Recitale
(1) Parlamentul European, Consiliul și Comisia (denumite în continuare „cele trei instituții”) se angajează la o cooperare loială și transparentă pe parcursul întregului ciclu legislativ. În acest context, ele reamintesc egalitatea ambilor legiuitori, astfel cum sunt consacrați în tratate.
(2) Cele trei instituții recunosc faptul că au o responsabilitate comună de a oferi o legislație a Uniunii de înaltă calitate și de a se asigura că această legislație se concentrează pe domenii în care valoarea sa adăugată este cea mai importantă pentru cetățenii europeni, are cel mai înalt nivel posibil de eficiență și de eficacitate în atingerea obiectivelor comune de politică ale Uniunii, este cât mai simplă și clară posibil, evită reglementarea excesivă și sarcinile administrative pentru cetățeni, administrații și întreprinderi, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), și este concepută pentru a facilita transpunerea și aplicarea sa efectivă și pentru a consolida competitivitatea și sustenabilitatea economiei Uniunii.
(3) Cele trei instituții reamintesc obligația Uniunii de a legifera doar în acele domenii și în măsura necesară, în conformitate cu articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană privind principiile subsidiarității și proporționalității.
(4) Cele trei instituții reamintesc rolul și responsabilitățile parlamentelor naționale, astfel cum sunt prevăzute în tratate, în Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și în Protocolul nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
(5) Cele trei instituții convin că la stabilirea agendei legislative ar trebui să se țină cont pe deplin de analiza „valorii adăugate europene” potențiale a oricărei acțiuni propuse a Uniunii, precum și de o evaluare a „costurilor non-Europei” în absența unei acțiuni la nivelul Uniunii.
(6) Cele trei instituții consideră că consultarea publică și a părților interesate, a evaluările ex post ale legislației în vigoare și evaluările impactului noilor inițiative vor contribui la atingerea obiectivului privind o mai bună legiferare.
(7) Pentru a facilita negocierile în cadrul procedurii legislative ordinare și pentru a îmbunătăți aplicarea articolelor 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, prezentul acord stabilește principiile potrivit cărora Comisia va recurge la toate cunoștințele de specialitate necesare înainte de a adopta acte delegate.
(8) Cele trei instituții declară că obiectivele de simplificare a legislației Uniunii și de reducere a sarcinii în materie de reglementare ar trebui să fie urmărite fără a se aduce atingere realizării obiectivelor de politică ale Uniunii, astfel cum se prevede în tratate, sau garantării integrității pieței interne.
(9) Prezentul acord completează următoarele acorduri și declarații cu privire la o mai bună legiferare, față de care cele trei instituții își mențin pe deplin angajamentele: — Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 - Metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative (1); — Acordul interinstituțional din 22 decembrie 1998 privind orientările comune pentru calitatea redactării legislației comunitare (2); — Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative (3); — Declarația comună din 13 iunie 2007 privind aspectele practice în cadrul procedurii de codecizie (4); — Declarația politică comună din 27 octombrie 2011 a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind documentele explicative (5),