Recitale
(1) Protocolul nr. 3 la Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Regatul Norvegiei (1) (denumit în continuare „acordul”) vizează definirea noțiunii de „produse originare” și metodele de cooperare administrativă (denumit în continuare „Protocolul nr. 3”).
(2) Convenția regională cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene (2) (denumită în continuare „convenția”) stabilește dispoziții referitoare la originea mărfurilor comercializate în temeiul acordurilor relevante încheiate între părțile contractante.
(3) Uniunea și Norvegia au semnat convenția la 15 iunie 2011.
(4) Uniunea și Norvegia și-au depus instrumentele de acceptare pe lângă depozitarul convenției la 26 martie 2012, respectiv la 9 noiembrie 2011. În consecință, în aplicarea articolului 10 alineatul (3) din convenție, aceasta a intrat în vigoare pentru Uniune și Norvegia la 1 mai 2012, respectiv la 1 ianuarie 2012.
(5) Conform prevederilor articolului 6 din convenție, fiecare parte contractantă urmează să ia măsurile adecvate pentru a asigura aplicarea efectivă a convenției. În acest sens, Comitetul mixt instituit prin acord ar trebui să adopte o decizie de înlocuire a Protocolului nr. 3 cu un nou protocol care, în ceea ce privește regulile de origine, să facă trimitere la convenție.
(6) Prin urmare, poziția Uniunii în cadrul Comitetului mixt ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie atașat,
(1) Articolul 11 din acord face trimitere la Protocolul nr. 3 care stabilește regulile de origine și prevede cumulul de origine între UE, Norvegia, Elveția (inclusiv Liechtenstein), Islanda, Turcia, Insulele Feroe și participanții la Procesul de la Barcelona (3).
(2) Conform articolului 39 din Protocolul nr. 3, Comitetul mixt prevăzut la articolul 29 din acord poate decide să modifice dispozițiile respectivului protocol.
(3) Obiectivul Convenției regionale cu privire la regulile de origine preferențiale pan-euro-mediteraneene (4) (denumită în continuare „convenția”) este să înlocuiască protocoalele privind regulile de origine, aflate în prezent în vigoare în țările din zona pan-euro-mediteraneeană, cu un act juridic unic.
(4) UE și Norvegia au semnat convenția la 15 iunie 2011.
(5) UE și Norvegia și-au depus instrumentele de acceptare pe lângă depozitarul convenției la 26 martie 2012, respectiv la 9 noiembrie 2011. În consecință, în aplicarea articolului 10 alineatul (3), convenția a intrat în vigoare atât pentru UE, cât și pentru Norvegia, la 1 mai 2012, respectiv la 1 ianuarie 2012.
(6) Convenția a inclus participanții la procesul de stabilizare și de asociere în zona de cumul de origine pan-euro-mediteraneeană.
(7) În cazul în care trecerea la convenție nu are loc simultan pentru toate părțile contractante din zona de cumul, acest fapt nu ar trebui să conducă la o situație mai puțin favorabilă decât cea existentă anterior, în temeiul protocolului.
(8) Protocolul nr. 3 la acord ar trebui prin urmare modificat, astfel încât să facă trimitere la convenție,