Recitale
(1) Este important să se asigure realizarea în mod uniform în statele membre a obiectivelor Directivei 2009/65/CE, pentru a crește integritatea pieței interne și pentru a oferi securitate juridică participanților pe piață, inclusiv micilor investitori și investitorilor instituționali, autorităților competente și altor părți interesate. Un regulament asigură un cadru coerent pentru toți operatorii de pe piață și reprezintă cea mai bună garanție posibilă pentru existența unor condiții echitabile, a unor condiții uniforme de concurență și a unui standard comun adecvat de protecție a investitorilor. În plus, un regulament asigură aplicabilitatea directă a normelor detaliate uniforme referitoare la activitatea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și a depozitarilor, care, prin natura lor, sunt direct aplicabile și, prin urmare, nu necesită măsuri de transpunere suplimentare la nivel național. De asemenea, adoptarea unui regulament oferă posibilitatea ca toate modificările relevante ale Directivei 2009/65/CE, astfel cum au fost introduse prin Directiva 2014/91/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2), să fie aplicate cu începere de la aceeași dată în toate statele membre.
(2) Directiva 2009/65/CE stabilește o serie amplă de cerințe privind obligațiile depozitarilor, modalitățile de delegare și regimul de răspundere pentru activele OPCVM-urilor aflate în custodia depozitarilor, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a investitorilor care să țină seama de faptul că OPCVM-urile sunt mecanisme de investiții cu amănuntul. Prin urmare, ar trebui să fie stabilite în mod clar drepturile și obligațiile specifice ale depozitarilor, ale societății de administrare și ale societății de investiții. Contractul scris trebuie să conțină toate detaliile necesare pentru păstrarea corespunzătoare a tuturor activelor OPCVM-urilor de către depozitar sau de către o parte terță căreia i-au fost delegate funcțiile de păstrare în conformitate cu Directiva 2009/65/CE, precum și pentru buna îndeplinire de către depozitar a funcțiilor sale de supraveghere și de control.
(3) Pentru a permite depozitarului să evalueze și să monitorizeze riscul de custodie și riscul de insolvență, contractul scris trebuie să furnizeze suficiente detalii privind categoriile de instrumente financiare în care OPCVM-ul poate investi și trebuie să acopere regiunile geografice în care OPCVM-ul intenționează să investească. De asemenea, contractul trebuie să conțină detalii referitoare la o procedură de escaladare, care să precizeze circumstanțele, obligațiile de notificare și măsurile care trebuie luate de către un membru al personalului depozitarului, la orice nivel al structurii sale organizatorice, în legătură cu orice neconcordanțe constatate, inclusiv trimiterea de notificări către societatea de administrare sau către societatea de investiții ori/și către autoritățile competente, după cum prevăd cerințele din prezentul regulament. Astfel, depozitarul trebuie să alerteze societatea de administrare sau societatea de investiții în legătură cu orice risc semnificativ identificat în sistemul de decontare de pe o anumită piață. Rezilierea contractului trebuie să reflecte faptul că reprezintă ultima soluție a depozitarului, în cazul în care nu este convins că activele sunt protejate în măsură suficientă. Aceasta trebuie, de asemenea, să prevină riscul moral rezultat din deciziile de investiții luate de OPCVM indiferent de riscul de custodie, ca urmare a faptului că depozitarul ar fi răspunzător în majoritatea cazurilor. Pentru a menține un standard ridicat de protecție a investitorilor, dispoziția care stabilește detaliile privind monitorizarea părților terțe trebuie aplicată întregului lanț de custodie.
(4) Pentru a asigura faptul că depozitarul își poate îndeplini obligațiile, este necesar să se clarifice sarcinile prevăzute la articolul 22 alineatul (3) din Directiva 2009/65/CE și, în special, cel de al doilea nivel de controale care trebuie efectuate de depozitar. Sarcinile respective nu trebuie să îl împiedice pe depozitar să efectueze verificări ex ante, atunci când consideră necesar și cu consimțământul OPCVM. Pentru a se asigura că își poate îndeplini obligațiile, depozitarul trebuie să își stabilească propria procedură de escaladare, în vederea abordării situațiilor în care au fost detectate neconcordanțe. Această procedură trebuie să asigure notificarea autorităților competente în legătură cu orice încălcări semnificative. Responsabilitățile de supraveghere exercitate de depozitar asupra părților terțe nu trebuie să aducă atingere responsabilităților care revin OPCVM-ului în temeiul Directivei 2009/65/CE.
(5) Depozitarul trebuie să verifice dacă numărul de unități emise corespunde veniturilor din subscrieri. Mai mult, pentru a se asigura că plățile efectuate de investitori la momentul subscrierii au fost primite, depozitarul trebuie să prevadă și efectuarea unei alte reconcilieri între ordinele de subscriere și veniturile din subscrieri. Aceeași reconciliere trebuie realizată cu privire la ordinele de răscumpărare. Depozitarul trebuie să verifice, de asemenea, dacă numărul de unități din conturile OPCVM-ului corespunde numărului de unități rămase care figurează în evidențele OPCVM-ului. Depozitarul trebuie să își adapteze procedurile în consecință, ținând seama de fluxul de subscrieri și de răscumpărări.
(6) Depozitarul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că sunt efectiv aplicate politici și proceduri adecvate de evaluare a activelor OPCVM, efectuând controale pe eșantioane sau verificând dacă modificările în timp ale calculului valorii activului net (VAN) respectă o referință. Atunci când își stabilește procedurile, depozitarul trebuie să cunoască bine metodologiile de evaluare utilizate de OPCVM pentru evaluarea activelor OPCVM. Frecvența acestor verificări trebuie să corespundă frecvenței de evaluare a activelor OPCVM.
(7) Conform obligației sale de supraveghere prevăzute de Directiva 2009/65/CE, depozitarul trebuie să instituie o procedură pentru a verifica ex post dacă OPCVM-ul respectă legislația și reglementările aplicabile, precum și regulile și actele sale constitutive. Aceasta trebuie să includă, printre altele, verificarea faptului că investițiile OPCVM-ului corespund strategiilor sale de investiții, astfel cum sunt descrise în normele și în documentele de ofertă ale OPCVM-ului, precum și asigurarea faptului că OPCVM-ul nu își încalcă restricțiile în materie de investiții. Depozitarul trebuie să monitorizeze tranzacțiile OPCVM-ului și să investigheze orice tranzacții neobișnuite. Dacă sunt încălcate limitele sau restricțiile stabilite de legislația sau de reglementările aplicabile ori de regulile și actele constitutive ale OPCVM, depozitarul trebuie să acționeze cu promptitudine pentru a anula tranzacția care încalcă legile, reglementările sau regulile respective.
(8) Depozitarul trebuie să se asigure că venitul OPCVM-ului este calculat cu precizie și în conformitate cu Directiva 2009/65/CE. În acest scop, depozitarul trebuie să se asigure că distribuția și calculul veniturilor sunt adecvate și că, atunci când este identificată o eroare, OPCVM-ul ia măsurile de remediere corespunzătoare. După ce a asigurat acest lucru, depozitarul trebuie să verifice dacă venitul este distribuit integral și cu exactitate.
(9) Pentru ca depozitarul să aibă în orice situație o imagine de ansamblu clară a tuturor intrărilor și ieșirilor de numerar ale OPCVM-ului, acesta din urmă trebuie să se asigure că depozitarul primește, fără întârzieri nejustificate, informații exacte privind toate fluxurile de numerar, inclusiv din partea oricărei părți terțe la care este deschis un cont de numerar al OPCVM-ului.
(10) Pentru ca fluxurile de numerar ale OPCVM-ului să fie monitorizate în mod corect, depozitarul trebuie să se asigure că sunt instituite și aplicate cu eficacitate proceduri pentru monitorizarea corespunzătoare a fluxurilor de numerar ale OPCVM-ului și că procedurile respective sunt revizuite periodic. În special, depozitarul trebuie să examineze procedura de reconciliere, pentru a se convinge că aceasta este adecvată pentru OPCVM și că este executată la intervale corespunzătoare, ținând seama de natura, de dimensiunea și de complexitatea OPCVM-ului. O astfel de procedură trebuie, de exemplu, să compare unul câte unul fiecare flux de numerar care figurează în extrasele de cont bancar cu fluxurile înregistrate în conturile OPCVM-ului. Dacă reconcilierile sunt efectuate zilnic, cum este cazul majorității OPCVM-urilor, depozitarul trebuie să execute reconcilierile, la rândul său, tot zilnic. Depozitarul trebuie să monitorizeze, în special, discrepanțele evidențiate de procedurile de reconciliere și măsurile corective luate, cu scopul de a notifica fără întârzieri nejustificate OPCVM-ului orice anomalie neremediată și de a efectua o revizuire completă a procedurilor de reconciliere. O astfel de revizuire trebuie efectuată cel puțin o dată pe an. De asemenea, depozitarul trebuie să identifice în timp util fluxurile de numerar semnificative, în special pe cele care ar putea să nu corespundă operațiunilor OPCVM-ului, precum modificări ale pozițiilor în activele OPCVM-ului sau subscrierile și răscumpărările, și trebuie să primească periodic extrase de cont de numerar și să verifice dacă pozițiile în numerar care figurează în evidențele sale corespund celor înregistrate de OPCVM. Depozitarul trebuie să-și actualizeze permanent evidențele în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) litera (b) din Directiva 2009/65/CE.
(11) Depozitarul trebuie să asigure faptul că toate plățile efectuate de către sau în numele investitorilor la subscrierea acțiunilor sau a unităților unui OPCVM au fost primite și înregistrate în unul sau mai multe conturi de numerar în conformitate cu Directiva 2009/65/CE. Prin urmare, OPCVM-ul trebuie să se asigure că depozitarului i se furnizează informațiile relevante de care are nevoie pentru a monitoriza în mod corect primirea plăților investitorilor. OPCVM-ul trebuie să se asigure că depozitarul obține aceste informații fără întârzieri nejustificate atunci când partea terță primește un ordin de răscumpărare sau de emitere de unități ale unui OPCVM. Prin urmare, informațiile trebuie transmise depozitarului la închiderea zilei de lucru de către entitatea responsabilă cu subscrierea și răscumpărarea unităților unui OPCVM, pentru a se evita orice utilizare necuvenită a plăților investitorilor.
(12) Depozitarul trebuie să țină în custodie toate instrumentele financiare ale OPCVM-ului, care pot fi înregistrate sau ținute într-un cont, în mod direct sau indirect, pe numele depozitarului sau al unei părți terțe căreia i-au fost delegate funcții de păstrare, în special la nivelul depozitarului central de titluri. În plus, trebuie ținute în custodie numai instrumentele financiare care sunt înregistrate direct la emitent însuși sau la agentul său, pe numele depozitarului sau al unei părți terțe căreia i-au fost delegate funcții de păstrare. Nu trebuie ținute în custodie instrumentele financiare care, în conformitate cu legislația națională aplicabilă, sunt înregistrate la emitent sau la agentul său numai pe numele OPCVM-ului. Toate instrumentele financiare care pot fi livrate fizic depozitarului trebuie ținute în custodie. Dacă sunt îndeplinite condițiile în care instrumentele financiare trebuie ținute în custodie, instrumentele financiare furnizate unei părți terțe drept garanții reale sau cele furnizate de către o parte terță în beneficiul OPCVM-ului trebuie ținute, de asemenea, în custodie de către depozitar însuși sau de către o parte terță căreia i-au fost delegate funcții de păstrare, atât timp cât sunt în proprietatea OPCVM-ului.
(13) Instrumentelor financiare ținute în custodie trebuie să li se acorde în orice moment atenția și protecția cuvenite. În cadrul acordării atenției cuvenite, pentru a se asigura că riscul de custodie este corect evaluat, trebuie să se prevadă obligații clare ce trebuie îndeplinite de către depozitar, care trebuie, în special, să știe ce părți terțe constituie lanțul de custodie, să se asigure că, pe parcursul întregului lanț de custodie, au fost menținute obligațiile de diligență necesară și de separare, să se asigure că are un drept adecvat de acces la registrele contabile și la evidențele părților terțe cărora le-au fost delegate funcții de păstrare, să asigure îndeplinirea cerințelor de diligență necesară și de separare, prezentând documente în acest sens, și să pună documentele respective la dispoziția societății de administrare sau a societății de investiții.
(14) Depozitarul trebuie să aibă, în orice moment, o imagine de ansamblu cuprinzătoare a tuturor activelor care nu sunt instrumente financiare ce trebuie ținute în custodie. Aceste active trebuie supuse obligației de verificare a proprietății și de ținere a unei evidențe în conformitate cu Directiva 2009/65/CE. Exemple de astfel de active sunt activele fizice care nu pot fi considerate instrumente financiare în conformitate cu Directiva 2009/65/CE sau nu au putut fi livrate fizic depozitarului și contractele financiare precum anumite instrumente financiare derivate și depozitele în numerar.
(15) Pentru a se asigura un grad suficient de certitudine că OPCVM este într-adevăr proprietarul activelor, depozitarul trebuie să se asigure că primește toate informațiile pe care le consideră necesare pentru a se convinge că OPCVM-ul deține dreptul de proprietate asupra activului. Aceste informații pot fi o copie a unui document oficial care atestă că OPCVM-ul este proprietarul activului sau orice dovadă oficială și credibilă pe care depozitarul o consideră adecvată. Dacă este necesar, depozitarul trebuie să solicite dovezi suplimentare din partea OPCVM-ului sau, după caz, de la o parte terță.
(16) Depozitarul trebuie, de asemenea, să țină o evidență a tuturor activelor asupra cărora sa convins că OPCVM-ul deține proprietatea. Acesta poate institui o procedură pentru a primi informații de la părțile terțe, în cadrul căreia să poată fi stabilite proceduri care să asigure faptul că activele nu pot fi transferate fără ca depozitarul sau partea terță căreia i-au fost delegate funcții de păstrare să fie informat în legătură cu o astfel de tranzacție.
(17) Atunci când deleagă funcții de păstrare unei părți terțe în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE, depozitarul trebuie să instituie și să aplice o procedură formalizată adecvată, pentru a se asigura că delegatul respectă permanent cerințele prevăzute la articolul 22a alineatul (3) din directiva respectivă. Pentru a se asigura un nivel suficient de protecție a activelor, este necesar să se stabilească anumite principii care trebuie aplicate atunci când se deleagă funcțiile de păstrare.
(18) Aceste principii nu trebuie considerate exhaustive, nici în privința stabilirii tuturor detaliilor exercitării de către depozitar a competenței, grijii și diligenței necesare, nici în privința stabilirii tuturor măsurilor legate chiar de principiile respective pe care trebuie să le ia depozitarul. Obligația de a monitoriza permanent partea terță căreia i-au fost delegate funcții de păstrare trebuie să constea în a verifica dacă partea terță îndeplinește corect toate funcțiile delegate și dacă respectă contractul de delegare și alte cerințe juridice, precum cele privind independența și interdicția de reutilizare. Depozitarul trebuie să reexamineze, de asemenea, elementele evaluate în cursul procesului de selecție și de numire și să le compare cu evoluția pieței. Depozitarul trebuie să fie în măsură în orice moment să evalueze în mod adecvat riscurile legate de decizia de a încredința active părții terțe. Frecvența reexaminării trebuie adaptată, astfel încât să corespundă întotdeauna condițiilor pieței și riscurilor asociate. Pentru a putea reacționa cu eficacitate în cazul unei posibile insolvențe a părții terțe, depozitarul trebuie să recurgă la planificarea pentru situații neprevăzute, care să includă eventuala selectare a unor furnizori alternativi, după caz. Deși pot reduce riscul de custodie cu care se confruntă un depozitar, măsurile respective nu afectează obligația de a restitui instrumentele financiare sau de a plăti o sumă corespunzătoare în cazul pierderii acestora, care depinde de îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul 24 din Directiva 2009/65/CE.
(19) Pentru a verifica dacă activele OPCVM-ului și drepturile OPCVM-ului sunt protejate împotriva insolvenței unei părți terțe, depozitarul trebuie să înțeleagă legislația din domeniul insolvenței din țara terță în care este situată partea terță și să se asigure că raporturile lor contractuale au caracter executoriu. Înainte de a delega funcții de păstrare unei părți terțe situate în afara Uniunii, depozitarul trebuie să obțină un aviz juridic independent privind caracterul executoriu al acordului contractual încheiat cu partea terță în temeiul legislației și al jurisprudenței aplicabile din domeniul insolvenței din țara în care este situată partea terță, pentru a se asigura că acordul contractual este executoriu și în caz de insolvabilitate a părții terțe. Obligația depozitarului de a evalua cadrul juridic și de reglementare din țara terță include, de asemenea, obținerea avizului juridic independent care evaluează legislația și jurisprudența din domeniul insolvenței din țara terță în care este situată partea terță în cauză. Aceste avize pot fi combinate, după caz, sau emise pentru fiecare jurisdicție de către federațiile de întreprinderi sau de firmele de avocatură relevante în beneficiul mai multor depozitari.
(20) Acordul contractual cu partea terță selectată căreia îi sunt delegate funcții de păstrare ar trebui să conțină o clauză de reziliere anticipată, deoarece este necesar ca depozitarul să fie în măsură să rezilieze raportul contractual respectiv în cazurile în care modificările aduse legislației sau jurisprudenței unei țări terțe nu mai permit să se asigure protecția activelor OPCVM-ului. În aceste cazuri, depozitarul trebuie să informeze în acest sens societatea de administrare sau societatea de investiții. Societatea de administrare sau societatea de investiții trebuie să notifice autoritățile competente și să ia toate măsurile necesare care sunt în interesul OPCVM-ului și al investitorilor acestuia. Notificarea autorităților competente cu privire la creșterea riscului de custodie și a riscului de insolvență la care sunt expuse activele OPCVMului situate într-o țară terță nu exonerează depozitarul sau societatea de administrare ori societatea de investiții de sarcinile și obligațiile prevăzute în Directiva 2009/65/CE.
(21) Atunci când deleagă funcții de păstrare, depozitarul trebuie să se asigure că cerințele prevăzute la articolul 22a alineatul (3) litera (c) din Directiva 2009/65/CE sunt îndeplinite și că activele OPCVM-urilor cliente ale depozitarului sunt separate în mod adecvat. Această obligație trebuie, în special, să asigure faptul că activele OPCVM-ului nu sunt pierdute din cauza insolvenței părții terțe căreia îi sunt delegate funcții de păstrare și că activele OPCVM-ului nu sunt reutilizate de către o parte terță în nume propriu. Mai mult, depozitarul trebuie să aibă permisiunea de a interzice deficitele temporare în activele clienților, de a recurge la „tampoane” sau de a institui dispoziții de interzicere a utilizării unui sold debitor al unui client pentru compensarea soldului creditor al altui client. Deși pot reduce riscul de custodie cu care se confruntă un depozitar atunci când deleagă funcții de păstrare, măsurile respective nu afectează obligația de a restitui instrumentele financiare sau de a plăti o sumă corespunzătoare în cazul pierderii acestora, care depinde de îndeplinirea cerințelor prevăzute de Directiva 2009/65/CE.
(22) Înainte de a delega funcții de păstrare și în timpul delegării acestora, depozitarul trebuie să se asigure, prin intermediul unor acorduri precontractuale și contractuale, că partea terță ia măsuri și adoptă dispoziții pentru a se asigura că activele OPCVM-ului sunt protejate de distribuirea între creditorii părții terțe însăși sau de realizarea în beneficiul acestor creditori. Directiva 2009/65/CE impune tuturor statelor membre să își alinieze legislația relevantă din domeniul insolvenței la această cerință. Prin urmare, este necesar ca depozitarul să obțină informații independente despre legislația și jurisprudența aplicabile din domeniul insolvenței din țara terță în care trebuie păstrate activele OPCVM-ului.
(23) Răspunderea depozitarului în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2009/65/CE intervine în cazul pierderii unui instrument financiar ținut în custodie de către depozitar însuși sau de către o parte terță căreia i-a fost delegată păstrarea, cu excepția situației în care depozitarul demonstrează că pierderea este urmarea unui eveniment extern situat dincolo de controlul său rezonabil, ale cărui consecințe, în pofida tuturor eforturilor rezonabile, nu pot fi evitate. Trebuie să se facă distincție între pierderea respectivă și o pierdere din investiții suportată de investitori din cauza scăderii valorii activelor în urma unei decizii de investiție.
(24) Pentru a angaja răspunderea depozitarului, pierderea trebuie să fie definitivă și să nu existe nicio perspectivă de recuperare a activului financiar. Astfel, situațiile în care un instrument financiar este numai temporar nedisponibil sau înghețat nu trebuie considerate pierderi în sensul articolului 24 din Directiva 2009/65/CE. În schimb, pot fi identificate trei tipuri de situații în care pierderea trebuie considerată definitivă: atunci când instrumentul financiar nu mai există sau nu a existat niciodată; atunci când instrumentul financiar există, dar OPCVM a pierdut definitiv dreptul de proprietate asupra acestuia; atunci când OPCVM deține dreptul de proprietate, dar nu mai poate transfera titlul de proprietate sau nu mai poate crea drepturi de proprietate limitată asupra instrumentului financiar, în mod permanent.
(25) Se consideră că un instrument financiar nu mai există atunci când, de exemplu, acesta a dispărut în urma unei erori contabile care nu poate fi corectată sau atunci când nu a existat niciodată, fiind înregistrat în proprietatea OPCVM pe baza unor documente falsificate. Situațiile în care pierderea instrumentelor financiare este cauzată de un comportament fraudulos trebuie considerate ca fiind pierderi.
(26) Nu poate fi considerată pierdere situația în care instrumentul financiar a fost înlocuit cu un alt instrument financiar sau convertit într-un alt instrument financiar, atunci când acțiunile sunt anulate și înlocuite prin emiterea de noi acțiuni în cadrul reorganizării unei societăți. OPCVM-ul nu trebuie considerat ca fiind permanent privat de dreptul de proprietate asupra instrumentului financiar dacă a transferat în mod legitim dreptul de proprietate unei părți terțe. Prin urmare, în cazul în care există o distincție între proprietatea juridică și proprietatea asupra beneficiilor aduse de active, definiția pierderii trebuie să se refere la pierderea dreptului de proprietate asupra beneficiilor aduse de active.
(27) Depozitarul poate evita să răspundă în conformitate cu articolul 24 din Directiva 2009/65/CE numai în cazul unui eveniment extern independent de voința sa, ale cărui consecințe, în pofida tuturor eforturilor rezonabile, nu pot fi evitate. Pentru a fi exonerat de răspundere, depozitarul trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă a acestor condiții; de asemenea, trebuie stabilită o procedură de urmat în acest scop.
(28) În primul rând, trebuie să se stabilească dacă evenimentul care a condus la pierdere a fost extern. Răspunderea depozitarului nu trebuie să fie afectată de delegarea funcțiilor de păstrare și, prin urmare, un eveniment trebuie considerat extern dacă nu se produce în urma unui act sau a unei omisiuni efectuate de depozitar sau de partea terță căreia ia fost delegată păstrarea instrumentelor financiare aflate în custodie. Apoi trebuie să se stabilească dacă evenimentul este situat dincolo de controlul depozitarului, verificând dacă un depozitar prudent, acționând în mod rezonabil, nu ar fi putut face nimic pentru a împiedica producerea evenimentului. În cadrul acestor etape, atât evenimentele naturale, cât și actele unei autorități publice pot fi considerate evenimente externe situate dincolo de controlul rezonabil. În schimb, o pierdere cauzată de neaplicarea cerințelor de separare prevăzute la articolul 21 alineatul (11) litera (d) punctul (iii) din Directiva 2009/65/CE sau pierderea activelor rezultată din întreruperea activității părți terțe în urma insolvenței nu poate fi considerată eveniment extern situat dincolo de controlul rezonabil.
(29) În sfârșit, depozitarul trebuie să dovedească faptul că pierderea, în ciuda tuturor eforturilor rezonabile, nu ar fi putut fi evitată. În acest context, depozitarul trebuie să informeze societatea de administrare sau societatea de investiții și să ia măsurile adecvate în funcție de circumstanțe. De exemplu, în situația în care consideră că singura măsură adecvată este de a ceda instrumentele financiare, depozitarul trebuie să informeze în mod cuvenit societatea de administrare sau societatea de investiții în acest sens, care, la rândul său, trebuie să-i transmită depozitarului în scris instrucțiunea de a continua să păstreze instrumentele financiare sau de a le ceda. Orice instrucțiune transmisă depozitarului de a continua păstrarea activelor trebuie raportată investitorilor OPCVM-ului fără întârzieri nejustificate. Societatea de administrare sau societatea de investiții trebuie să țină seama în mod cuvenit de recomandările depozitarului. În funcție de circumstanțe, dacă depozitarul își păstrează preocuparea referitoare la faptul că standardul de protecție al instrumentului financiar nu este suficient în pofida avertismentelor repetate, acesta trebuie să ia în considerare posibilitatea de a întreprinde alte acțiuni, cum ar fi rezilierea contractului, cu condiția ca OPCVM să dispună de o perioadă de timp pentru a găsi un alt depozitar, în conformitate cu legislația națională.
(30) Dispozițiile de protecție a investitorilor prevăzute de regimul pentru depozitari trebuie să țină seama de posibilele corelații dintre depozitar și societatea de administrare sau societatea de investiții, cum ar fi cele care decurg din gestionarea comună sau afiliată ori din participații încrucișate. În cazurile și în măsura în care sunt permise de dreptul intern, aceste corelații ar putea conduce la conflictul de interese reprezentat de riscul de fraudă (nesemnalarea neregulilor către autoritățile competente pentru a se evita prejudicierea reputației), de riscul de recurgere la căile de atac legale (reticența de a întreprinde demersuri juridice împotriva depozitarului sau evitarea acestora), de selecția părtinitoare (selectarea depozitarului nu se bazează pe calitate și pe preț), de riscul de insolvență (standarde mai scăzute în ceea ce privește segregarea activelor depozitarului sau atenția acordată solvabilității depozitarului) sau de riscul unic de expunere al grupului (investițiile intragrup).
(31) Independența operațională a societății de administrare sau a societății de investiții și a depozitarului, inclusiv situațiile în care au fost delegate funcții de păstrare, oferă garanții suplimentare care asigură protecția investitorilor fără costuri nejustificate, prin creșterea standardelor de conduită ale entităților care aparțin aceluiași grup sau care sunt legate într-un alt mod. Cerințele legate de independența operațională ar trebui să se refere la elemente semnificative, cum ar fi identitatea sau legăturile personale dintre directori, angajați sau persoanele care exercită funcții de supraveghere asupra altor entități sau întreprinderi din cadrul grupului, inclusiv situațiile în care aceste persoane sunt afiliate.
(32) Pentru a asigura un tratament proporțional, în cazul în care societatea de administrare sau societatea de investiții și depozitarul aparțin aceluiași grup, trebuie să fie independenți cel puțin o treime din membri sau două persoane din cadrul organismelor responsabile de funcțiile de supraveghere sau din cadrul organelor de gestiune care exercită, de asemenea, funcții de supraveghere, fiind reținut numărul cel mai mic.
(33) În ceea ce privește guvernanța corporativă, ar trebui să se reflecte atât trăsăturile specifice sistemelor cu un singur nivel de administrare, în care guvernanța societății este asigurată de un singur organ de conducere care exercită atât funcțiile de conducere, cât și pe cele de supraveghere, cât și trăsăturile specifice sistemelor pe două niveluri, în care consiliul de administrație și consiliul de supraveghere coexistă.
(34) Pentru a permite autorităților competente, OPCVM-urilor și depozitarilor să se adapteze la noile dispoziții conținute în prezentul regulament, astfel încât aceste dispoziții să poată fi aplicate în mod eficient și eficace, ar trebui ca data de aplicare a prezentului regulament să se amâne cu șase luni de la data intrării sale în vigoare.
(35) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul grupului de experți al Comitetului european pentru valori mobiliare,