Recitale
(1) Recomandarea Comisiei din 7 aprilie 2004 privind utilizarea unui format european comun pentru documentele de licență, emisă în conformitate cu Directiva 95/18/CE (2), a recomandat utilizarea formatului standard pentru documentele de licență emise de autoritățile naționale care acordă licențele.
(2) În conformitate cu articolul 23 din Directiva 2012/34/UE, licențele acordate de autoritățile naționale care acordă licențele sunt valabile pe întreg teritoriul Uniunii. Autoritățile naționale care acordă licențele ar trebui să informeze Agenția Europeană a Căilor Ferate cu privire la licențele care s-au eliberat, s-au suspendat, s-au retras sau s-au modificat, iar aceasta din urmă ar trebui să informeze statele membre în mod corespunzător. Un tipizat comun pentru licență ar facilita activitatea autorităților naționale care acordă licențele și a Agenției Europene a Căilor Ferate și ar oferi un acces mai ușor la informațiile privind licențele tuturor părților interesate, în special autorităților care acordă licențele din alte state membre și administratorilor infrastructurii.
(3) Toate informațiile necesare care confirmă că o anumită întreprindere feroviară a primit în mod regulat licența pentru un anumit tip de servicii de transport feroviar pot fi cuprinse într-un document standardizat. Tipizatul standard de document de licență ar facilita publicarea tuturor informațiilor relevante privind licențele pe pagina de internet a Agenției Europene a Căilor Ferate. Formatul standard ar putea fi modificat în viitor, în funcție de experiența dobândită în ceea ce privește utilizarea sa și de evoluția nevoilor de informații suplimentare care să figureze pe licențe.
(4) Condițiile pe baza cărora pot fi îndeplinite cerințele menționate la articolul 22 din Directiva 2012/34/UE privind acoperirea pentru răspunderea civilă pot varia între statele membre în funcție de legislația națională. Dovezile că întreprinderea feroviară îndeplinește aceste cerințe naționale ar trebui să fie prezentate într-o anexă la licență. Tipizatul standard pentru această anexă ar trebui să fie utilizat în acest sens. În cazul în care întreprinderea feroviară dorește să își exercite activitățile în două sau mai multe state membre, acoperirea pentru răspunderea civilă pentru fiecare dintre aceste state membre ar trebui să fie menționată într-o anexă suplimentară, care ar trebui să fie pusă la dispoziție de autoritatea care acordă licențele din statul membru suplimentar în care întreprinderea feroviară dorește să opereze.
(5) Autoritățile care acordă licențele își pot reduce costurile administrative, nivelul taxelor de acordare a licenței și timpul necesar pentru a lua o decizie privind o cerere de licență în cazul în care schimbă rapid informațiile necesare cu alte autorități sau cu alte entități publice sau private.
(6) Având în vedere activitatea nesemnificativă a pieței, în anumite state membre, nu s-a luat nicio decizie de acordare de licențe timp de unul sau de doi ani consecutivi. În același timp, taxele ridicate pot reprezenta un obstacol în calea intrării pe piață a întreprinderilor feroviare.
(7) Întreprinderile feroviare care solicită acordarea unei licențe noi nu ar trebui să se confrunte cu condiții de acordare a licențelor mai puțin favorabile decât cele aplicabile întreprinderilor deja existente pe piață.
(8) Sarcina administrativă inutilă impusă autorităților care acordă licențele și întreprinderilor ar trebui să fie redusă prin limitarea strictă a cerințelor la condițiile prevăzute în Directiva 2012/34/UE.
(9) Autoritățile care acordă licențele nu au obligația de a solicita o taxă de acordare a licenței din partea unei întreprinderi feroviare. Cu toate acestea, statele membre pot decide să aplice o astfel de taxă pentru activitatea desfășurată de autoritățile care acordă licențele la examinarea cererilor. Într-un astfel de caz, taxa de acordare a licenței ar trebui să fie nediscriminatorie, să se perceapă efectiv tuturor întreprinderilor care solicită o licență și să se bazeze pe volumul de muncă real al autorităților care acordă licențele. În cazul în care taxa de acordare a licenței depășește suma de 5 000 EUR, autoritatea care acordă licențele indică numărul de ore de muncă depuse per angajat și cheltuielile în nota de plată a taxei
(10) Încercând să creeze condiții de concurență echitabilă între întreprinderile feroviare, Directiva 2012/34/UE a abrogat anumite dispoziții care nu sunt compatibile cu condițiile de piață care au evoluat, prin care întreprinderile feroviare trebuie să fie asigurate sau să dispună de garanții adecvate condițiilor de piață. Autoritățile care acordă licențele ar trebui să fie invitate să verifice punerea în aplicare a condițiilor revizuite în cooperare cu alte autorități din statele membre.
(11) Acordarea unei licențe pentru o întreprindere feroviară nu ar trebui să fie condiționată de deținerea de către aceasta a unui certificat de siguranță menționat la articolul 10 din Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3).
(12) Întreprinderile feroviare noi sunt esențiale pentru concurență, însă acestea pot avea dificultăți practice în a prezenta un istoric privind capacitatea lor financiară care să le permită să stabilească ipoteze realiste pentru următoarea perioadă de 12 luni, în conformitate cu articolul 20 alineatele (1) și (2) din Directiva 2012/34/UE. Deși organele legislative ale UE au creat opțiunea de dovadă simplificată pentru anumite companii aeriene mai mici în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (4), procedura de obținere a unei licențe poate lua în considerare aceste dificultăți practice, ușurând procedura de demonstrare a capacității financiare pentru întreprinderile feroviare care solicită o licență.
(13) Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 62 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE,