Recitale
(1) Uniunea este membră a numeroase organisme internaționale pentru produse de bază, dar nu este membră a Comitetului consultativ internațional al bumbacului (CCIB).
(2) La 27 aprilie 2004, 27 mai 2008 și 10 mai 2010, Consiliul, în concluziile sale privind Planul de acțiune al UE privind lanțurile de produse agricole de bază, dependența și sărăcia, Parteneriatul UE-Africa în sprijinul dezvoltării sectorului bumbacului și, respectiv, consolidarea acțiunii Uniunii în domeniul produselor de bază, invita Comisia să analizeze posibilitatea aderării Uniunii la CCIB.
(3) La 16 septembrie 2013, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze, în numele Uniunii, aderarea Uniunii la CCIB în conformitate cu articolul II secțiunile 1 și 2 din Regulamentul de procedură al CCIB, precizând că aderarea la CCIB este în interesul Uniunii, datorită importanței pe care o are bumbacul pentru sectoarele agricol, industrial și comercial ale Uniunii. Uniunea este producător de bumbac și a devenit, dintr-un importator net de bumbac, începând cu 2009, un exportator net de bumbac. De asemenea, industria textilă și a îmbrăcămintei din Uniune este un utilizator important de țesături din bumbac. Bumbacul este, de asemenea, un domeniu important al cooperării europene pentru dezvoltare, Uniunea fiind în continuare unul dintre principalii donatori către sectorul bumbacului din Africa.
(4) Uniunea va plăti o contribuție în conformitate cu articolul II secțiunea 2a punctul 2 litera (c) din Regulamentul de procedură al CCIB. Uniunea nu poate fi considerată răspunzătoare în ceea ce privește arieratele financiare actuale sau viitoare ale vreunui membru al CCIB.
(5) Este necesar ca Protocolul 4 privind bumbacul (2), anexat la Actul de aderare din 1979, să fie luat în considerare și după aderarea Uniunii la CCIB.
(6) Prin urmare, Uniunea ar trebui să adere la CCIB,