Regulament 2014/528 · CELEX 32014R0528

Regulamentul delegat (UE) nr. 528/2014 al Comisiei din 12 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru alte riscuri decât riscul delta ale opțiunilor în cadrul abordării standardizate a riscului de piață Text cu relevanță pentru SEE

Data act: 12.03.2014
Intrare in vigoare: 09.06.2014
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2014_148_R_0007
Status: In vigoare

capital de risc capital social instituții de credit legislație financiară standard tehnic

Recitale

(1) Având în vedere mandatul prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 de a elabora o serie de metode pentru reflectarea altor riscuri decât riscul delta în cerințele de fonduri proprii ale instituțiilor, „într-o manieră proporțională cu amploarea și complexitatea activităților instituțiilor în ceea ce privește opțiunile și warranturile”, este oportun să se elaboreze abordări cu niveluri diferite de sofisticare și de sensibilitate la risc care pot fi adecvate pentru diferitele profiluri ale instituțiilor. Prin urmare, este oportun să se prevadă următoarele trei abordări în ordinea creșterii complexității pentru măsurarea altor riscuri decât riscul delta ale opțiunilor și ale warranturilor: (i) abordarea simplificată; (ii) abordarea delta-plus și (iii) abordarea bazată pe scenarii. Acest cadru întemeiat pe trei abordări pune în aplicare în mare măsură cadrul privind alte riscuri decât riscul delta prevăzut de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS), cu ajustările necesare pentru a se ține seama de Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Acesta prezintă beneficiul suplimentar de a asigura coerența între normele Uniunii și standardele minime convenite la nivel internațional.

(2) Având în vedere faptul că este necesar să se ofere instituțiilor care aplică abordarea delta-plus posibilitatea de a trata opțiunile noncontinue într-un mod mai sensibil la risc, instituțiile ar trebui să fie în măsură să combine abordările prevăzute pentru măsurarea riscului opțiunilor și al warranturilor în anumite condiții, nu numai în cadrul grupurilor, ci și în cadrul entităților juridice unice. Cu toate acestea, pentru a se evita posibilitatea aplicării selective a abordărilor de către instituții în vederea reducerii la minimum a cerințelor lor de fonduri proprii, combinarea abordărilor pe bază individuală ar trebui să fie permisă numai cu condiția ca instituțiile să precizeze domeniul de aplicare al fiecărei abordări înainte de a începe să o utilizeze, astfel încât să o aplice în mod consecvent de-a lungul timpului.

(3) Alte riscuri decât riscul delta aferente opțiunilor și warranturilor pot include, dar fără a se limita la acestea, riscurile care rezultă din modificările valorilor gamma ale instrumentului, denumite „riscuri gamma” sau „riscuri de convexitate”, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din prezentul regulament, riscurile care rezultă din modificările valorilor sale vega, denumite „riscuri vega” sau „riscuri de volatilitate”, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, riscurile care rezultă din modificările ratelor dobânzii, denumite „riscuri ale ratei dobânzii” sau „riscuri rho”, nelinearitățile care nu pot fi captate de riscul gamma și riscul de corelare implicită a coșului de opțiuni sau de warranturi. Dintre riscurile respective, numai riscurile gamma și vega au o importanță care justifică impunerea unor cerințe de fonduri proprii, chiar și pentru instituțiile mai complexe și, prin urmare, numai tipurile respective de riscuri ar trebui să fie acoperite în calcularea cerințelor lor de fonduri proprii. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 impune instituțiilor obligația de a obține din partea autorității lor competente aprobarea prealabilă de a utiliza un model intern pentru a calcula valorile delta. Cu toate acestea, utilizarea abordărilor pentru alte riscuri decât riscul delta trebuie să fie monitorizată și evaluată în cadrul procesului de supraveghere prudențială și de evaluare prevăzut de Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2). În plus, complexitatea mai mare a abordării bazate pe scenarii necesită o monitorizare mai riguroasă de către autoritățile competente și, prin urmare, utilizarea sa de către instituții ar trebui să facă obiectul unor condiții de aplicare specificate, atât înainte de prima sa utilizare, cât și în timpul utilizării sale.

(4) Având în vedere faptul că articolul 330 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 cu privire la tratamentul swapurilor pe rata dobânzii fixă/variabilă se aplică numai pentru scopurile riscului de rată a dobânzii, acesta nu ar trebui să fie luat în considerare pentru anumite instrumente financiare, cum ar fi cele de tip swaption.

(5) Dispozițiile prezentului regulament sunt strâns legate între ele, întrucât toate acestea se referă la măsurarea altor riscuri decât riscul delta ale opțiunilor și ale warranturilor aferente unor suporturi diferite. Pentru a se asigura coerența între aceste dispoziții, care ar trebui să intre în vigoare în același timp, și pentru a permite persoanelor care fac obiectul obligațiilor respective să aibă o imagine de ansamblu și să aibă simultan acces la acestea, este de dorit ca toate standardele tehnice de reglementare prevăzute în această privință de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 să fie incluse într-un singur regulament.

(6) Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de către Autoritatea Bancară Europeană.

(7) Autoritatea Bancară Europeană a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3),

Articolul 1

Determinarea cerințelor de fonduri proprii pentru alt risc decât riscul delta al opțiunilor și al warranturilor

(1) Instituțiile își calculează cerințele de fonduri proprii pentru riscul de piață în ceea ce privește alt risc decât riscul delta al opțiunilor sau al warranturilor, astfel cum se prevede la articolul 329 alineatul (3), la articolul 352 alineatul (6) și la articolul 358 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în conformitate cu una dintre următoarele abordări: (a) abordarea simplificată, astfel cum este stabilită la articolele 2 și 3 din prezentul regulament; (b) abordarea delta-plus, astfel cum este stabilită la articolele 4, 5 și 6 din prezentul regulament; (c) abordarea bazată pe scenarii, astfel cum este stabilită la articolele 7, 8 și 9 din prezentul regulament. (2) La calcularea cerințelor de fonduri proprii pe bază consolidată, instituțiile pot utiliza în mod combinat diferite abordări. Pe bază individuală, instituțiile pot combina numai abordarea bazată pe scenarii și abordarea delta-plus, sub rezerva condițiilor prevăzute la articolele 4-9. (3) Pentru calculul menționat la alineatul (1), instituțiile parcurg următoarele etape: (a) defalcarea coșurilor de opțiuni sau de warranturi în componentele lor fundamentale; (b) defalcarea nivelurilor maxime și a nivelurilor minime sau a altor opțiuni care se referă la ratele dobânzilor la date diferite, într-un lanț de opțiuni independente care se referă la diferite perioade de timp („caplet” și „floorlet”); (c) tratarea opțiunilor sau a warranturilor pe swapuri pe rata dobânzii fixă/variabilă în opțiuni sau warranturi pe segmentul de rată fixă a swapului; (d) tratarea opțiunilor sau a warranturilor care se referă la mai multe suporturi dintre cele descrise la articolul 5 alineatul (3) ca un coș de opțiuni sau de warranturi în care fiecare opțiune are un singur suport distinct.

Articolul 2

Condiții de aplicare a abordării simplificate

Instituțiile care achiziționează numai opțiuni și warranturi pot utiliza doar abordarea simplificată.

Articolul 3

Determinarea cerințelor de fonduri proprii în conformitate cu abordarea simplificată

(1) Instituțiile care aplică abordarea simplificată calculează cerințele de fonduri proprii în raport cu alte riscuri decât riscul delta ale opțiunilor sau ale warranturilor call și put ca fiind cuantumul mai mare dintre zero și diferența dintre următoarele valori: (a) cuantumul brut, astfel cum se descrie la alineatele (2)-(5); (b) cuantumul echivalentului delta ponderat la risc, care se calculează ca valoarea de piață a instrumentului-suport, înmulțită cu valoarea delta și apoi înmulțită cu una dintre următoarele ponderări relevante: (i) pentru riscul specific și general al titlurilor de capital sau pentru riscul ratei dobânzii, în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; (ii) pentru riscul de marfă, în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și (iii) pentru riscul de schimb valutar, în conformitate cu partea a treia titlul IV capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (2) Pentru opțiunile sau warranturile care se încadrează în una dintre următoarele două categorii, cuantumul brut menționat la alineatul (1) se determină în conformitate cu alineatele (3)-(4): (a) în cazul în care cumpărătorul are dreptul necondiționat de a cumpăra activulsuport la un preț prestabilit la scadență sau în orice moment înainte de scadență și în cazul în care vânzătorul are obligația de a îndeplini cererea cumpărătorului („opțiuni sau warranturi call simple”); (b) în cazul în care cumpărătorul are dreptul necondiționat de a vinde activulsuport în același mod ca cel descris la litera (a) („opțiuni sau warranturi put simple”). (3) Cuantumul brut menționat la alineatul (1) se calculează ca fiind cuantumul cel mai mare dintre zero și valoarea de piață a activului-suport înmulțită cu suma cerințelor de fonduri proprii privind riscul de piață specific și general pentru suport minus valoarea profitului, dacă există, rezultat din executarea instantanee a opțiunii („în bani”), în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiții: (a) opțiunea sau warrantul include dreptul de a vinde activul-suport („long put”) și se combină cu deținerile din activul-suport („poziție lungă în instrumentulsuport”); (b) opțiunea sau warrantul include dreptul de a cumpăra activul-suport („long call”) și se combină cu promisiunea de a vinde deținerile din instrumentulsuport („poziție scurtă în activul-suport”). (4) În cazul în care opțiunea sau warrantul include dreptul de a cumpăra activul-suport („long call”) sau dreptul de a vinde activul-suport („long put”), cuantumul brut menționat la alineatul (1) este cuantumul cel mai mic dintre următoarele două cuantumuri: (a) valoarea de piață a activului-suport înmulțită cu suma cerințelor specifice și generale privind riscul de piață pentru activul-suport; (b) valoarea poziției determinate prin metoda marcării la piață sau prin metoda marcării la model, astfel cum se prevede la articolul 104 alineatul (2) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 („valoarea de piață a opțiunii sau a warantului”). (5) Pentru toate tipurile de opțiuni sau de warranturi care nu prezintă caracteristicile menționate la alineatul (2), cuantumul brut menționat la alineatul (1) este valoarea de piață a opțiunii sau a warrantului.

Articolul 4

Prezentare generală cu privire la determinarea cerințelor de fonduri proprii în conformitate cu abordarea delta-plus

(1) În cazul în care instituțiile aleg să aplice abordarea delta-plus pentru opțiuni și warranturi al căror gamma este o funcție continuă în prețul suportului și al căror vega este o funcție continuă în volatilitatea implicită („opțiuni și warranturi continue”), cerințele de fonduri proprii pentru alte riscuri decât riscul delta privind opțiunile sau warranturile se calculează ca suma următoarelor cerințe: (a) cerințele de fonduri proprii referitoare la derivata parțială a delta în raport cu prețul suportului, care pentru opțiunile sau warranturile pe obligațiuni este derivata parțială a delta în raport cu randamentul-la-maturitate al obligațiunii-suport și pentru instrumentele de tip swaption este derivata parțială a delta în raport cu rata de swap; (b) cerința referitoare la prima derivată parțială a valorii unei opțiuni sau a unui warrant în raport cu volatilitatea implicită. (2) Volatilitatea implicită se consideră a fi valoarea volatilității din formula de stabilire a prețului opțiunii sau a warrantului pentru care, având în vedere un anumit model de stabilire a prețului și dat fiind nivelul tuturor celorlalți parametri observabili de stabilire a prețului, prețul teoretic al opțiunii sau al warrantului este egal cu valoarea sa de piață, „valoarea de piață” fiind înțeleasă în modul descris la articolul 3 alineatul (4). (3) Cerințele de fonduri proprii pentru alte riscuri decât riscul delta aferente opțiunilor sau warranturilor noncontinue se determină după cum urmează: (a) în cazul în care opțiunile sau warranturile au fost cumpărate, ca cel mai mare cuantum dintre zero și diferența dintre următoarele valori: (i) valoarea de piață a opțiunii sau a warrantului, înțeleasă în modul descris la articolul 3 alineatul (4); (ii) cuantumul echivalentului delta ponderat la risc, înțeles în modul descris la articolul 3 alineatul (1) litera (b); (b) în cazul în care opțiunile sau warranturile au fost vândute, ca cel mai mare cuantum dintre zero și diferența dintre următoarele cuantumuri: (i) valoarea de piață relevantă a activului-suport, care se consideră a fi plata maximă posibilă la scadență, dacă aceasta este stabilită prin contract, sau valoarea de piață a activului-suport ori valoarea noțională efectivă, dacă prin contract nu este stabilită nicio plată maximă posibilă; (ii) cuantumul echivalentului delta ponderat la risc, înțeles în modul descris la articolul 3 alineatul (1) litera (b). (4) Valoarea pentru gamma și vega utilizată în calcularea cerințelor de fonduri proprii se calculează utilizând un model corespunzător de stabilire a prețului, astfel cum se menționează la articolul 329 alineatul (1), la articolul 352 alineatul (1) și la articolul 358 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În cazul în care fie gamma, fie vega nu poate fi calculat în conformitate cu prezentul alineat, cerința de capital privind alte riscuri decât riscul delta se calculează în conformitate cu alineatul (3).

Articolul 5

Determinarea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul gamma în conformitate cu abordarea delta-plus

(1) În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (a), cerințele de fonduri proprii pentru riscul gamma se calculează printr-un proces constând în următoarea succesiune de etape: (a) pentru fiecare opțiune individuală sau warrant individual, se calculează impactul gamma; (b) impacturile gamma ale opțiunilor sau ale warranturilor individuale care se referă la același tip de suport distinct se adună; (c) valoarea absolută a sumei tuturor valorilor negative care rezultă din etapa de la litera (b) furnizează cerințele de fonduri proprii pentru riscul gamma. Valorile pozitive care rezultă din etapa de la litera (b) nu se iau în considerare. (2) Pentru etapa de la alineatul (1) litera (a), impacturile gamma se calculează în conformitate cu formula descrisă în anexa I. (3) Pentru etapa de la alineatul (1) litera (b), un tip de suport distinct este: (a) pentru ratele dobânzii în aceeași monedă: fiecare bandă de scadență, astfel cum este stabilită în tabelul 2 de la articolul 339 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; (b) pentru titluri de capital și indici bursieri: fiecare piață, astfel cum este definită în normele care urmează să fie elaborate în temeiul articolului 341 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; (c) pentru valută și aur: fiecare pereche valutară și aurul; (d) pentru mărfuri: mărfurile considerate identice, astfel cum sunt definite la articolul 357 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Articolul 6

Determinarea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul vega în conformitate cu abordarea delta-plus

În sensul articolului 4 alineatul (1) litera (b), cerința de fonduri proprii pentru riscul vega se calculează printr-un proces constând în următoarea succesiune de etape: (a) pentru fiecare opțiune individuală, se determină valoarea vega; (b) pentru fiecare opțiune individuală, se calculează un decalaj presupus de plus/minus 25 % în volatilitatea implicită, care este înțeleasă în modul descris la articolul 4 alineatul (2); (c) pentru fiecare opțiune individuală, valoarea vega care rezultă din etapa de la litera (a) se înmulțește cu decalajul presupus în volatilitatea implicită care rezultă din etapa de la litera (b); (d) pentru fiecare tip de activ distinct, înțeles în modul descris la articolul 5 alineatul (3), valorile care rezultă din etapa de la litera (c) se adună; (e) suma valorilor absolute care rezultă din etapa de la litera (d) furnizează cerința totală de fonduri proprii pentru riscul vega.

Articolul 7

Condiții de aplicare a abordării bazate pe scenarii

Instituțiile pot utiliza abordarea bazată pe scenarii în cazul în care îndeplinesc toate cerințele următoare: (a) au înființat o unitate de control al riscului care monitorizează riscul portofoliului de opțiuni ale instituțiilor și raportează rezultatele conducerii; (b) au notificat autorităților competente un domeniu de aplicare predefinit al expunerilor care urmează să fie acoperite de această abordare în mod consecvent de-a lungul timpului; (c) integrează rezultatele abordării bazate pe scenarii în rapoartele interne către conducerea instituției. În sensul literei (c), instituțiile definesc pozițiile precise care fac obiectul abordării bazate pe scenarii, inclusiv tipul de produs sau biroul și portofoliul identificate, abordarea specifică în materie de gestionare a riscurilor care se aplică pozițiilor respective, aplicația informatică specializată care se aplică pozițiilor respective și justificarea alocării pozițiilor respective abordării bazate pe scenarii, în raport cu pozițiile care sunt alocate altor abordări.

Articolul 8

Definiția matricei de scenarii în conformitate cu abordarea bazată pe scenarii

(1) Pentru fiecare tip de suport distinct, astfel cum este menționat la articolul 5 alineatul (3), o instituție definește o matrice de scenarii care conține un set de scenarii. (2) Prima dimensiune a matricei de scenarii o reprezintă variațiile de preț al suportului peste și sub valoarea sa curentă. Banda de variație în cauză constă în următoarele: (a) pentru opțiunile sau warranturile pe rata dobânzii, plus/minus variația presupusă a ratei dobânzii prevăzută în tabelul 2 coloana 5 de la articolul 339 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; (b) pentru opțiunile sau warranturile pe titluri de capital sau indici bursieri, plus/minus ponderarea prevăzută la articolul 343 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; (c) pentru opțiunile sau warranturile pe schimburi valutare și pe aur, plus/minus ponderarea prevăzută la articolul 351 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau, dacă este cazul, plus/minus ponderarea prevăzută la articolul 354 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; (d) pentru opțiunile (warranturile) pe mărfuri, plus/minus ponderarea prevăzută la articolul 360 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. (3) Scenariile privind variația prețului suportului se definesc printr-o grilă cu cel puțin șapte puncte care include observarea curentă și împarte banda menționată la alineatul (2) în intervale egale. (4) A doua dimensiune a matricei de scenarii este definită de variațiile volatilității. Banda de variație a volatilităților este cuprinsă între plus/minus 25 % din volatilitatea implicită, care este înțeleasă în modul descris la articolul 4 alineatul (2). Banda respectivă se împarte într-o grilă cu cel puțin trei puncte care include o variație de 0 %, grila fiind împărțită în intervale egale. (5) Matricea de scenarii este determinată de toate combinațiile posibile de puncte, astfel cum sunt menționate la alineatele (3) și (4). Fiecare combinație constituie un singur scenariu.

Articolul 9

Determinarea cerințelor de fonduri proprii în conformitate cu abordarea bazată pe scenarii

În conformitate cu abordarea bazată pe scenarii, cerința de fonduri proprii privind alte riscuri decât riscul delta ale opțiunilor sau ale warranturilor se calculează printr-un proces constând în următoarea succesiune de etape: (a) pentru fiecare opțiune individuală sau warrant individual, toate scenariile menționate la articolul 8 se aplică pentru a calcula pierderea netă simulată corespunzătoare fiecărui scenariu sau câștigul net simulat corespunzător fiecărui scenariu. Simularea respectivă se efectuează utilizându-se metode de reevaluare completă, prin simularea variațiilor de preț prin utilizarea unor modele de stabilire a prețului și fără a se recurge la aproximări locale ale modelelor respective; (b) pentru fiecare tip de suport distinct, astfel cum este menționat la articolul 5 alineatul (3), se agregă valorile obținute din calculul de la litera (a) și care se referă la scenariile individuale; (c) pentru fiecare tip de suport distinct, astfel cum este menționat la articolul 5 alineatul (3), „scenariul relevant” se calculează ca scenariul pentru care valorile determinate în etapa de la litera (b) au ca rezultat înregistrarea celei mai mari pierderi sau a celui mai mic câștig, în cazul în care nu există pierderi; (d) pentru fiecare tip de suport distinct, astfel cum este menționat la articolul 5 alineatul (3), cerințele de fonduri proprii se calculează în conformitate cu formula descrisă în anexa II; (e) cerința totală de fonduri proprii în cazul altor riscuri decât riscul delta ale opțiunilor sau ale warranturilor este suma cerințelor de fonduri proprii obținute din calculul menționat în etapa de la litera (d) pentru toate tipurile de suporturi distincte, astfel cum sunt menționate la articolul 5 alineatul (3).

Articolul 10

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.