Recitale
(1) Aplicarea metodei avansate în cazul stabilirii cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de ajustare a evaluării creditului (CVA) poate implica contrapărți pentru care marja instrumentului de tipul credit default swap nu este disponibilă. În această situație, instituțiile ar trebui să utilizeze o marjă care este adecvată, ținând seama de ratingul, domeniul de activitate și regiunea contrapărții (”marja aproximativă”) în conformitate cu articolul 383 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(2) Normele privind stabilirea marjei aproximative pentru riscul CVA ar trebui să prevadă utilizarea unor ample categorii de rating, domenii de activitate și regiuni și ar trebui să ofere instituțiilor flexibilitatea necesară pentru a stabili cea mai adecvată marjă aproximativă pe baza opiniilor profesionale.
(3) Atunci când se precizează mai detaliat modul în care ar trebui luate în considerare atributele legate de rating, domeniu de activitate și regiune ale emitenților unici de către instituții în momentul în care estimează o marjă aproximativă adecvată pentru determinarea cerințelor de fonduri proprii, conform Regulamentului (UE) nr. 575/2013, ar trebui să se stabilească norme pentru luarea în considerare a acelor atribute prin trimitere la categoriile minime pentru fiecare atribut, pentru a se asigura aplicarea armonizată a acestor condiții.
(4) În plus, în cazul emitenților unici, dacă există o legătură, de exemplu, între o administrație regională sau o autoritate locală și o entitate suverană ar trebui să fie posibil să se estimeze o marjă aproximativă adecvată pe baza marjei de credit a emitentului unic, în cazul în care acest lucru duce la o estimare mai adecvată.
(5) Pentru a conduce la un calcul adecvat al cerinței privind riscul CVA, ar trebui stabilită o marjă aproximativă utilizând datele care au fost observate pe o piață lichidă, iar ipotezele legate de date, precum interpolarea și extrapolarea datelor referitoare la diferite tendințe, ar trebui să fie solide din punct de vedere conceptual.
(6) Pentru a asigura convergența practicilor între instituții și pentru a evita inconsecvențele, având în vedere că probabilitățile de nerambursare implicite („PD”), marjele instrumentelor de tipul credit default swap („CDS”) și pierderea în caz de nerambursare („LGD”) constituie o ecuație cu două variabile necunoscute și că pe piață există convenția de a utiliza o valoare fixă pentru LGD în vederea derivării PD implicite pe baza marjelor de piață, instituțiile ar trebui să utilizeze o valoare pentru „LGDMKT” care este consecventă cu LGD fixă utilizată în mod obișnuit de participanții de pe piață pentru stabilirea probabilităților de nerambursare implicite pe baza marjelor de credit tranzacționate lichide care au fost utilizate pentru a determina marja de credit aproximativă pentru contrapartea în cauză.
(7) În scopul aprobării utilizării metodei avansate CVA pentru un număr limitat de portofolii mai mici, este adecvat să se considerare un portofoliu ca fiind un set de compensare, astfel cum este definit la articolul 272 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, numărul de tranzacții neincluse în metoda modelului intern (MMI) care fac obiectul cerinței privind riscul CVA și dimensiunea seturilor de compensare neincluse în MMI care fac obiectul cerinței privind riscul CVA, iar acestea să fie limitate ca procent din numărul total al tranzacțiilor care fac obiectul cerinței privind riscul CVA și ca procent din dimensiunea totală a tuturor seturilor de compensare care fac obiectul calculului cerinței privind riscul CVA, pentru a se ține seama de diferitele dimensiuni ale instituțiilor.
(8) Pentru a atenua eventualele discontinuități în utilizarea metodei avansate CVA pentru un număr limitat de portofolii mai mici, utilizarea metodei avansate CVA ar trebui să înceteze numai atunci când nu s-au respectat limitele cantitative timp de două trimestre consecutive.
(9) În plus, pentru a permite autorităților competente să își îndeplinească sarcinile de supraveghere în mod eficient, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a cunoaște situațiile în care nu mai este întrunită cerința privind numărul limitat de portofolii mai mici. Așadar, în aceste situații, instituțiile ar trebui să notifice autoritățile competente.
(10) Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei de către Autoritatea Bancară Europeană.
(11) Autoritatea Bancară Europeană a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (1),