Recitale
(1) Prin decizia din 16 octombrie 2002, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE („decizia de inițiere a procedurii”) privind avantajul rezultat din neplata impozitului pe profit datorat de instituția publică cu caracter industrial și comercial „Electricité de France (E.D.F.), Service National” („EDF”, devenită societatea pe acțiuni Electricité de France SA la sfârșitul anului 2004), la momentul restructurării bilanțului său în 1997, pentru o parte din provizioanele contabile create cu scutire de impozit pentru reînnoirea rețelei de alimentare generală („RAG”) și reclasificate drept capital.
(2) În observațiile pe care le-au prezentat Comisiei prin scrisoarea din 11 decembrie 2002, autoritățile franceze au contestat faptul că EDF ar fi beneficiat de un avantaj fiscal și au susținut, în special, că dotarea suplimentară cu capital corecta subcapitalizarea și era, prin urmare, justificată.
(3) Prin scrisoarea din 21 ianuarie 2003, Comisia a transmis Franței singurele observații primite de la o parte interesată, invitând-o să își prezinte comentariile. Franța nu a transmis niciun fel de comentarii cu privire la observațiile respective.
(4) La 12 februarie 2003, a avut loc o reuniune tehnică între Comisie și autoritățile franceze, urmată de o cerere de informații din partea Comisiei la 4 iulie 2003.
(5) La 11 noiembrie 2003, Franța a furnizat noi informații. La 17 noiembrie 2003, a avut loc o nouă reuniune tehnică între Comisie, autoritățile franceze și reprezentanții EDF. Autoritățile franceze au furnizat informații suplimentare la 20 noiembrie 2003.
(6) Prin decizia din 16 decembrie 2003 (3), Comisia a declarat ajutorul de care a beneficiat EDF ca fiind incompatibil cu piața internă și a solicitat recuperarea ajutorului respectiv cu dobândă. Ajutorul a fost rambursat în februarie 2004.
(7) Prin hotărârea sa din 15 decembrie 2009, Tribunalul a anulat decizia Comisiei (4). Franța a plătit din nou întreprinderii EDF ajutorul care fusese rambursat în 2004.
(8) Prin hotărârea sa din 5 iunie 2012, Curtea a respins calea de atac introdusă de Comisie împotriva hotărârii pronunțate de Tribunal (5).
(9) Prin decizia din 2 mai 2013, Comisia a prelungit procedura oficială de investigare (denumită în continuare „decizia de extindere”) (6).
(10) Autoritățile franceze au transmis Comisiei observațiile acestora la 1 iulie 2013.
(11) Prin scrisoarea din 13 august 2013, Comisia a transmis Franței observațiile din 29 iulie 2013 formulate de o singură parte interesată, și anume EDF, invitând-o să își prezinte comentariile. La 11 octombrie 2013, Franța și-a prezentat comentariile cu privire la observațiile formulate de EDF.
(12) La 18 octombrie 2013, EDF a trimis Comisiei un studiu întocmit de o firmă de consultanță (Oxera), datat 15 octombrie 2013. La 22 octombrie 2013, Comisia a transmis Franței studiul, invitând-o să își prezinte observațiile. Invitația a fost însă însoțită de rezerva conform căreia studiul fusese transmis la mai mult de două luni și jumătate după expirarea termenului prevăzut prin decizia de extindere a procedurii și, de asemenea, că acesta a fost întocmit ulterior deciziei în favoarea investițiilor în EDF, invocată de Franța. La 6 noiembrie 2013, Franța și-a prezentat observațiile cu privire la studiul respectiv.
(13) La 14 noiembrie 2013, a avut loc o reuniune între Comisie și autoritățile franceze. La 15 noiembrie 2013, Comisia a solicitat informații și clarificări suplimentare cu privire la observațiile Franței, acestea fiind transmise la 23 decembrie 2013.
(14) La 22 noiembrie 2013, EDF a trimis Comisiei un aviz juridic la solicitarea EDF pentru a completa și a susține observațiile sale din 29 iulie 2013.
(15) La cererea EDF, a avut loc o reuniune cu reprezentanții Comisiei, în prezența autorităților franceze, la 12 martie 2014.
(16) La 13 mai 2014, Comisia a solicitat Franței eventuale observații privind avizul juridic prezentat de EDF, precum și precizări și informații suplimentare, pe care Franța le-a furnizat prin scrisoarea din 19 iunie 2014.