Regulamentul delegat (UE) 2015/2303 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Directivei 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care specifică definițiile și coordonarea supravegherii suplimentare a concentrării riscurilor și a tranzacțiilor în interiorul grupului (Text cu relevanță pentru SEE)

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament prevede norme privind: (a) stabilirea unei formulări mai precise a definițiilor noțiunilor de „tranzacție în interiorul grupului” și de „concentrare a riscurilor” prevăzute la articolul 2 alineatele (18) și (19) din Directiva 2002/87/CE, prin enunțarea unor criterii pe baza cărora să se determine caracterul semnificativ al acestora (b) coordonarea dispozițiilor adoptate în temeiul articolelor 7 și 8 și al anexei II din Directiva 2002/87/CE în ceea ce privește: (i) informațiile care trebuie furnizate de entitățile reglementate sau de holdingurile financiare mixte către coordonator și celelalte autorități competente relevante în scopul controlului prudențial al concentrării riscurilor și al tranzacțiilor în interiorul grupului; (ii) metodologia care urmează să fie aplicată de către coordonator și celelalte autorități competente relevante pentru a identifica tipurile de concentrări semnificative ale riscurilor și de tranzacții în interiorul grupului; (iii) măsurile de supraveghere care trebuie aplicate de către autoritățile competente, astfel cum sunt prevăzute la articolul 7 alineatul (3) și la articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2002/87/CE.

Articolul 2

Tranzacțiile semnificative în interiorul grupului

(1) Tranzacțiile semnificative în interiorul grupului pot include următoarele tranzacții din cadrul unui conglomerat financiar: (a) investițiile și soldurile între companii, inclusiv bunurile imobiliare, obligațiunile, capitalurile proprii, împrumuturile, instrumentele hibride și subordonate, obligațiunile garantate cu active, mecanismele de centralizare a gestionării activelor sau a numerarului sau de partajare a costurilor, sistemele de pensii, furnizarea de servicii de administrare, de servicii de tip back office sau de alte servicii, dividendele, dobânzile și alte creanțe; (b) garanțiile, angajamentele, acreditivele și alte tranzacții în afara bilanțului; (c) tranzacțiile cu instrumente financiare derivate; (d) achiziționarea, vânzarea sau închirierea de active și pasive; (e) comisioanele intragrup legate de contracte de distribuție; (f) tranzacțiile cu scopul de a transfera expunerile la risc între entitățile din cadrul conglomeratului financiar, inclusiv tranzacțiile cu vehicule cu scop special sau entități auxiliare; (g) operațiunile de asigurare, de reasigurare sau de retrocedare; (h) tranzacțiile care constau în mai multe tranzacții legate în cadrul cărora activele sau pasivele sunt transferate către entități din afara conglomeratului financiar, dar expunerea la risc este readusă, în ultimă instanță, în cadrul conglomeratului financiar. (2) În ceea ce privește entitățile reglementate și holdingurile financiare mixte, atunci când identifică tipurile de tranzacții semnificative în interiorul grupului, când definesc pragurile adecvate, perioadele de raportare și de control al tranzacțiilor semnificative din interiorul grupului, coordonatorul și celelalte autorități competente relevante iau în considerare, în special: (a) structura specifică a conglomeratului financiar, complexitatea tranzacțiilor în interiorul grupului, amplasarea geografică specifică a contrapărții și dacă această contraparte este o entitate reglementată sau nu; (b) eventualele efecte de contagiune din cadrul conglomeratului financiar; (c) eventualele cazuri de eludare a normelor sectoriale; (d) eventualele conflicte de interese; (e) solvabilitatea și poziția de lichiditate ale contrapărții; (f) tranzacțiile între entități aparținând unor sectoare diferite ale unui conglomerat financiar, dacă nu au fost raportate deja la nivel sectorial; (g) tranzacțiile din cadrul unui sector financiar, care nu au fost raportate deja în conformitate cu dispozițiile normelor sectoriale. (3) Coordonatorul și celelalte autorități competente relevante convin cu privire la forma și conținutul raportului privind tranzacțiile semnificative în interiorul grupului, inclusiv asupra limbii, a datelor de transmitere și a canalelor de comunicare. (4) Coordonatorul și celelalte autorități competente relevante trebuie să impună entităților reglementate sau holdingurilor financiare mixte să notifice cel puțin următoarele: (a) datele și valorile tranzacțiilor semnificative, denumirile și numerele de înregistrare sau alte numere de identificare ale entităților din grup și ale contrapărților relevante, inclusiv identificatorul entității juridice (LEI), dacă este cazul; (b) o descriere succintă a tranzacțiilor semnificative în interiorul grupului, în funcție de tipurile de tranzacții prevăzute la alineatul (1); (c) volumul total al tuturor tranzacțiilor semnificative în interiorul grupului aferente unui anumit conglomerat financiar într-o anumită perioadă de raportare; (d) informații privind modul în care sunt administrate conflictele de interese și riscurile de contagiune la nivelul conglomeratului financiar în ceea ce privește tranzacțiile semnificative în interiorul grupului, luând în considerare strategia conglomeratului financiar de combinare a activităților în sectorul bancar, în cel al asigurărilor și în sectorul serviciilor de investiții, sau o autoevaluare sectorială a riscurilor proprii care să includă o analiză privind gestionarea conflictelor de interese și a riscurilor de contagiune legate de tranzacțiile semnificative în interiorul grupului. (5) Tranzacțiile care sunt efectuate ca parte dintr-o operațiune economică unică sunt agregate în scopul de a calcula pragurile în temeiul articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE.

Articolul 3

Concentrarea semnificativă a riscurilor

(1) Se consideră că o concentrare semnificativă a riscurilor în cazul entităților reglementate și al holdingurilor financiare mixte decurge din expunerile la risc față de contrapărțile care nu fac parte din conglomeratul financiar, indiferent dacă expunerile la risc respective: (a) sunt directe sau indirecte; (b) sunt elemente bilanțiere sau extrabilanțiere; (c) se referă la entități reglementate și nereglementate, la aceleași sectoare financiare dintr-un conglomerat financiar sau la sectoare financiare diferite; (d) constau în orice combinație sau interacțiune a expunerilor prevăzute la literele (a), (b) sau (c). (2) Se consideră că riscul de contraparte sau riscul de credit include, în special, riscurile legate de contrapărțile interconectate din grupuri, care nu fac parte din conglomeratul financiar, inclusiv o acumulare a expunerilor față de respectivele contrapărți. (3) În ceea ce privește entitățile reglementate și holdingurile financiare mixte, atunci când identifică tipurile de concentrări semnificative ale riscurilor, când definesc pragurile adecvate, perioadele de raportare și de control al concentrărilor semnificative ale riscurilor, coordonatorul și celelalte autorități competente relevante iau în considerare, în special: (a) solvabilitatea și poziția de lichiditate la nivelul conglomeratului financiar și al diferitelor entități din cadrul conglomeratului financiar; (b) dimensiunile, complexitatea și structura specifică a conglomeratului financiar, inclusiv existența unor vehicule cu scop special, entități auxiliare, entități din țări terțe; (c) structura specifică de gestionare a riscurilor a conglomeratului financiar și caracteristicile sistemului de guvernanță; (d) diversificarea expunerilor conglomeratului financiar și a portofoliului său de investiții; (e) diversificarea activităților financiare ale conglomeratului financiar în ceea ce privește zonele geografice și liniile de activitate; (f) relația, corelația și interacțiunea dintre factorii de risc în diferitele entități din cadrul conglomeratului financiar; (g) eventualele efecte de contagiune din cadrul conglomeratului financiar; (h) eventualele cazuri de eludare a normelor sectoriale; (i) eventualele conflicte de interese; (j) nivelul sau volumul riscurilor; (k) eventuala acumulare și interacțiune a expunerilor suportate de entități aparținând diferitelor sectoare financiare din cadrul conglomeratului financiar, dacă nu sunt raportate deja la nivel sectorial; (l) expunerile din cadrul unui sector financiar al conglomeratului financiar, care nu sunt raportate în conformitate cu dispozițiile normelor sectoriale. (4) Coordonatorul și celelalte autorități competente relevante convin cu privire la forma și conținutul raportului privind concentrările semnificative ale riscurilor în interiorul grupului, inclusiv asupra limbii, a datelor de transmitere și a canalelor de comunicare. (5) Coordonatorul și celelalte autorități competente relevante trebuie să impună entităților reglementate sau holdingurilor financiare mixte să notifice cel puțin următoarele: (a) o descriere a concentrărilor semnificative ale riscurilor, în funcție de tipurile de riscuri prevăzute la alineatul (1); (b) defalcarea concentrării semnificative a riscurilor pe contrapărți sau grupuri de contrapărți interconectate, pe zone geografice, sectoare economice, monede, identificând denumirile, numerele de înregistrare sau alte numere de identificare a societăților relevante din grup din cadrul conglomeratului financiar și ale contrapărților acestora, inclusiv LEI, dacă este cazul; (c) valoarea totală a fiecărei concentrări semnificative a riscurilor la sfârșitul unei perioade de raportare specifice, evaluată în conformitate cu normele sectoriale aplicabile; (d) dacă este cazul, valoarea concentrării semnificative a riscurilor, ținând seama de tehnicile de reducere a riscului și de factorii de ponderare a riscului; (e) informații privind modul în care sunt administrate conflictele de interese și riscurile de contagiune la nivelul conglomeratului financiar în ceea ce privește concentrările semnificative ale riscurilor, luând în considerare strategia conglomeratului financiar de combinare a activităților în sectorul bancar, în cel al asigurărilor și în sectorul serviciilor de investiții, sau o autoevaluare sectorială a riscurilor proprii sectoriale care să includă o analiză privind gestionarea conflictelor de interese și a riscurilor de contagiune legate de concentrările semnificative ale riscurilor.

Articolul 4

Măsuri de supraveghere

Fără a aduce atingere oricăror alte competențe de supraveghere care le sunt conferite, autoritățile competente, în special: 1. Trebuie să impună, după caz, entităților reglementate sau holdingurilor financiare mixte: (a) să efectueze tranzacțiile în interiorul grupului aferente conglomeratului financiar pe baza principiului deplinei concurențe sau să notifice tranzacțiile în interiorul grupului care nu sunt realizate pe baza acestui principiu; (b) să aprobe tranzacțiile în interiorul grupului aferente conglomeratului financiar prin procedurile interne specificate, cu implicarea organului său de conducere, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), sau a organelor sale administrative, de conducere sau de supraveghere, astfel cum se prevede la articolul 40 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6); (c) să raporteze mai frecvent decât este prevăzut la articolul 7 alineatul (2) și la articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE cu privire la concentrarea semnificativă a riscurilor și la tranzacțiile semnificative în interiorul grupului; (d) să realizeze raportări suplimentare în ceea ce privește concentrarea riscurilor și tranzacțiile semnificative în interiorul grupului din cadrul conglomeratului financiar; (e) să consolideze procesele de gestionare a riscurilor și mecanismele de control intern ale conglomeratului financiar; (f) să prezinte sau să îmbunătățească planurile de restabilire a conformității cu cerințele de supraveghere și să stabilească un termen pentru punerea în aplicare a acestora. 2. Trebuie să definească praguri adecvate pentru identificarea și controlul concentrărilor semnificative ale riscurilor și al tranzacțiilor semnificative în interiorul grupului;

Articolul 5

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.