Recitale
(1) Remunerația variabilă atribuită sub formă de instrumente ar trebui să promoveze o gestionare a riscurilor viabilă și eficace și nu ar trebui să încurajeze asumarea unor riscuri care depășesc nivelul de risc tolerat de instituție. Prin urmare, clasele de instrumente care pot fi folosite în scopul remunerației variabile ar trebui să alinieze interesele personalului la cele ale acționarilor, ale creditorilor și ale altor părți interesate, oferind personalului stimulente pentru a acționa în interesul pe termen lung al instituției și pentru a nu-și asuma riscuri excesive.
(2) Pentru a se asigura că există o legătură strânsă cu calitatea creditului unei instituții în condiții de asigurare a continuității activității, instrumentele utilizate în scopul remunerației variabile ar trebui să conțină evenimente declanșatoare corespunzătoare pentru reducerea valorii sau pentru conversie care să reducă valoarea instrumentelor în cazul în care calitatea creditului instituției în condiții de asigurare a continuității activității s-a deteriorat. Evenimentele declanșatoare utilizate în scopul remunerației nu ar trebui să modifice nivelul de subordonare a instrumentelor și, prin urmare, nu ar trebui să antreneze excluderea din clasa instrumentelor de fonduri proprii a instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau a instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2.
(3) În timp ce condițiile aplicabile instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 sunt precizate la articolele 52 și 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), celelalte instrumente menționate la articolul 94 alineatul (1) litera (l) punctul (ii) din Directiva 2013/36/UE care pot fi convertite integral în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau a căror valoare poate fi redusă nu fac obiectul unor condiții specifice în temeiul respectivului regulament, întrucât acestea nu intră în clasa instrumentelor de fonduri proprii în scopuri prudențiale. Prin urmare, ar trebui stabilite cerințe specifice pentru diferitele clase de instrumente pentru a se asigura că acestea pot fi utilizate în scopul remunerației variabile, ținând seama de natura diferită a instrumentelor. Utilizarea instrumentelor în scopul remunerației variabile nu ar trebui să împiedice, în sine, posibilitatea de a le clasifica drept fonduri proprii ale unei instituții, atât timp cât condițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt respectate. De asemenea, nu ar trebui să se considere că o astfel de utilizare oferă, în sine, un stimulent pentru răscumpărarea instrumentului, întrucât, după trecerea perioadelor de reportare și de reținere, membrii personalului dispun, în general, de alte mijloace decât răscumpărarea pentru a obține lichidități.
(4) Instrumentele de alt tip cuprind instrumentele de datorie nemonetare sau instrumentele legate de datorie care nu intră în clasa fondurilor proprii. Instrumentele de alt tip nu se limitează la instrumentele financiare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 50 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ci pot cuprinde și alte instrumente nemonetare, care ar putea fi incluse în acordurile dintre instituție și membrii personalului său. Pentru a se asigura că aceste instrumente reflectă calitatea creditului unei instituții în condiții de asigurare a continuității activității, este oportun să se stabilească cerințe corespunzătoare care să garanteze că împrejurările în care valoarea acestor instrumente este redusă sau în care aceste instrumente sunt convertite nu se limitează doar la situațiile de redresare sau de rezoluție.
(5) Atunci când instrumentele utilizate în scopul remunerației variabile sunt rambursate, răscumpărate sau convertite sau atunci când se exercită o opțiune de cumpărare pe aceste instrumente, aceste tranzacții nu ar trebui, în linii generale, să mărească valoarea remunerației atribuite prin plata unor sume mai mari decât valoarea instrumentului sau prin convertirea în instrumente cu o valoare mai mare decât instrumentul atribuit inițial. Acest lucru este necesar pentru a se asigura că remunerația nu este plătită prin intermediul unor mecanisme sau metode care facilitează nerespectarea articolului 94 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE.
(6) Atunci când se atribuie o remunerație variabilă și atunci când instrumentele utilizate în scopul remunerației variabile sunt rambursate, răscumpărate sau convertite sau atunci când se exercită o opțiune de cumpărare pe aceste instrumente, aceste tranzacții ar trebui să se bazeze pe valori care au fost stabilite în conformitate cu standardul de contabilitate aplicabil. Prin urmare, în toate aceste situații, se impune o evaluare a instrumentelor pentru a se asigura că cerințele specificate în Directiva 2013/36/UE privind remunerarea nu sunt eludate, îndeosebi în ceea ce privește raportul dintre componenta variabilă și componenta fixă a remunerației și alinierea cu privire la asumarea de riscuri.
(7) Articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 stabilește mecanismele de reducere a valorii și de conversie a instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar. În plus, articolul 94 alineatul (1) litera (l) punctul (ii) din Directiva 2013/36/UE prevede că instrumentele de alt tip pot fi convertite integral în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau reduse. Dat fiind că rezultatul economic al unei conversii sau al unei reduceri a valorii instrumentelor de alt tip este identic cu cel obținut în cazul instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, mecanismele de reducere a valorii sau de conversie aplicabile instrumentelor de alt tip ar trebui să țină seama de mecanismele aplicabile instrumentelor de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, cu anumite adaptări pentru a ține cont de faptul că instrumentele de alt tip nu intră în clasa instrumentelor de fonduri proprii în scopuri prudențiale. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu prevede cerințe de reglementare privind reducerea valorii și conversia instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2. Pentru a se asigura că, în cazul în care calitatea creditului instituției scade, valoarea tuturor acestor instrumente utilizate în scopul remunerației variabile se reduce, este oportun să se precizeze situațiile în care se impune reducerea valorii sau conversia instrumentului. Mecanismele de reducere a valorii, de majorare a valorii și de conversie aplicabile instrumentelor de fonduri proprii de nivel 2 și instrumentelor de alt tip ar trebui să fie specificate pentru a garanta o aplicare coerentă a acestora.
(8) Distribuirile legate de aceste instrumente pot lua diverse forme. Acestea pot fi variabile sau fixe și pot fi plătite periodic sau la scadența finală a unui instrument. În conformitate cu Orientările privind politicile și practicile de remunerare publicate de Comitetul european al inspectorilor bancari (3), pentru a promova gestionarea viabilă și eficace a riscurilor nu ar trebui să se plătească nicio distribuire personalului în perioadele de reportare. Membrii personalului ar trebui să primească numai distribuirile aferente perioadelor care urmează intrării în drepturi pentru instrumentul respectiv. Prin urmare, numai instrumentele asociate unor distribuiri care sunt plătite periodic deținătorului instrumentului sunt adecvate pentru a fi utilizate în scopul remunerației variabile; obligațiunile cu cupon zero sau instrumentele care nu prevăd distribuirea profiturilor nu ar trebui luate în considerare în partea substanțială a remunerației, care trebuie să fie alcătuită dintr-o combinație echilibrată a instrumentelor menționate la articolul 94 alineatul (1) litera (l) din Directiva 2013/36/UE. În caz contrar, personalul ar beneficia, pe parcursul perioadei de reportare, de o majorare a valorii, care poate fi asimilată cu primirea unei distribuiri.
(9) Distribuirile foarte ridicate pot reduce stimulentul pe termen lung cu privire la asumarea prudentă a riscurilor, deoarece acestea sporesc efectiv partea variabilă a remunerației. În special, distribuirile nu ar trebui să fie plătite la intervale mai mari de un an, întrucât acest lucru ar antrena, de fapt, o acumulare a distribuirilor în perioadele de reportare și plata acestora după intrarea în drepturi pentru remunerația variabilă. Acumularea distribuirilor ar permite eludarea articolului 94 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2013/36/UE în ceea ce privește raportul dintre componenta variabilă și componenta fixă a remunerației, precum și a principiului specificat la litera (m) de la articolul respectiv, potrivit căruia, pentru remunerația datorată în temeiul unor acorduri de reportare, nu se intră în drepturi mai rapid decât pe bază proporțională. Prin urmare, distribuirile efectuate după intrarea în drepturi pentru instrument nu ar trebui să depășească ratele practicate pe piață. În acest sens, ar trebui ca instrumentele utilizate în scopul remunerației variabile sau instrumentele cu care acestea sunt asociate să fie emise în principal în favoarea altor investitori sau să facă obiectul unui plafon privind distribuirile.
(10) Este necesar ca cerințele în materie de reportare și de reținere aplicabile atribuirii remunerației variabile în temeiul articolului 94 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE să fie respectate în orice moment, inclusiv atunci când se exercită o opțiune de cumpărare pe instrumentele utilizate în scopul remunerației variabile sau atunci când acestea sunt rambursate, răscumpărate sau convertite. Prin urmare, în astfel de situații, instrumentele ar trebui să fie înlocuite cu instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, cu instrumente de fonduri proprii de nivel 2 și cu instrumente de alt tip care reflectă calitatea creditului instituției în condiții de asigurare a continuității activității, care prezintă caracteristici echivalente cu cele ale instrumentului atribuit inițial și care au aceeași valoare, ținând seama de eventualele cuantumuri care au fost reduse. În cazul în care alte instrumente decât cele aferente fondurilor proprii de nivel 1 suplimentar au o scadență fixă, ar trebui să se stabilească cerințe minime referitoare la scadența reziduală a acestor instrumente în momentul atribuirii lor, pentru a se asigura că acestea sunt conforme cu cerințele referitoare la perioadele de reportare și de reținere pentru remunerația variabilă.
(11) Directiva 2013/36/UE nu limitează clasele de instrumente care pot fi utilizate în scopul remunerației variabile la o anumită clasă de instrumente financiare. Ar trebui să fie posibilă utilizarea unor instrumente sintetice sau a unor contracte încheiate între membrii personalului și instituții aferente unor instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și unor instrumente de fonduri proprii de nivel 2 care pot fi convertite integral sau a căror valoare poate fi redusă. Acest lucru permite introducerea unor elemente specifice în condițiile unor astfel de instrumente, care se aplică numai instrumentelor atribuite membrilor personalului, fără a fi necesar ca aceste condiții să fie impuse altor investitori.
(12) În contextul unui grup, emiterea de instrumente poate fi gestionată la nivel central în cadrul unei întreprinderi-mamă. Prin urmare, instituțiile din cadrul unui astfel de grup nu pot emite oricând instrumente adecvate care să poată fi utilizate în scopul remunerației variabile. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede că, în anumite condiții, instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumentele de fonduri proprii de nivel 2 emise prin intermediul unei entități din sfera consolidării pot să facă parte din fondurile proprii ale unei instituții. Prin urmare, ar trebui să fie posibil, de asemenea, ca aceste instrumente să fie utilizate în scopul remunerației variabile, cu condiția să existe o legătură clară între calitatea creditului instituției care utilizează aceste instrumente în scopul remunerației variabile și calitatea creditului emitentului instrumentului. De regulă, se poate presupune că o astfel de legătură există între o întreprindere-mamă și o filială. Instrumentele, altele decât instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și instrumentele de fonduri proprii de nivel 2, care nu sunt emise direct de către o instituție ar trebui, de asemenea, să poată fi utilizate în scopul remunerației variabile, sub rezerva unor condiții echivalente. Instrumentele care sunt legate de instrumente de referință emise de întreprinderi-mamă în țări terțe și care sunt echivalente cu instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar și cu instrumente de fonduri proprii de nivel 2 ar trebui să poată fi utilizate în scopul remunerației variabile, în cazul în care evenimentul declanșator se referă la instituția care utilizează un asemenea instrument sintetic.
(13) Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei Europene de către Autoritatea Bancară Europeană (ABE).
(14) ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4),