care sunt exploatate sau furnizate într-un mediu de piață concurențial, cu o diversitate de concurenți care oferă servicii comparabile; — serviciile sau infrastructurile de servicii în cazul cărora aplicarea prezentului regulament ar afecta în mod negativ funcționarea pieței infrastructurilor de servicii. (3) Organismele de reglementare publică orice decizie de acordare a unei scutiri menționate la alineatul (2) pe site-ul lor web, în termen de două săptămâni de la adoptarea deciziei. (4) Atunci când criteriile de acordare a unei scutiri menționate la alineatul (2) nu mai sunt îndeplinite, organismul de reglementare revocă scutirea. (5) Organismele de reglementare elaborează și publică principii comune de luare a deciziilor pentru aplicarea criteriilor menționate la alineatul (2).

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții: 1. „serviciu de bază” înseamnă un serviciu furnizat în oricare dintre infrastructurile de servicii menționate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE; 2. „serviciu feroviar conex” înseamnă un serviciu de bază, suplimentar sau auxiliar menționat la punctele 2, 3 și 4 din anexa II la Directiva 2012/34/UE; 3. „descrierea infrastructurii de servicii” înseamnă un document care prezintă informațiile detaliate necesare pentru accesul la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe; 4. „capacitatea infrastructurii de servicii” înseamnă potențialul de utilizare a unei infrastructuri de servicii și de furnizare a unui serviciu într-o anumită perioadă, ținând seama de timpul necesar pentru a ajunge la infrastructura de servicii și pentru a o părăsi; 5. „procedură de coordonare” înseamnă o procedură prin care operatorul unei infrastructuri de servicii și solicitanții încearcă să rezolve situațiile în care necesitățile de acces la o infrastructură de servicii sau la un serviciu feroviar conex se referă la aceeași capacitate a infrastructurii de servicii și sunt concurente; 6. „infrastructuri de servicii conectate” înseamnă infrastructuri de servicii care sunt adiacente și necesită trecerea printr-una pentru a ajunge la cealaltă; 7. „entitate de control” înseamnă un organism sau o firmă care exercită un control direct sau indirect asupra unui operator de infrastructură de servicii și, de asemenea, este activ(ă) și deține o poziție dominantă pe piețele naționale ale serviciilor de transport feroviar pentru care este utilizată infrastructura ori exercită un control direct sau indirect asupra unui operator de infrastructură de servicii și asupra unei întreprinderi feroviare care deține o asemenea poziție; 8. „autofurnizare de servicii” înseamnă o situație în care o întreprindere feroviară își realizează singură un serviciu feroviar conex la sediul unui operator de infrastructură de servicii, cu condiția ca accesul întreprinderii feroviare respective la infrastructură și utilizarea infrastructurii de către întreprinderea în cauză să fie fezabile din punct de vedere juridic și tehnic și să nu pericliteze siguranța exploatării, precum și ca operatorul infrastructurii de servicii în cauză să ofere această posibilitate; 9. „reconversie” înseamnă un proces formal prin care scopul infrastructurii de servicii este modificat pentru altă utilizare decât furnizarea de servicii feroviare conexe; 10. „cerere ad-hoc” înseamnă o cerere de acces la o infrastructură de servicii sau la un serviciu feroviar conex care este legată de o cerere de trasă ad-hoc pentru o trasă de tren individuală menționată la articolul 48 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE; 11. „cerere tardivă” înseamnă o cerere de acces la o infrastructură de servicii sau la un serviciu feroviar conex care a fost depusă după expirarea unui termen-limită pentru depunerea cererilor definit de operatorul infrastructurii respective;

Articolul 4

Descrierea infrastructurii de servicii

(1) Operatorii de infrastructuri de servicii stabilesc o descriere a infrastructurii de servicii pentru infrastructurile de servicii și pentru serviciile care se află în responsabilitatea lor. (2) Descrierea infrastructurii de servicii include cel puțin următoarele informații, în măsura în care sunt impuse de prezentul regulament: (a) lista tuturor instalațiilor în care sunt furnizate servicii feroviare conexe, inclusiv informații privind amplasamentul lor și orarul de funcționare; (b) datele de contact esențiale ale operatorului infrastructurii de servicii; (c) o descriere a caracteristicilor tehnice ale infrastructurii de servicii, precum liniile abătute sau de manevră și de triere, echipamentele tehnice pentru încărcare și descărcare, pentru spălare, pentru întreținere, precum și capacitatea de depozitare disponibilă; informații privind liniile secundare și abătute private care nu fac parte din infrastructura feroviară, dar sunt necesare pentru a accesa infrastructurile de servicii care sunt esențiale pentru furnizarea serviciilor de transport feroviar; (d) o descriere a tuturor serviciilor feroviare conexe care sunt furnizate în cadrul infrastructurii, precum și a tipului acestora (de bază, suplimentare sau auxiliare); (e) posibilitatea de autofurnizare a serviciilor feroviare conexe și condițiile care se aplică în acest caz; (f) informații privind procedurile pentru solicitarea accesului la infrastructura de servicii sau la serviciile furnizate în cadrul infrastructurii sau la ambele, inclusiv termenele-limită pentru depunerea cererilor și termenele-limită pentru tratarea cererilor respective; (g) în cadrul infrastructurilor de servicii exploatate de mai mult de un operator sau în cazul în care serviciile feroviare conexe sunt furnizate de mai mult de un operator, o indicație cu privire la faptul dacă este necesară depunerea unei cereri separate de acces la infrastructuri și pentru serviciile respective; (h) informații cu privire la conținutul minim și la formatul unei cereri de acces la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe sau un model de astfel de cerere; (i) cel puțin în cazul infrastructurilor de servicii exploatate și al serviciilor feroviare conexe furnizate de operatori aflați sub controlul direct sau indirect al unei entități de control, modelul contractelor de acces și al termenilor și condițiilor generale; (j) acolo unde este cazul, informații privind termenii de utilizare a sistemelor IT ale operatorului, dacă solicitanții trebuie să utilizeze aceste sisteme, și regulile privind protecția datelor comerciale și sensibile; (k) o descriere a procedurii de coordonare și a măsurilor de reglementare menționate la articolul 10, precum și a criteriilor menționate la articolul 11; (l) informații privind modificările caracteristicilor tehnice și restricțiile temporare de capacitate ale infrastructurii de servicii care ar putea avea un impact major asupra funcționării infrastructurii de servicii, inclusiv lucrările planificate; (m) informații privind taxele pentru obținerea accesului la infrastructurile de servicii și taxele pentru utilizarea fiecăruia dintre serviciile feroviare conexe furnizate în cadrul acesteia; (n) informații privind principiile schemelor de reduceri oferite solicitanților, cu respectarea cerințelor de confidențialitate comercială.

Articolul 5

Publicarea descrierii infrastructurii de servicii

(1) Operatorii infrastructurilor de servicii pun gratuit la dispoziția publicului descrierea infrastructurii de servicii, într-unul din următoarele moduri: (a) prin publicarea pe portalul lor web sau pe un portal web comun și prin punerea la dispoziția administratorilor de infrastructură a unui link care să fie inclus în documentul de referință al rețelei; (b) prin punerea la dispoziția administratorilor de infrastructură a informațiilor relevante și gata de a fi publicate care să fie incluse în documentul de referință al rețelei. În cazul în care administratorul de infrastructură la a cărui rețea este conectată infrastructura este scutit de obligația de a publica un document de referință al rețelei în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) sau (4) din Directiva 2012/34/UE, operatorul infrastructurii de servicii transmite linkul sau informațiile gata de publicare către administratorul de infrastructură principal. (2) Administratorii de infrastructură precizează, în documentul de referință al rețelei sau pe portalul lor web, termenul-limită pentru transmiterea linkului sau a informațiilor care să fie publicate în documentul de referință al rețelei, în vederea publicării până la data menționată la articolul 27 alineatul (4) din Directiva 2012/34/UE. Administratorii de infrastructură pun la dispoziție un model care urmează să fie elaborat de sectorul feroviar în colaborare cu organismele de reglementare până la 30 iunie 2018 și pe care operatorii de infrastructuri de servicii îl pot utiliza pentru transmiterea informațiilor. Modelul este reexaminat și actualizat în funcție de necesități. (3) Operatorii de infrastructuri de servicii mențin la zi descrierea infrastructurii de servicii, conform necesităților. Ei informează în timp util solicitanții care au cerut deja acces sau care s-au abonat la unul sau mai multe servicii din cadrul infrastructurii de servicii cu privire la orice modificare relevantă din cadrul descrierii infrastructurii. (4) În cazul infrastructurilor de servicii exploatate de mai mult de un operator de infrastructură de servicii sau în cazul în care serviciile din cadrul infrastructurii sunt furnizate de mai mult de un furnizor, operatorii sau furnizorii respectivi se coordonează reciproc pentru: (a) a pune la dispoziție, într-un singur loc, propriile descrieri ale infrastructurii de servicii; sau (b) a indica, în descrierile infrastructurii de servicii, toți operatorii infrastructurii de servicii care sunt responsabili pentru luarea deciziilor cu privire la cererile de acces la infrastructură sau la serviciile feroviare conexe furnizate în cadrul aceleiași infrastructuri de servicii. Dacă această coordonare nu este încununată de succes, organismul de reglementare poate adopta o decizie care îl desemnează pe unul dintre operatorii infrastructurii de servicii ca fiind cel responsabil pentru respectarea cerințelor stabilite la primul paragraf. Orice costuri relevante se împart între toți operatorii în cauză ai infrastructurii de servicii. (5) Obligația menționată la alineatul (1) și la articolul 4 se îndeplinește într-un mod care este proporțional cu dimensiunea, caracteristicile tehnice și importanța infrastructurii de servicii în cauză.

Articolul 6

Informații suplimentare

(1) Organismul de reglementare poate solicita operatorilor de infrastructuri de servicii să justifice de ce desemnează un serviciu feroviar conex ca fiind de bază, suplimentar sau auxiliar. (2) La cererea unui solicitant, operatorii infrastructurilor de servicii menționate la punctul 2 literele (a)-(g) din anexa II la Directiva 2012/34/UE furnizează informații orientative cu privire la capacitatea disponibilă a infrastructurii de servicii. (3) Ori de câte ori este posibil din punct de vedere tehnic și cu eforturi economice rezonabile, operatorii de infrastructuri de servicii pun la dispoziție în timp real, prin utilizarea unui portal web comun, informațiile menționate la alineatul (2) din prezentul articol, precum și informațiile menționate la articolul 4 alineatul (2) litera (l).

Articolul 7

Cooperarea în legătură cu alocarea capacității infrastructurii de servicii și cu utilizarea acesteia

(1) Solicitanții își depun cererile de acces la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe în conformitate cu termenele-limită stabilite de operatorii infrastructurilor de servicii. Atunci când este cazul, când stabilesc aceste termene-limită operatorii infrastructurilor de servicii menționate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE acordă atenția cuvenită calendarelor și criteriilor de prioritate stabilite de administratorii de infrastructură pentru procesul de planificare, pentru a evita inconsecvențele. (2) Operatorii infrastructurilor de servicii menționate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE și administratorii de infrastructură cooperează în scopul asigurării faptului că alocarea capacităților de infrastructură și a capacităților în cadrul infrastructurilor de servicii este consecventă acolo unde este necesar. Obligația de cooperare se aplică, de asemenea, operatorilor de infrastructuri de servicii conectate. Solicitanții interesați pot fi implicați în această cooperare, la cerere. De asemenea, solicitanții pot cere implicarea în procesul de cooperare a entităților responsabile pentru acordarea accesului la liniile secundare și abătute private peste care trebuie să se treacă pentru a se ajunge la infrastructurile de servicii care sunt esențiale pentru furnizarea serviciilor de transport feroviar. În cazul în care un solicitant dorește furnizarea unor servicii suplimentare sau auxiliare care sunt enumerate la punctele 3 și 4 din anexa II la Directiva 2012/34/UE și care sunt oferite în cadrul infrastructurii de unul sau mai mulți operatori de infrastructuri de servicii, alții decât cel responsabil pentru acordarea accesului la infrastructură, solicitantul poate cere ca la procesul de cooperare să participe toți operatorii de infrastructuri de servicii care furnizează aceste servicii. Atât timp cât procesul de planificare realizat de administratorul de infrastructură este în curs de desfășurare, cererile de acces la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe nu sunt respinse din motivul că o trasă de tren solicitată nu a fost încă alocată. Cu toate acestea, operatorii infrastructurilor de servicii enumerate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE și administratorii de infrastructură în cauză urmăresc să fie consecvenți în ceea ce privește deciziile lor respective. (3) Atunci când este cazul, operatorii de infrastructuri de servicii, administratorii de infrastructură și solicitanții cooperează pentru a asigura exploatarea eficientă a tenurilor de la și către infrastructurile de servicii. În cazul trenurilor care utilizează terminalele feroviare de marfă, inclusiv cele din porturile maritime sau interioare, această cooperare include schimbul de informații cu privire la urmărirea și localizarea trenurilor și, acolo unde este disponibilă, ora estimată a sosirii și a plecării în caz de întârzieri și de perturbații. (4) La cererea organismului de reglementare, operatorii de infrastructuri de servicii demonstrează în scris, pentru ultimii trei ani, că au îndeplinit cerințele de cooperare în conformitate cu prezentul articol.

Articolul 8

Cererile de acces la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe

(1) Cererile de acces la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe pot fi depuse de solicitanți. (2) Solicitanții indică în cererile lor infrastructura de servicii sau serviciile feroviare conexe pentru care cer acces ori ambele. Operatorii de infrastructuri de servicii nu condiționează accesul la infrastructură sau furnizarea unui serviciu feroviar conex de achiziționarea obligatorie a altor servicii care nu sunt legate de serviciul solicitat. (3) Operatorul unei infrastructuri de servicii confirmă primirea unei cereri, fără întârzieri nejustificate. Atunci când cererea nu conține toate informațiile care sunt obligatorii în conformitate cu descrierea infrastructurii de servicii și necesare pentru luarea unei decizii, operatorul infrastructurii de servicii în cauză informează solicitantul în acest sens și stabilește un termen-limită rezonabil pentru transmiterea informațiilor lipsă. Dacă aceste informații nu sunt transmise în termenul-limită respectiv, cererea poate fi respinsă.

Articolul 9

Răspunsul la cereri

(1) După primirea tuturor informațiilor necesare, operatorul unei infrastructuri de servicii răspunde cererilor de acces la infrastructurile de servicii enumerate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE, precum și cererilor de furnizare a serviciilor în cadrul acestor infrastructuri, în termenul-limită rezonabil stabilit de organismul de reglementare în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Directiva 2012/34/UE. Pentru diferite tipuri de infrastructuri de servicii și/sau servicii pot fi stabilite termene-limită diferite. (2) În cazul în care operatorul unei infrastructuri de servicii a răspuns cu o ofertă de acces la infrastructura de servicii, oferta respectivă rămâne valabilă o perioadă de timp rezonabilă precizată de acesta, care ține seama de nevoile comerciale ale solicitantului. (3) Organismele de reglementare stabilesc termenele-limită pentru transmiterea răspunsurilor la cererile depuse de solicitanți, în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Directiva 2012/34/UE, înainte de publicarea primului document de referință al rețelei care face obiectul normelor prezentului regulament de punere în aplicare, pentru a asigura respectarea articolului 27 alineatul (4) din Directiva 2012/34/UE. (4) Pentru cererile ad-hoc privind accesul la infrastructurile de servicii și la serviciile enumerate la punctul 2 literele (a)-(d) și (f)-(i) din anexa II, atunci când stabilesc termenele-limită în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din Directiva 2012/34/UE, organismele de reglementare țin seama de termenele-limită stabilite la articolul 48 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE. În cazul în care organismele de reglementare nu au definit termene-limită pentru aceste cereri ad-hoc, operatorul unei infrastructuri de servicii răspunde cererii în termenele-limită stabilite la articolul 48 alineatul (1) din directivă. În cazul în care operatorul unei infrastructuri de servicii a definit un termen-limită anual pentru depunerea cererilor de acces la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe enumerate la punctul 2 literele (a)-(d) și (f)-(i) din anexa II, termenele-limită pentru transmiterea răspunsului la cererile tardive definite de organismul de reglementare țin seama de termenele-limită aplicate de administratorii de infrastructură pentru tratarea acestui gen de cereri. Pentru infrastructurile de servicii și serviciile feroviare conexe enumerate la punctul 2 litera (e) din anexa II, termenul-limită începe să curgă de îndată ce compatibilitatea tehnică a materialului rulant cu infrastructurile respective și cu echipamentele a fost evaluată și solicitantul a fost informat în această privință. (5) Operatorii de infrastructuri de servicii care furnizează serviciile suplimentare și auxiliare enumerate la punctele 3 și 4 din anexa II la Directiva 2012/34/UE răspund cererilor de astfel de servicii în termenul-limită stabilit de organismul de reglementare sau, dacă acest termen-limită nu a fost stabilit, într-un termen rezonabil. În cazul în care un solicitant depune cereri ad-hoc pentru mai multe servicii feroviare conexe furnizate într-o infrastructură de servicii și precizează că îi este utilă numai alocarea lor simultană, toți operatorii infrastructurii de servicii în cauză, inclusiv furnizorii serviciilor suplimentare și auxiliare enumerate la punctele 3 și 4 din anexa II, răspund acestor cereri în termenul-limită rezonabil menționat la alineatul (4). Pentru serviciile feroviare conexe enumerate la punctul 4 litera (e) din anexa II, termenul-limită începe să curgă de îndată ce compatibilitatea tehnică a materialului rulant cu infrastructurile și cu echipamentele a fost evaluată și solicitantul a fost informat în această privință. (6) Cu acordul solicitantului în cauză, termenele-limită menționate la alineatele (3), (4) și (5) pot fi prelungite. (7) Drepturile de acces la infrastructura feroviară și la serviciile feroviare conexe nu se transferă altor solicitanți. (8) Dacă un solicitant intenționează să nu utilizeze un drept de acces la o infrastructură de servicii sau la un serviciu feroviar conex, acordat de operatorul infrastructurii de servicii, solicitantul îl informează pe operatorul în cauză fără întârzieri nejustificate.

Articolul 10

Procedura de coordonare

(1) În cazul în care operatorul unei infrastructuri de servicii menționate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE primește o cerere de acces la infrastructura de servicii sau de furnizare a unui serviciu care este concurentă cu altă cerere sau care se referă la o capacitate deja alocată a infrastructurii de servicii, el încearcă, prin discuții și coordonare cu solicitanții în cauză, să asigure cea mai bună soluționare posibilă a tuturor cererilor. Această coordonare implică, de asemenea, furnizorii de servicii suplimentare și auxiliare enumerate la punctele 3 și 4 din anexa II la Directiva 2012/34/UE, în cazul în care aceste servicii sunt oferite în cadrul infrastructurii și cerute de un solicitant. Orice modificare a drepturilor de acces deja acordate este supusă acordului solicitantului în cauză. (2) Operatorii infrastructurilor de servicii enumerate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE nu resping cererile de acces la infrastructura lor de servicii sau de furnizare a unui serviciu și nici nu indică solicitantului alternative viabile atunci când în infrastructura lor de servicii este disponibilă o capacitate care se potrivește nevoilor solicitantului sau se preconizează că această capacitate va deveni disponibilă în cursul sau în urma procedurii de coordonare. (3) Operatorii de infrastructuri de servicii analizează diferite opțiuni care le permit să accepte cereri concurente de acces la infrastructura de servicii sau de furnizare a unui serviciu în cadrul infrastructurii de servicii. Atunci când este necesar, aceste opțiuni cuprind măsuri de maximizare a capacității disponibile în cadrul infrastructurii, în măsura în care acest lucru nu necesită investiții suplimentare în resurse sau în infrastructuri. Aceste măsuri pot include: — propunerea unui alt calendar; — modificarea orelor de funcționare sau a organizării turelor, acolo unde este posibil; — permiterea accesului la infrastructură pentru autofurnizarea de servicii. (4) Solicitanții și operatorii infrastructurilor de servicii pot cere împreună organismului de reglementare să participe ca observator la procedura de coordonare. (5) În cazul în care o cerere de acces la o infrastructură menționată la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE nu a putut fi acceptată în urma procedurii de coordonare și infrastructura de servicii este aproape de congestionare, organismul de reglementare poate solicita operatorului infrastructurii de servicii să ia măsuri care să permită acceptarea unor cereri suplimentare de acces la infrastructura sa. Aceste măsuri sunt transparente și nediscriminatorii.

Articolul 11

Criteriile de prioritate

Operatorii infrastructurii de servicii pot stabili criterii de prioritate pentru alocarea capacității în cazul unor cereri concurente de acces la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe, atunci când aceste cereri nu pot fi acceptate în urma procedurii de coordonare. Aceste criterii de prioritate sunt nediscriminatorii și obiective și sunt publicate în descrierea infrastructurii de servicii în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (k). Ele țin seama de scopul infrastructurii, de scopul și de natura serviciilor de transport feroviar în cauză și de obiectivul de a asigura o utilizare eficientă a capacității disponibile. De asemenea, criteriile de prioritate pot ține seama de următoarele aspecte: — contractele existente; — intenția și posibilitatea de a utiliza capacitatea solicitată, inclusiv, dacă este cazul, neutilizarea integrală sau parțială, în trecut, a capacității alocate și motivele neutilizării; — trasele de tren deja alocate legate de serviciile solicitate; — criteriile de prioritate pentru alocarea traselor de tren; — depunerea la timp a cererilor.

Articolul 12

Alternative viabile

(1) În cazul în care o cerere de acces la infrastructuri de servicii și la servicii feroviare conexe nu poate fi acceptată în urma procedurii de coordonare, operatorul unei infrastructuri de servicii menționate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE informează solicitantul în cauză și organismul de reglementare, la cererea acestuia, fără întârzieri nejustificate. Statele membre pot impune ca organismul de reglementare să fie informat chiar și în absența unei astfel de cereri. (2) În cazul în care o cerere nu poate fi acceptată, operatorul unei infrastructuri de servicii menționate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE și solicitantul evaluează împreună dacă există alternative viabile care să permită exploatarea serviciului de marfă sau de călători în cauză pe aceeași rută sau pe rute alternative în condiții acceptabile din punct de vedere economic. Solicitantul nu este obligat să își dezvăluie strategia comercială. (3) În sensul alineatului (2), operatorul infrastructurii de servicii indică alternative posibile, inclusiv, acolo unde este cazul, în alte state membre, pe baza altor descrieri de infrastructuri de servicii, a informațiilor publicate pe un portal web comun în conformitate cu articolul 5 și a oricăror informații furnizate de solicitant. Atunci când se propun alternative posibile, se iau în considerare cel puțin următoarele criterii, în măsura în care acestea pot fi evaluate de operatorul infrastructurii de servicii: — substituibilitatea caracteristicilor operaționale ale infrastructurii de servicii alternative; — substituibilitatea caracteristicilor fizice și tehnice ale infrastructurii de servicii alternative; — impactul clar asupra atractivității și competitivității serviciului de transport feroviar avut în vedere de solicitant; — costul suplimentar estimat pentru solicitant. Operatorul unei infrastructuri de servicii respectă confidențialitatea comercială a informațiilor furnizate de solicitant. (4) În cazul în care informațiile privind capacitatea alternativei propuse nu sunt disponibile public, solicitantul verifică respectiva capacitate. Solicitantul evaluează dacă utilizarea alternativei propuse i-ar permite să exploateze serviciul de transport avut în vedere în condiții acceptabile din punct de vedere economic. El îl informează pe operatorul infrastructurii de servicii cu privire la rezultatul evaluării sale într-un termen-limită stabilit de comun acord. (5) Solicitantul poate cere operatorului unei infrastructuri de servicii să nu indice alternativele viabile și să nu procedeze la evaluarea în comun.

Articolul 13

Refuzarea accesului

(1) În cazul în care operatorul unei infrastructuri de servicii menționate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE și solicitantul concluzionează că nu există nicio alternativă viabilă și că nu este posibilă acceptarea, în urma procedurii de coordonare, a cererii de acces la o infrastructură de servicii sau la furnizarea unui serviciu în cadrul acestei infrastructuri, operatorul infrastructurii de servicii poate respinge cererea. În cazul în care operatorul infrastructurii de servicii și solicitantul nu pot cădea de acord asupra unei alternative viabile, operatorul infrastructurii de servicii poate respinge cererea indicând alternativele pe care le consideră viabile. Solicitantul poate depune o plângere pe lângă organismul de reglementare în conformitate cu articolul 13 alineatul (5) din Directiva 2012/34/UE. (2) În cazul în care operatorul infrastructurii de servicii și solicitantul au identificat împreună alternative viabile, operatorul infrastructurii de servicii poate respinge cererea. (3) Operatorii unei infrastructuri de servicii menționate la articolul 13 alineatul (3) din Directiva 2012/34/UE îi justifică în scris solicitantului motivul pentru care cererea nu a putut fi acceptată în urma procedurii de coordonare și motivul pentru care, pe baza informațiilor disponibile, consideră că orice alternativă propusă îndeplinește cerințele solicitantului și este viabilă. (4) Un operator al unei infrastructuri de servicii care respinge o cerere demonstrează organismului de reglementare și solicitantului, la cererea acestora, motivele respingerii, inclusiv alternativele examinate și rezultatul procedurii de coordonare. (5) În cazurile menționate la articolul 12 alineatul (5), operatorul unei infrastructuri de servicii poate respinge cererea fără a îndeplini cerințele stabilite la alineatele (3) și (4) din prezentul articol. (6) În cazul în care solicitantul nu plătește, în mod repetat, drepturile de acces deja acordate și utilizate, operatorul unei infrastructuri de servicii poate solicita garanții financiare pentru a-și proteja încrederea legitimă cu privire la veniturile viitoare și la utilizarea infrastructurii. Informațiile referitoare la aceste garanții se publică în descrierea infrastructurii de servicii.

Articolul 14

Plângeri

În cazul în care solicitantul depune o plângere pe lângă organismul de reglementare în conformitate cu articolul 13 alineatul (5) din Directiva 2012/34/UE, organismul de reglementare respectiv ține seama, la evaluarea impactului oricărei decizii pe care este posibil să o ia privind acordarea unei părți corespunzătoare de capacitate solicitantului, cel puțin de următoarele elemente, atunci când acestea sunt relevante: — obligațiile contractuale și viabilitatea modelelor de afaceri ale altor utilizatori afectați ai infrastructurii de servicii; — volumul general de capacitate a infrastructurii de servicii care este deja alocat altor utilizatori afectați; — investițiile realizate în infrastructură de alți utilizatori afectați; — disponibilitatea alternativelor viabile pentru a satisface necesitățile altor utilizatori afectați, inclusiv alternative din alte state membre în cazul serviciilor internaționale de transport feroviar; — viabilitatea modelului de afaceri al operatorului infrastructurii de servicii; — drepturile de acces la infrastructura de legătură.

Articolul 15

Infrastructurile neutilizate

(1) Infrastructurile de servicii enumerate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE care nu s-au aflat în uz timp de cel puțin doi ani consecutivi sunt supuse unei cereri de exprimare a interesului și preluării în sistem de leasing sau închirierii. Informațiile privind infrastructurile neutilizate se publică în conformitate cu articolul 5. (2) Perioada de doi ani menționată la alineatul (1) începe să curgă din ziua următoare datei la care în cadrul infrastructurii de servicii în cauză a fost furnizat pentru ultima oară un serviciu feroviar conex. (3) Un solicitant interesat să utilizeze o infrastructură feroviară menționată la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE care nu este în uz de cel puțin doi ani consecutivi își exprimă interesul în scris operatorului infrastructurii în cauză și informează organismul de reglementare în această privință. Această exprimare a interesului trebuie să demonstreze nevoile întreprinderii feroviare în cauză. Operatorul infrastructurii de servicii poate decide să își reia activitatea într-un mod care satisface nevoile demonstrate ale întreprinderii feroviare. (4) În cazul în care proprietarul unei infrastructuri de servicii nu exploatează infrastructura respectivă, operatorul infrastructurii îl informează pe proprietar în legătură cu exprimarea interesului, în termen de 10 zile de la primirea acesteia. Proprietarul infrastructurii publică faptul că infrastructura este disponibilă pentru preluare în sistem de leasing sau pentru închiriere, integral sau parțial, cu excepția cazului în care operatorul infrastructurii de servicii s-a decis să își reia activitatea în urma exprimării interesului. (5) Înainte de a efectua publicarea respectivă, proprietarul infrastructurii de servicii poate permite operatorului infrastructurii de servicii să își prezinte observațiile cu privire la publicarea respectivă în termen de patru săptămâni. Operatorul poate obiecta față de publicarea respectivă, prezentând documente care dovedesc că este în curs un proces de reconversie lansat înainte de exprimarea interesului. (6) Organismul de reglementare este informat de proprietar cu privire la procesul de reconversie și poate solicita de la operator documente care îi sunt necesare pentru a evalua plauzibilitatea acestuia. Dacă evaluarea este nesatisfăcătoare, organismul de reglementare impune publicarea faptului că exploatarea infrastructurii este disponibilă pentru preluare în sistem de leasing sau pentru închiriere, integral sau parțial. (7) Fără a aduce atingere normelor aplicabile privind achizițiile publice, proprietarul unei infrastructuri de servicii menționate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE publică pe portalul său web un anunț privind preluarea în sistem de leasing sau închirierea infrastructurii de servicii în cauză și informează în acest sens organismul de reglementare și administratorul de infrastructură la a cărui rețea este conectată infrastructura. Publicarea include toate informațiile necesare pentru a permite întreprinderilor interesate să depună o ofertă de preluare a exploatării infrastructurii, fie integral, fie parțial. Aceste informații cuprind, în special: (a) detaliile procedurii de selecție, care este transparentă și nediscriminatorie și ține seama de obiectivul de asigurare a unei utilizări eficace a capacității infrastructurii; (b) criteriile de selecție; (c) principalele caracteristici ale echipamentelor tehnice ale infrastructurii de servicii; (d) adresa și termenul-limită de depunere a ofertelor, care trebuie să fie de cel puțin 30 de zile de la data publicării anunțului. (8) Administratorul de infrastructură în cauză publică de asemenea, pe portalul său web, informațiile menționate la alineatul (7). (9) Fără a aduce atingere normelor aplicabile privind achizițiile publice, proprietarul unei infrastructuri de servicii menționate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE selectează candidatul cel mai bun și face o ofertă rezonabilă fără întârzieri nejustificate. (10) Statele membre pot aplica procedurile existente pentru controlul de reglementare al dezafectării infrastructurilor de servicii. În acest caz, organismul de reglementare poate acorda derogări de la aplicarea dispozițiilor prezentului articol.

Articolul 16

Revizuire

Până la 1 iunie 2024, Comisia evaluează aplicarea prezentului regulament și, pe baza rezultatelor acestei evaluări, îl revizuiește dacă este necesar.

Articolul 17

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 1 iunie 2019. Cu toate acestea, articolul 2 se aplică de la 1 ianuarie 2019.