Regulament 2015/10 · CELEX 32015R0010

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/10 al Comisiei din 6 ianuarie 2015 privind criteriile aplicabile solicitanților de capacități de infrastructură feroviară și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 870/2014 Text cu relevanță pentru SEE

Data act: 06.01.2015
Intrare in vigoare: 27.01.2015
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2015_003_R_0005
Status: In vigoare

companie de servicii companie de transport garanție infrastructura transporturilor transport feroviar

Recitale

(1) Articolul 41 alineatul (2) din Directiva 2012/34/UE prevede că administratorii de infrastructură au posibilitatea de a impune anumite cerințe solicitanților în vederea asigurării încasărilor previzionate și a utilizării viitoare a infrastructurii.

(2) Cerințele respective ar trebui să fie adecvate, transparente și nediscriminatorii. Ele pot include doar constituirea unei garanții financiare care nu ar trebui să depășească un nivel corespunzător, proporțional cu nivelul de activitate prevăzut, și garantarea capacității solicitantului de a pregăti oferte conforme pentru obținerea de capacități de infrastructură.

(3) Garanțiile financiare ar putea să ia forma unor plăți în avans sau a unor garanții furnizate de instituții financiare.

(4) Caracterul adecvat al cerințelor menționate la articolul 41 alineatul (2) din Directiva 2012/34/UE ar trebui să țină cont de faptul că infrastructura modurilor de transport concurente, precum transportul rutier și aerian, maritim și pe căi navigabile interioare, este adesea exonerată de taxe de utilizare și, prin urmare, este exonerată și de garanții financiare. Pentru a garanta o concurență echitabilă între modurile de transport, nivelul și durata garanțiilor financiare ar trebui să fie limitate la strictul necesar.

(5) Aceste garanții financiare sunt adecvate doar dacă sunt necesare pentru a oferi administratorului de infrastructură asigurări cu privire la veniturile previzionate și la utilizarea viitoare a infrastructurii. Necesitatea garanțiilor financiare este cu atât mai redusă, cu cât administratorii de infrastructură se pot baza pe controalele și pe supravegherea capacității financiare a întreprinderilor feroviare din cadrul procedurii de acordare a licențelor în conformitate cu capitolul III din Directiva 2012/34/UE, în special cu articolul 20 din directiva respectivă.

(6) Dat fiind că acestor garanții li se aplică principiul nediscriminării, nu ar trebui să se facă nicio distincție între cerințele de garanție aplicate solicitanților publici și celor privați.

(7) Garanțiile ar trebui să fie proporționale cu nivelul de risc pe care îl reprezintă solicitantul pentru administratorul de infrastructură în diferite etape ale alocării capacității. În general, riscul este considerat a fi scăzut din moment ce capacitatea poate fi realocată altor întreprinderi feroviare.

(8) O garanție care este solicitată în legătură cu pregătirea de oferte conforme poate fi considerată adecvată, transparentă și nediscriminatorie doar dacă administratorul de infrastructură stabilește în documentul de referință al rețelei reguli clare și transparente pentru pregătirea cererii de capacitate și dacă oferă solicitanților instrumentele necesare de sprijin. Deoarece nu este posibil să se stabilească în mod obiectiv capacitatea de pregătire a unor oferte conforme înainte de procedura de depunere a cererilor, lipsa capacității poate fi determinată numai după această procedură, pe baza eșecului repetat de a prezenta respectivele oferte sau de a furniza informațiile necesare administratorului de infrastructură. Solicitantul ar trebui să fie responsabil pentru acest eșec, care este sancționat prin excluderea sa de la solicitarea unei anumite trase.

(9) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 870/2014 al Comisiei (2) a fost adoptat în mod eronat într-o versiune diferită de cea care a primit avizul pozitiv al comitetului. Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 870/2014 ar trebui abrogat.

(10) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului prevăzut la articolul 62 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE,

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește cerințe referitoare la garanțiile financiare pe care un administrator de infrastructură le poate cere pentru a asigura realizarea așteptărilor sale legitime legate de încasările viitoare, fără a depăși un nivel proporțional cu nivelul activităților preconizate de solicitant. Cerințele includ în special condițiile în care se poate solicita o garanție sau o plată în avans, precum și nivelul și durata unei garanții financiare. În plus, prezentul regulament stabilește anumite detalii referitoare la criteriile de evaluare a capacității solicitantului de a pregăti oferte conforme pentru obținerea unor capacități de infrastructură.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarea definiție: „garanție financiară” înseamnă (a) plăți în avans menite să reducă și să anticipeze obligațiile viitoare de plată a taxelor de infrastructură; sau (b) clauze contractuale prin care o instituție financiară, de exemplu o bancă, se angajează să garanteze efectuarea unor astfel de plăți atunci când acestea sunt datorate.

Articolul 3

Condiții privind garanțiile financiare

(1) Solicitantul poate alege să furnizeze garanția financiară solicitată fie prin intermediul unei plăți în avans, fie prin intermediul unei clauze contractuale în sensul articolului 2. În cazul în care un solicitant furnizează o plată în avans pentru taxele de infrastructură, administratorul de infrastructură nu poate solicita concomitent alte garanții financiare pentru aceleași activități preconizate. (2) Administratorul de infrastructură poate cere solicitanților să furnizeze garanții financiare atunci când ratingul de credit al solicitantului sugerează că acesta ar putea avea dificultăți pentru efectuarea plăților periodice aferente taxelor de infrastructură. Administratorul de infrastructură menționează, dacă este cazul, acest rating de credit în secțiunea privind principiile de tarifare din documentul de referință al rețelei sale. Administratorul de infrastructură își bazează cererea de garanții financiare pe ratinguri care datează de cel mult de doi ani și care sunt furnizate de o agenție de rating de credit sau de o altă entitate profesională de rating sau de evaluare a bonității. (3) Administratorul de infrastructură nu cere o garanție financiară: (a) de la întreprinderea feroviară desemnată, dacă o garanție financiară a fost deja acordată sau plătită de către solicitant, care nu este o întreprindere feroviară, în vederea acoperirii plăților viitoare pentru aceleași activități preconizate; (b) dacă taxa de infrastructură urmează să fie plătită direct administratorului de infrastructură de către o autoritate competentă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

Articolul 4

Nivelul și durata garanțiilor financiare

(1) Nivelul garanțiilor financiare cerute de la un solicitant nu depășește valoarea estimată a taxelor suportate în cursul a două luni de exploatare solicitată a trenurilor. (2) Administratorul de infrastructură nu impune ca o garanție financiară să devină efectivă sau să fie plătită cu mai mult de zece zile înainte de prima zi a lunii în care întreprinderea feroviară începe exploatarea trenurilor pentru care se plătesc taxele de infrastructură pe care garanția financiară este destinată să le acopere. În cazul în care capacitatea este alocată după această dată, administratorul de infrastructură poate cere garanția financiară într-un termen scurt.

Articolul 5

Capacitatea de a pregăti oferte conforme pentru obținerea unor capacități de infrastructură

Administratorul de infrastructură nu respinge o cerere pentru o anumită trasă pe motiv că nu au fost furnizate garanții privind capacitatea de a pregăti o ofertă conformă pentru obținerea unor capacități de infrastructură, în sensul articolului 41 alineatul (2) din Directiva 2012/34/UE, cu excepția cazului în care: (a) solicitantul nu a răspuns la două cereri succesive de furnizare a unor informații lipsă sau a răspuns în mod repetat într-o manieră care nu îndeplinește condițiile stabilite în documentul de referință al rețelei menționat la articolul 27 din Directiva 2012/34/UE și în anexa IV la respectiva directivă în ceea ce privește procedurile privind trasele; și (b) administratorul de infrastructură poate demonstra, la cererea organismului de reglementare și într-un mod pe care organismul de reglementare îl consideră satisfăcător, că a luat toate măsurile rezonabile pentru a sprijini depunerea corectă și la timp a cererilor.

Articolul 6

Dispoziție tranzitorie

Atunci când este necesar, administratorii de infrastructură își aliniază documentele de referință ale rețelei la dispozițiile prezentului regulament pentru prima perioadă din graficul de circulație care urmează intrării în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 7

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 870/2014 se abrogă.

Articolul 8

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 16 iunie 2015, cu excepția articolului 7, care se aplică de la data intrării în vigoare.