Recitale
(1) Comisia, care este responsabilă pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene și a oricăror altor fonduri gestionate de Uniune în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, prevăzut la articolele 30-33 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, are obligația de a combate frauda și orice alte activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Pentru a se asigura că ordonatorii de credite din cadrul Comisiei și al agențiilor executive sunt pe deplin informați cu privire la amenințările la adresa intereselor financiare ale Uniunii, este necesar să se stabilească norme interne în plus față de decizia C(2014) 2784 a Comisiei (4).
(2) Pentru a combate frauda și pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, Comisia utilizează baza de date centrală a excluderilor (BDCE) menționată la articolul 108 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1302/2008 al Comisiei din 17 decembrie 2008 privind baza de date centrală a excluderilor (5), precum și sistemul de avertizare rapidă (SAR) prevăzut în Decizia 2008/969/CE, Euratom din 16 decembrie 2008 privind sistemul de avertizare rapidă pentru ordonatorii de credite ai Comisiei și ai agențiilor executive (6). Până la adoptarea de către autoritatea legislativă a propunerii de modificare a Regulamentului financiar (7), trebuie să se asigure faptul că SAR rămâne eficient.
(3) În perioada interimară, scopul SAR ar trebui să rămână, în esență, același. Acesta ar trebui să asigure, în cadrul Comisiei și al agențiilor sale executive, circulația informațiilor confidențiale prin intermediul înregistrării în SAR a unor avertismente cu privire la persoanele care ar putea constitui o amenințare la adresa intereselor financiare și a reputației Uniunii sau la adresa oricărui alt fond gestionat de Uniune.
(4) Dat fiind că directorii agențiilor executive au statutul de ordonatori de credite delegați ai Comisiei în vederea execuției creditelor operaționale, aceștia ar trebui să aibă acces la SAR în aceeași măsură ca și serviciile Comisiei pentru gestionarea creditelor administrative și operaționale.
(5) Dat fiind că șefii delegațiilor Uniunii care acționează în calitate de ordonatori de credite subdelegați, în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, au statutul de ordonatori de credite delegați ai Comisiei în vederea execuției creditelor operaționale, aceștia ar trebui să aibă acces la SAR în aceeași măsură ca și serviciile Comisiei pentru gestionarea creditelor administrative și operaționale.
(6) În temeiul articolului 7 alineatul (6) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are obligația de a furniza serviciilor Comisiei în cauză, fără întârziere, informații privind investigațiile în curs, dacă în urma unei investigații reiese faptul că ar putea fi oportun să se ia măsuri administrative asigurătorii pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii. De asemenea, OLAF are obligația prevăzută la articolul 11 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 de a întocmi un raport la încheierea unei investigații și de a formula recomandări care să indice, dacă este cazul, orice măsuri care urmează să fie întreprinse, în special de către instituții. Pentru a permite ordonatorului de credite să solicite un avertisment, este necesar să se prevadă care sunt informațiile pe care OLAF trebuie să le transmită Comisiei.
(7) OLAF ar trebui să aibă acces la SAR pentru a-și îndeplini sarcinile de investigație stabilite și pentru a-și desfășura activitățile de informații și de prevenire a fraudei în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013.
(8) Din motive de simplificare, funcționarea SAR ar trebui simplificată, numărul categoriilor de avertismente ar trebui redus, domeniul lor de aplicare ar trebui clarificat, iar denumirea avertismentelor ar trebui să fie explicită.
(9) Ordonatorul de credite competent ar trebui să propună, după consultarea Direcției Generale Buget și a Serviciului juridic, în strânsă cooperare cu OLAF, avertismente de verificare pe baza informațiilor transmise de OLAF.
(10) Ordonatorul de credite competent ar trebui să propună Comisiei avertismente de excludere, care ar trebui evaluate în mod centralizat de Direcția Generală Buget și de Serviciul juridic, după caz. Atunci când aceste avertismente de excludere sunt propuse pe baza informațiilor transmise de OLAF, acestea ar trebui să fie evaluate în strânsă cooperare cu OLAF. Aceeași procedură ar trebui să se aplice atunci când ordonatorul de credite competent intenționează să ia o măsură care ar putea aduce atingere drepturilor persoanei în cauză.
(11) Ordonatorul de credite competent ar trebui să decidă cu privire la consecințele necesare pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii, în strânsă cooperare cu OLAF, și ar trebui să informeze OLAF cu privire la decizia respectivă.
(12) Ordonatorul de credite competent ar trebui să fie responsabil de solicitarea introducerii, modificării, eliminării sau reînnoirii avertismentelor. Pentru a menține un nivel de control adecvat, aceste solicitări ar trebui efectuate la nivelul ierarhic prevăzut în Decizia C(2014) 2784 a Comisiei.
(13) Contabilul ar trebui să asigure condițiile tehnice adecvate pentru aplicarea eficace a SAR prin intermediul sistemului contabil central al Comisiei.
(14) Informații detaliate cu privire la ordinele de recuperare și la ordonanțele de poprire sunt puse la dispoziția tuturor serviciilor Comisiei și agențiilor executive prin intermediul sistemului contabil central al Comisiei. Avertismentele W3a (ordonanță de poprire) și W4 (ordin de recuperare) prevăzute în Decizia 2008/969/CE, Euratom ar trebui să fie eliminate. Numai aceste informații nu justifică în mod sistematic un avertisment. Acestea necesită efectuarea de către ordonatorul de credite competent a unei analize a tuturor împrejurărilor concrete ale cazului pentru a decide dacă este necesar sau nu un avertisment.
(15) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (8) prevede că prelucrarea datelor cu caracter personal de către Comisie trebuie să respecte cerințele legale cu privire la prelucrare și cerințele privind transferul de date prevăzute în regulamentul respectiv și că această prelucrare face obiectul verificării prealabile de către Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, în urma unei notificări înaintate de responsabilul cu protecția datelor din cadrul Comisiei.
(16) Dispozițiile cu privire la protecția datelor trebuie să stipuleze drepturile persoanelor ale căror date sunt introduse sau ar putea fi introduse în SAR.
(17) Anumite drepturi de protecție a datelor fac obiectul excepțiilor prevăzute la articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, care trebuie analizate de la caz la caz și aplicate temporar. Serviciul responsabil de solicitarea introducerii sau a modificării, inclusiv a rectificării sau a eliminării, informațiilor relevante ar trebui să decidă cu privire la aplicarea acestor excepții.
(18) Persoanei care face obiectul unui eventual avertisment de excludere ar trebui să i se acorde posibilitatea de a-și exprima opinia în scris înainte ca solicitarea de înregistrare a avertismentului referitor la persoana respectivă să fie efectuată în SAR. Ar trebui să se acorde aceeași posibilitate atunci când ordonatorul de credite competent intenționează să ia o măsură care ar putea aduce atingere drepturilor persoanei în cauză.
(19) Acordarea acestei posibilități ar trebui amânată în mod excepțional pentru a se păstra confidențialitatea investigației sau a unei proceduri judiciare naționale, dacă există motive legitime întemeiate în acest sens.
(20) Decizia 2008/969/CE, Euratom ar trebui să se aplice în continuare până la 1 iulie 2015, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura respectarea reglementărilor Consiliului privind măsurile restrictive, adoptate în temeiul articolului 215 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), până când sistemul de contabilitate pe bază de angajamente (ABAC) va lua în considerare informațiile cuprinse în baza de date corespunzătoare a Serviciului Instrumente de Politică Externă. Aceste dispoziții se concretizează sub forma înregistrării unui avertisment W5b, astfel cum este menționat în Decizia 2008/969/CE, Euratom.
(21) Decizia 2008/969/CE, Euratom ar trebui să se aplice în continuare până la 1 iulie 2015 în cazul avertismentelor W3a și W4, care până la data respectivă ar trebui să fie asimilate avertismentelor de verificare pentru aplicarea secțiunii 4 din prezenta decizie.
(22) Punerea în aplicare a prezentei decizii necesită evaluarea cu regularitate a funcționării SAR și a contribuției efective a acestuia la protejarea intereselor financiare ale Uniunii,