Recitale
(1) Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului (1) impune stabilirea de măsuri ale Uniunii care să reglementeze accesul la ape și la resurse și exercitarea durabilă a activităților de pescuit, ținând seama de recomandările științifice, tehnice și economice disponibile și în special de rapoartele întocmite de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP), precum și de recomandările consiliilor consultative regionale.
(2) Consiliului îi revine obligația să adopte măsuri privind stabilirea și alocarea posibilităților de pescuit, inclusiv anumite condiții legate funcțional de acestea, după caz. Posibilitățile de pescuit ar trebui distribuite între statele membre într-un mod care să asigure fiecărui stat membru o anumită stabilitate în activitățile de pescuit pentru fiecare stoc de pește sau pescuit și ținându-se cont în mod adecvat de obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 2371/2002.
(3) Prin Regulamentul (UE) nr. 44/2012 (2), Consiliul a stabilit pentru 2012 posibilitățile de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupe de stocuri de pește în apele UE și, pentru navele din UE, în anumite ape din afara UE. Prin Regulamentele (UE) nr. 39/2013 (3) și (UE) nr. 40/2013 (4), Consiliul a stabilit, pentru 2013, posibilitățile de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupe de stocuri de pește în apele UE și, pentru navele din UE, în anumite ape din afara UE.
(4) Este oportun să se clarifice, în Regulamentul (UE) nr. 39/2013, condiția specială pentru fixarea posibilităților de pescuit pentru stavridul negru în zonele VIIIc și IX.
(5) În urma transferurilor de cote dintre Uniune și alte părți contractante la Organizația de Pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (North West Atlantic Fisheries Organisation, NAFO) în 2012 au devenit disponibile posibilități suplimentare de pescuit pentru Uniune în ceea ce privește halibutul negru din zona NAFO 3LMNO. Prin urmare, pentru anul 2012, anexa IC la Regulamentul (UE) nr. 44/2012 ar trebui modificată cu efect de la 1 ianuarie 2012, astfel încât să reflecte aceste noi posibilități de pescuit. Aceste modificări privesc doar anul 2012 și nu aduc atingere principiului stabilității relative.
(6) Posibilitățile de pescuit pentru navele UE și cele norvegiene și condițiile de acces reciproc la resursele piscicole în apele celor două părți sunt stabilite în fiecare an în baza unor consultări privind drepturile de pescuit deținute în conformitate cu acordul bilateral încheiat cu Norvegia în domeniul pescuitului (5). În așteptarea încheierii respectivelor consultări privind acordurile pentru 2013, Regulamentul (UE) nr. 40/2013 a stabilit posibilități de pescuit provizorii pentru stocurile în cauză. La 18 ianuarie 2013, consultările cu Norvegia s-au încheiat. Este oportun ca dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) nr. 40/2013 să fie modificate în consecință.
(7) Limitele de captură pentru țipar în zona ICES (International Council for the Exploration of the Sea - Consiliului Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime) IIIa și în apele UE din zonele ICES IIa și IV sunt stabilite în mod provizoriu în anexa IA la Regulamentul (UE) nr. 40/2013. În februarie 2013, ICES a publicat avizul științific pentru stocurile de țipar din apele UE - diviziunile ICES IIa și IIIa și subzona ICES IV. În conformitate cu avizul respectiv, limitele de captură pentru zonele de gestionare 1 și 2 ar trebui să fie stabilite la 224 544 de tone și, respectiv, 17 544 de tone. Pentru zona de gestionare 3, ICES avizează o limită totală de captură de 78 331 de tone. Având în vedere că zona de gestionare 3 acoperă atât capturile UE, cât și cele norvegiene, limita Uniunii în această zonă ar trebui să fie stabilită la maxim 40 000 de tone. Pentru zonele de gestionare 4 și 6, datele privind capturile și cele din studii au fost insuficiente pentru ca ICES să realizeze o evaluare pe bază de vârstă. Prin urmare, în conformitate cu abordarea adoptată pentru alte stocuri în circumstanțe similare, este adecvat să se stabilească limitele de captură în zonele 4 și 6 la 4 000, respectiv 336 de tone, ceea ce înseamnă reduceri de 20 % față de limitele de captură din aceste zone în 2012. În conformitate cu avizul ICES, este adecvat să se stabilească limite de captură zero pentru zonele de gestionare 5 și 7. Ținând cont de faptul că țiparul este un stoc exploatat în comun cu Norvegia și dată fiind disponibilitatea țiparului în apele UE în 2013, este oportun să se prevadă un schimb de cote cu Norvegia. Prin urmare, cantitatea alocată Norvegiei din partea Uniunii din captura totală admisibilă (TAC) ar trebui fixată la nivelul de 22 450 de tone de țipar din zona de gestionare 1 în schimbul a 1 769 de tone de cod din nordul Norvegiei, 131 de tone de sebastă de mare arctică, 250 de tone de cambulă de Baltica din Marea Nordului și 95 de tone de mihalț de mare din Marea Nordului. Prin urmare, anexa IA la Regulamentul (UE) nr. 40/2013 ar trebui să fie modificată în consecință.
(8) Cea de-a 9-a reuniune anuală a Comisiei pentru pescuitul în Oceanul Pacific de Vest și Central (Western and Central Pacific Fisheries Commission, WCPFC), care a avut loc la Manila în perioada 2-9 decembrie 2012 a adoptat noi măsuri de conservare și gestionare pentru tonul obez, tonul cu aripioare galbene și tonul dungat, vizând limitări ale efortului de pescuit, precum și măsuri privind zona închisă pentru pescuitul cu dispozitive de concentrare a peștilor (fish aggregating devices, FAD). WCPFC a convenit, de asemenea, asupra unor măsuri de gestionare a zonei de suprapunere dintre WCPFC și Comisia interamericană pentru tonul tropical (CITT). În conformitate cu aceste măsuri, atunci când pescuiesc în zona de suprapunere, navele UE înscrise în registrul ambelor organizații trebuie să respecte doar măsurile de conservare și gestionare ale CITT stabilite de Regulamentul (UE) nr. 40/2013. Măsurile respective ale WCPFC ar trebui implementate în legislația Uniunii.
(9) În temeiul dispozițiilor Comisiei internaționale pentru conservarea tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT) privind conservarea peștelui-spadă din Oceanul Atlantic, Uniunea poate deduce până la 200 de tone din capturile sale de pește-spadă efectuate în zona de gestionare din Atlanticul de Nord din cota sa de pește-spadă neepuizată din Atlanticul de Sud. De asemenea, Uniunea poate deduce până la 200 de tone din capturile sale de pește-spadă efectuate în zona de gestionare din Atlanticul de Sud din cota sa de pește-spadă neepuizată din Atlanticul de Nord. Prevederile respective ar trebui implementate în legislația Uniunii.
(10) Cu ocazia primei sale reuniuni anuale, care a avut loc în 2013, Organizația regională pentru gestionarea pescuitului în sudul Pacificului (SPRFMO) a fixat posibilitățile de pescuit constând dintr-o TAC pentru anumite specii de stavrizi, inclusiv o modificare a raportării asociate acestui tip de activități de pescuit și limitări ale efortului de pescuit în ceea ce privește pescuitul de fund și pelagic. Prevederile respective ar trebui implementate în legislația Uniunii.
(11) Regulamentele (UE) nr. 39/2013 și (UE) nr. 40/2013 se aplică, în general, de la 1 ianuarie 2013. Prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2013 în ceea ce privește modificările aduse respectivelor regulamente. Această aplicare retroactivă nu aduce atingere principiului securității juridice și protecției încrederii legitime, deoarece posibilitățile de pescuit vizate nu au fost încă epuizate. Modificarea Regulamentului (UE) nr. 44/2012 ar trebui să se aplice începând cu 1 ianuarie 2012. Deoarece modificarea unor limite de captură influențează activitățile economice și planificarea sezonului de pescuit ale navelor din UE, este necesar să se modifice de urgență Regulamentele (UE) nr. 44/2012, (UE) nr. 39/2013 și (UE) nr. 40/2013. Din același motiv, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicare,