Recitale
(1) Directiva 2013/36/UE abilitează autoritățile competente sau desemnate ale statelor membre să impună cerințe de fonduri proprii mai ridicate instituțiilor globale de importanță sistemică (G-SII) pentru a compensa riscul mai ridicat pe care îl reprezintă G-SII pentru sistemul financiar și impactul potențial al falimentului acestora asupra contribuabililor. Această directivă stabilește anumite principii de bază ale unei metodologii de identificare a G-SII și de alocare a G-SII în subcategorii, în funcție de relevanța lor sistemică. În conformitate cu alocarea, se va prevedea pentru acestea o cerință suplimentară de fonduri proprii de nivel 1 de bază, amortizorul G-SII. Metodologia de identificare și de alocare a G-SII se bazează pe cinci categorii care măsoară importanța sistemică a unei bănci pentru piața financiară mondială și este detaliată în prezentul regulament.
(2) Pentru a urma abordarea din Directiva 2013/36/UE, prezentul regulament ar trebui să țină seama de standardele pentru metodologia de evaluare a băncilor globale de importanță sistemică și pentru cerința referitoare la o absorbție mai mare a pierderilor a Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară, care au la bază cadrul pentru instituțiile financiare globale de importanță sistemică stabilit de Consiliul pentru Stabilitate Financiară în urma raportului intitulat „Reducing the moral hazard posed by systemically important financial institutions — FSB Recommendations and Time Lines” (Reducerea riscului moral ridicat de instituțiile financiare de importanță sistemică — FSB Recomandări și calendar).
(3) Directiva 2013/36/UE precizează în mod clar că metodologia de identificare și de alocare este armonizată în toate statele membre prin utilizarea unor parametri uniformi și transparenți pentru determinarea unui scor global al unei entități, care să măsoare importanța sa sistemică. Pentru a se asigura că eșantionul băncilor și grupurilor bancare — atât cele din Uniune, cât și cele autorizate în țările terțe — care servesc drept referință pentru a reflecta sistemul financiar global este uniform în întreaga Uniune, Autoritatea Bancară Europeană (ABE) ar trebui să stabilească eșantionul respectiv. Excluderile și completările referitoare la acest eșantion pe baza evaluării în vederea supravegherii ar trebui alese strict pentru a asigura funcția sa de termen de referință și nu ar trebui să aibă la bază alte motive.
(4) Procesul de identificare a G-SII ar trebui să se bazeze pe date comparabile și ar trebui să țină seama de nevoia instituțiilor de a ști în mod clar dacă li se aplică cerința privind amortizorul, precum și valoarea acestuia, prin urmare, în metodologie ar trebui să fie incluse calendarul și procedurile. Cu toate acestea, întrucât identificarea G-SII ar trebui să se bazeze pe date actualizate referitoare la eșantionul unor grupuri bancare globale mari, unele dintre acestea fiind autorizate în țări terțe, datele necesare nu vor fi disponibile mai devreme de a doua jumătate a fiecărui an. Pentru a permite instituțiilor să respecte cerințele care decurg din statutul lor de G-SII, cerința privind amortizorul ar trebui să intre în vigoare la aproximativ un an de la identificarea acestora ca G-SII.
(5) Directiva 2013/36/UE stabilește cinci categorii de măsurare a importanței sistemice, care constau în indicatori cuantificabili. Pentru a reduce la minimum sarcina administrativă a instituțiilor și a autorităților, aceste categorii sunt identice cu cele aplicate de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară. Prezentul regulament ar trebui să urmeze aceeași abordare în ceea ce privește definirea mai detaliată a indicatorilor cuantificabili. Indicatorii ar trebui să fie aleși astfel încât să reflecte diferitele aspecte ale efectelor externe negative potențiale ale falimentului unei entități și ale funcțiilor sale esențiale pentru stabilitatea sistemului financiar. Sistemul de referință pentru evaluarea importanței sistemice ar trebui să fie piețele financiare mondiale și economia mondială.
(6) Pentru a stabili o metodologie precisă pentru identificarea și clasificarea G-SII în conformitate cu normele de bază prevăzute în Directiva 2013/36/UE, este important să se delimiteze în mod clar noțiunile de „entitate relevantă”, „valoare a indicatorului”, „numitor” și „scor-limită” prin definirea lor, în sensul prezentului regulament.
(7) Importanța sistemică a fiecărui grup bancar, măsurată prin indicatori pe o bază consolidată, ar trebui să fie exprimată ca scor global individual pentru un anumit an care măsoară poziția acestuia în raport cu alte entități din eșantion. Băncile ar trebui să fie identificate drept G-SII și alocate subcategoriilor cărora li se vor aplica cerințe diferite privind amortizorul de capital, pe baza acestui scor global. La calcularea scorului ca medie a scorurilor categoriei, fiecare dintre cele cinci categorii ar trebui să beneficieze de o ponderare de 20 %. Ar trebui aplicat un plafon la categoria de substituire în scopul calculării scorului global, dat fiind faptul că, pe baza unei analize a datelor până la exercițiul 2013 inclusiv, categoria respectivă s-a dovedit a avea un impact disproporționat de mare asupra scorului pentru băncile care au o poziție dominantă în furnizarea de servicii de plată, de subscriere și de custodie a activelor.
(8) Autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza un proces corect de evaluare în vederea supravegherii pentru a realoca o G-SII dintr-o subcategorie inferioară într-o subcategorie superioară sau de a desemna drept G-SII o entitate cu un scor global inferior scorului-limită al subcategoriei celei mai joase. Deoarece această identificare prin evaluare în vederea supravegherii împărtășește același obiectiv ca procesul obișnuit de stabilire a unui scor, criteriul pe care urmează să se bazeze această evaluare ar trebui să fie, de asemenea, importanța sistemică a băncii pentru piața financiară mondială și economia mondială, în concordanță cu metodologia utilizată de către Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară. Riscul de faliment al băncii nu ar trebui să fie un criteriu, deoarece este deja contabilizat în alte cerințe prudențiale, inter alia, în valoarea totală a expunerii la risc și, după caz, în cerințele de fonduri proprii suplimentare, cum ar fi amortizorul de risc sistemic.
(9) Prezentul regulament are la bază proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de către ABE.
(10) ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2).
(11) Prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2015, întrucât cerința de a menține un amortizor G-SII stabilită la articolul 131 alineatul (4) din Directiva 2013/36/UE se va aplica și va fi implementată treptat, începând cu 1 ianuarie 2016. Prin urmare, pentru a informa în timp util instituțiile cu privire la amortizorul GSII care le este aplicabil și pentru a le lăsa timp suficient pentru a mobiliza capitalul necesar, instituțiile G-SII ar trebui să fie identificate la începutul anului 2015, cel târziu.
(12) Cerința privind amortizorul G-SII ar trebui să fie implementată de-a lungul unei perioade de trei ani în conformitate cu articolul 162 alineatul (5) din Directiva 2013/36/UE: prima etapă a cerinței, menționată la articolul 162 alineatul (5) litera (a) din Directiva 2013/36/UE, ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2016 pentru acele GSII care au fost identificate de către autoritățile competente la începutul anului 2015, pe baza datelor disponibile la sfârșit de exercițiu financiar anterioare lunii iulie 2014. A doua etapă menționată la articolul 162 alineatul (5) litera (b) din Directiva 2013/36/UE a cerinței privind amortizorul pentru G-SII ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2017 pentru acele G-SII care au fost identificate de autoritățile competente până la sfârșitul anului 2015 sau, cel mai târziu, la începutul anului 2016, pe baza datelor disponibile la sfârșit de exercițiu financiar anterioare lunii iulie 2015,