Recitale
(1) Directiva 2011/96/UE a Consiliului (3) scutește de la reținerea la sursă dividendele și alte forme de repartizare a profitului plătite societăților-mamă de către filiale și elimină dubla impozitare a acestor venituri la nivelul societății-mamă.
(2) Este necesar să se asigure că Directiva 2011/96/UE nu este utilizată în mod abuziv de către contribuabilii care intră sub incidența acesteia.
(3) Unele state membre aplică dispoziții interne sau bazate pe acorduri, menite să combată evaziunea fiscală, frauda fiscală sau practicile abuzive, în mod general sau într-un mod anume.
(4) Totuși, dispozițiile respective pot avea grade diferite de strictețe și, în orice caz, sunt concepute pentru a reflecta particularitățile sistemului fiscal din fiecare stat membru. În plus, există state membre care nu au niciun fel de dispoziții interne sau bazate pe acorduri, vizând prevenirea abuzurilor.
(5) Prin urmare, includerea în Directiva 2011/96/UE a unei norme comune minime antiabuz ar fi foarte utilă pentru prevenirea utilizărilor necorespunzătoare a directivei menționate și pentru asigurarea unei mai mari coerențe în ceea ce privește aplicarea acesteia în diferite state membre.
(6) Aplicarea normelor antiabuz ar trebui să fie proporțională și să servească scopului specific de a combate un demers sau o serie de demersuri care nu sunt oneste, și anume care nu reflectă realitatea economică.
(7) În acest scop, atunci când evaluează dacă un demers sau o serie de demersuri sunt abuzive, administrațiile fiscale ale statelor membre ar trebui să realizeze o analiză obiectivă a tuturor faptelor și circumstanțelor relevante.
(8) Statele membre ar trebui să utilizeze clauza antiabuz pentru a combate demersurile care, în ansamblul lor, nu sunt oneste, însă pot exista și cazuri în care etape sau părți distincte ale unui demers nu sunt, în mod individual, oneste. Statele membre ar trebui să poată folosi clauza antiabuz, de asemenea, pentru a combate respectivele etape sau părți specifice fără a aduce atingere celorlalte etape sau părți ale demersului care sunt oneste. Acest lucru ar asigura o eficiență maximă a clauzei antiabuz, garantând în același timp proporționalitatea sa. Abordarea de tipul „în măsura în care” poate fi eficace în cazurile în care entitățile vizate ca atare sunt oneste, dar în care, de exemplu, acțiunile din care se generează repartizarea profitului nu sunt în mod onest atribuite unui contribuabil care este stabilit într-un stat membru, și anume în cazul în care demersul pe baza formei sale juridice transferă dreptul de proprietate asupra acțiunilor, dar caracteristicile sale nu reflectă realitatea economică.
(9) Prezenta directivă ar trebui să nu afecteze în niciun fel capacitatea statelor membre de a aplica propriile dispoziții interne sau bazate pe acorduri vizând prevenirea evaziunii fiscale, a fraudei fiscale sau a abuzurilor.
(10) Prin urmare, Directiva 2011/96/UE ar trebui să fie modificată în consecință,