Recitale
(1) La 20 aprilie 2015, Consiliul a confirmat un angajament ferm de a acționa pentru a împiedica producerea de tragedii umane în urma introducerii clandestine de persoane în zona Mării Mediterane.
(2) La 23 aprilie 2015, Consiliul European și-a exprimat indignarea cu privire la situația din Marea Mediterană și a subliniat că Uniunea va mobiliza toate resursele pe care le are la dispoziție pentru a împiedica noi pierderi de vieți omenești pe mare și pentru a combate cauzele profunde ale acestei situații de urgență umanitară, în cooperare cu țările de origine și de tranzit, precum și faptul că prioritatea imediată este de a împiedica producerea de noi victime omenești pe mare. Consiliul European s-a angajat să consolideze prezența Uniunii pe mare, să preîntâmpine fluxurile de migrație ilegală și să întărească solidaritatea și responsabilitatea interne.
(3) Consiliul European reunit la 23 aprilie 2015 s-a angajat de asemenea să lupte împotriva traficanților în conformitate cu dreptul internațional, prin depunerea de eforturi sistematice pentru a identifica, a captura și a distruge navele înainte ca acestea să fie utilizate de traficanți, și a invitat Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR) să înceapă pregătirile pentru o posibilă operație în cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC) în acest sens
(4) La 11 mai 2015, ÎR a informat Consiliul de Securitate al ONU în legătură cu criza privind migranții în Marea Mediterană și cu pregătirile actuale pentru o eventuală operație navală a Uniunii, în cadrul politicii de securitate și apărare comune ale Uniunii. În această privință, ÎR a exprimat necesitatea ca Uniunea să acționeze cu sprijinul Consiliului de Securitate al ONU.
(5) La 18 mai 2015, Consiliul a aprobat conceptul de gestionare a crizelor în vederea unei operații PSAC pentru a submina modul de acțiune al traficanților de migranți în zona central-sudică a Mării Mediterane.
(6) Operația PSAC a Uniunii se va desfășura în conformitate cu dreptul internațional, și mai ales cu dispozițiile relevante din Convenția Națiunilor Unite din 1982 asupra dreptului mării (UNCLOS), protocoalele din 2000 împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare (denumit în continuare „Protocolul împotriva traficului ilegal de migranți”) și Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii, adiționale la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, Convenția internațională din 1974 pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (SOLAS), Convenția internațională din 1979 privind căutarea și salvarea pe mare (SAR), Convenția din 1976 privind protejarea mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane (Convenția de la Barcelona), Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților și principiul nereturnării, precum și cu dreptul internațional al drepturilor omului. Convențiile UNCLOS, SOLAS și SAR prevăd obligația de a acorda asistență persoanelor aflate în pericol pe mare și de a-i transporta pe supraviețuitori către un loc sigur și, în acest scop, navele destinate EUNAVFOR MED vor fi pregătite și dotate cu echipamentele necesare pentru a îndeplini aceste sarcini conexe sub coordonarea centrului competent de coordonare a operațiunilor de salvare.
(7) În marea liberă, în conformitate cu dreptul intern și cu dreptul internațional relevant, statele pot interzice navele asupra cărora planează suspiciuni privind utilizarea lor pentru introducerea clandestină de migranți, atunci când există o autorizație a statului de pavilion de a urca la bordul navei și de a o percheziționa sau atunci când nava nu are nicio naționalitate, și pot lua măsurile corespunzătoare împotriva navelor, a persoanelor și a încărcăturii.
(8) Pot fi luate măsuri și în apele teritoriale sau interioare, pe teritoriul sau în spațiul aerian al unui stat împotriva navelor asupra cărora planează suspiciuni privind implicarea în introducerea clandestină de persoane sau traficul de persoane, cu acordul statului respectiv sau în temeiul unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU sau în ambele situații.
(9) Un stat poate lua măsurile corespunzătoare împotriva persoanelor prezente pe teritoriul său pe care le suspectează de introducerea clandestină de persoane sau de traficul de persoane, în vederea eventualei lor arestări și urmăriri penale, în conformitate cu dreptul internațional și cu dreptul său intern.
(10) Comitetul politic și de securitate (COPS) ar trebui să exercite, sub responsabilitatea Consiliului și a ÎR, controlul politic asupra operației Uniunii de gestionare a crizelor, să asigure orientarea strategică a acesteia și să ia deciziile relevante în conformitate cu articolul 38 al treilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE).
(11) În temeiul articolul 41 alineatul (2) din Tratatul UE și în conformitate cu Decizia (PESC) 2015/528 a Consiliului (1), cheltuielile operaționale aferente prezentei decizii, care au implicații militare sau de apărare, urmează să fie suportate de statele membre.
(12) În conformitate cu articolul 5 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și acțiunilor Uniunii care au implicații în materie de apărare. Prin urmare, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia, nu i se aplică și nu participă la finanțarea acestei operații,