Recitale
(1) Siguranța maritimă, prevenirea poluării și condițiile de viață și de muncă la bordul navelor pot fi îmbunătățite în mod eficient prin reducerea drastică a numărului de nave care nu corespund standardelor în apele Uniunii, prin aplicarea strictă a convențiilor, a codurilor și a rezoluțiilor internaționale relevante.
(2) Deși responsabilitatea principală pentru monitorizarea conformității navelor cu standardele internaționale privind siguranța, prevenirea poluării și condițiile de viață și de muncă la bordul navelor revine statului de pavilion, responsabilitatea pentru întreținerea stării navei și a echipamentelor acesteia după control pentru a îndeplini cerințele convențiilor aplicabile navei revine companiei cărei îi aparține nava. Cu toate acestea, o serie de state de pavilion întâmpină serioase dificultăți în a pune în aplicare și a asigura respectarea acestor standarde internaționale.
(3) De aceea, ca o a doua linie de apărare împotriva navelor care nu corespund standardelor, monitorizarea conformității cu standardele internaționale privind siguranța, prevenirea poluării și condițiile de viață și de muncă la bord ar trebui să fie, de asemenea, asigurată de statele portului, recunoscând în același timp că inspecția statului portului nu are valoarea unui control și că rapoartele de inspecție relevante nu sunt echivalente cu un certificat de navigabilitate. Adoptarea unei abordări armonizate a aplicării efective de către statele costiere membre ale Uniunii a acelor standarde internaționale privitoare la navele care navighează în apele lor teritoriale și folosesc porturile lor ar trebui să conducă la evitarea unor denaturări ale concurenței.
(4) Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) stabilește regimul Uniunii privind controlul statului portului, reformulând și consolidând legislația anterioară a Uniunii în acest domeniu, în vigoare din 1995. Regimul Uniunii a fost creat pe baza structurii preexistente a Memorandumului de înțelegere de la Paris privind controlul statului portului („MOU Paris”), semnat la Paris la 26 ianuarie 1982.
(5) În ceea ce privește statele membre ale Uniunii, Directiva 2009/16/CE introduce în mod eficient anumite proceduri, instrumente și activități desfășurate de MOU Paris, în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii. În temeiul Directivei 2009/16/CE, anumite decizii luate de organismul competent adecvat al MOU Paris devin obligatorii pentru statele membre ale Uniunii.
(6) Comitetul de control al statului portului (CCSP) al MOU Paris va organiza cea de a 48-a sesiune a sa în perioada 18-22 mai 2015. În timpul respectivei sesiuni, se așteaptă ca CCSP să decidă cu privire la anumite chestiuni care au efect juridic direct asupra Directivei 2009/16/CE.
(7) Se așteaptă ca CCSP să ia în considerare și, ulterior, să adopte statisticile actualizate de inspecție pentru 2014, inclusiv noile liste albă, gri sau neagră de performanță ale pavilioanelor, precum și lista de performanță a organizațiilor recunoscute, care vor fi folosite în scopul orientării începând cu 1 iulie 2015. Deoarece statisticile de inspecție ale MOU Paris sunt esențiale pentru punerea în aplicare a regimului de inspecție instituit prin Directiva 2009/16/CE, statele membre, în numele Uniunii, ar trebui să sprijine adoptarea acestora.
(8) Se preconizează, de asemenea, ca CCSP să analizeze și, ulterior, să adopte angajamentul regional și calcularea cotelor juste în conformitate cu anexa 11 la MOU Paris. Având în vedere importanța împărțirii în mod echitabil a angajamentelor de inspecție între statele membre și faptul că fiecare stat membru contribuie echitabil la realizarea obiectivului Uniunii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Directiva 2009/16/CE, statele membre, în numele Uniunii, ar trebui să sprijine aceste acțiuni ale CCSP.
(9) De asemenea, se așteaptă ca CCSP să confirme ratele medii ale reținerilor și ale deficiențelor. Având în vedere Regulamentul (UE) nr. 802/2010 al Comisiei (2) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1205/2012 al Comisiei (3), statele membre, în numele Uniunii, ar trebui să sprijine adoptarea acestora.
(10) În plus, se preconizează că CCSP va discuta formele de detenție ulterioară (FUD) și procedurile în caz de nerespectare a reciclării unei nave astfel cum a fost convenit și că va lua în considerare o modificare a procedurilor și a orientărilor MOU Paris. Având în vedere importanța unui sistem eficace, proporțional și disuasiv de detenție, de refuz al accesului și de monitorizare a inspecției în conformitate cu articolele 16, 19 și 21 din Directiva 2009/16/CE, statele membre, în numele Uniunii, ar trebui să se opună propunerii de la punctul 2.6 din orientarea modificată, astfel cum figurează în anexa II la documentul PSCC48/4.3.8, care privește o interdicție permanentă și definitivă a navelor, spre deosebire de o interdicție temporară, întrucât această propunere nu este conformă cu Directiva 2009/16/CE.
(11) În temeiul articolului 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul unui organism înființat printr-un acord, atunci când acesta trebuie să adopte acte cu efecte juridice, trebuie să fie adoptată printr-o decizie a Consiliului, la propunerea Comisiei.
(12) Uniunea nu este parte contractantă la MOU Paris. Prin urmare, este necesar ca Consiliul să autorizeze statele membre să exprime poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii și să își exprime consimțământul de a respecta deciziile luate de către CCSP,