Act UE 2013/4 · CELEX 32013O0004

2013/170/UE: Orientarea Băncii Centrale Europene din 20 martie 2013 privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului și de modificare a Orientării BCE/2007/9 (reformare) (BCE/2013/4)

Data act: 20.03.2013
Intrare in vigoare: 22.03.2013
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2013_095_R_0023_01
Status: Inactiv

garanție de credit instrumente financiare modalitate de finanțare piață monetară regim de finanțare a UE zonă euro

Recitale

(1) Orientarea BCE/2012/18 din 2 august 2012 privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului și de modificare a Orientării BCE/2007/9 (1) a fost modificată substanțial. De vreme ce noi modificări urmează a fi efectuate, Orientarea BCE/2012/18 ar trebui reformată pentru claritate.

(2) În temeiul articolului 18.1 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, Banca Centrală Europeană (BCE) și băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro (denumite în continuare „BCN”) pot desfășura operațiuni de creditare cu instituțiile de credit și cu alți participanți pe piață pe baza unor garanții corespunzătoare. Condițiile generale în care BCE și BCN sunt pregătite să participe la operațiuni de creditare, inclusiv criteriile în temeiul cărora este stabilită eligibilitatea colateralului pentru operațiunile de creditare din Eurosistem, sunt prevăzute în anexa I la Orientarea BCE/2011/14 din 20 septembrie 2011 privind instrumentele și procedurile de politică monetară ale Eurosistemului (2).

(3) La 8 decembrie 2011 și 20 iunie 2012 Consiliul guvernatorilor a adoptat o decizie privind măsuri suplimentare pentru intensificarea susținerii creditării în scopul susținerii creditării bancare și a lichidității pe piața monetară din zona euro, printre acestea fiind incluse măsurile prevăzute în Decizia BCE/2011/25 din 14 decembrie 2011 privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului (3). În plus, a fost necesar ca trimiterile la rata rezervelor minime obligatorii din Orientarea BCE/2007/9 din 1 august 2007 privind statistica monetară și statistica privind instituțiile și piețele financiare (4) să fie aliniate cu modificările aduse Regulamentului (CE) nr. 1745/2003 al Băncii Centrale Europene din 12 septembrie 2003 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (BCE/2003/9) (5) introduse prin Regulamentul (UE) nr. 1358/2011 (6).

(4) Decizia BCE/2012/4 din 21 martie 2012 de modificare a Deciziei BCE/2011/25 privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului (7) a prevăzut că BCN nu ar trebui să fie obligate să accepte drept colateral în operațiunile de creditare din Eurosistem obligațiuni bancare eligibile garantate de un stat membru aflat într-un program al Uniunii Europene sau al Fondului Monetar Internațional sau de un stat membru a cărui evaluare a creditului nu este la nivelul referinței Eurosistemului pentru stabilirea cerinței minime pentru standardele înalte de creditare.

(5) Decizia BCE/2012/12 din 3 iulie 2012 de modificare a Deciziei BCE/2011/25 privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului (8) a revizuit și excepția de la interdicția privind legăturile strânse prevăzută la secțiunea 6.2.3.2 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14 în ceea ce privește obligațiunile bancare garantate de stat emise de contrapărți și pe care acestea le utilizează drept colateral în operațiunile lor.

(6) Ar trebui să se permită contrapărților care participă la operațiunile de creditare din Eurosistem să majoreze nivelurile de utilizare în operațiunile lor a obligațiunilor bancare garantate de stat pe care le dețineau la 3 iulie 2012 cu condiția aprobării ex ante de către Consiliul guvernatorilor în circumstanțe excepționale. Solicitările transmise Consiliului guvernatorilor pentru aprobare ex ante trebuie să fie însoțite de un plan de finanțare.

(7) La 2 august 2012, Decizia BCE/2011/25 a fost înlocuită de Orientarea BCE/2012/18, care a fost pusă în aplicare de BCN în reglementările sau contractele lor.

(8) Orientarea BCE/2012/18 a fost modificată la 10 octombrie 2012 prin Orientarea BCE/2012/23 (9), care a lărgit temporar criteriile pentru stabilirea eligibilității activelor care urmează a fi folosite drept colateral pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem, prin acceptarea titlurilor de creanță tranzacționabile exprimate în lire sterline, yeni sau dolari americani drept active eligibile pentru operațiunile de politică monetară. În cazul acestor titluri de creanță tranzacționabile au fost aplicate reduceri ale valorii care să reflecte volatilitatea istorică a cursurilor de schimb relevante.

(9) Orientarea BCE/2013/2 din 23 ianuarie 2013 de modificare a Orientării BCE/2012/18 privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului (10) stabilește procedura aplicabilă pentru rambursarea anticipată a operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung de către contrapărți pentru a asigura aplicarea acelorași condiții de către toate BCN. În special, regimul sancționator prevăzut în apendicele 6 la anexa I la Orientarea BCE/2011/14 este aplicabil în cazul în care o contraparte care a optat pentru o rambursare anticipată nu reușește să deconteze, parțial sau total, suma care trebuie rambursată respectivei BCN până la scadență.

(10) Orientarea BCE/2012/18 ar trebui din nou modificată pentru a include dispozițiile Deciziei BCE/2012/34 din 19 decembrie 2012 privind modificarea temporară a normelor de eligibilitate a garanțiilor exprimate în monedă străină (11) și pentru a se asigura faptul că BCN nu sunt obligate să accepte drept colateral pentru operațiunile de creditare din Eurosistem obligațiuni bancare neacoperite eligibile care sunt: (a) emise de contrapărțile care le folosesc sau de entități care au legături strânse cu acele contrapărți; și (b) garantate pe deplin de statul membru a cărui evaluare a creditului nu respectă standardele înalte de creditare din Eurosistem și în legătură cu care Consiliul guvernatorilor apreciază că respectă un program al Uniunii Europene sau al Fondului Monetar Internațional.

(11) Pentru claritate și simplitate, conținutul Deciziei BCE/2011/4 din 31 martie 2011 privind măsurile cu caracter temporar referitoare la eligibilitatea titlurilor de creanță tranzacționabile emise sau garantate de guvernul irlandez (12), al Deciziei BCE/2011/10 din 7 iulie 2011 privind măsurile temporare referitoare la eligibilitatea titlurilor de creanță tranzacționabile emise sau garantate de guvernul portughez (13), precum și cel al Deciziei BCE/2012/32 din 19 decembrie 2012 privind măsurile temporare referitoare la eligibilitatea instrumentelor de natura datoriei tranzacționabile emise sau garantate pe deplin de Republica Elenă (14) ar trebui inclus în prezenta orientare împreună cu toate celelalte măsuri cu caracter temporar referitoare la operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului.

(12) Măsurile suplimentare prevăzute în prezenta orientare ar trebui aplicate temporar, până când Consiliul guvernatorilor va aprecia că nu mai sunt necesare, pentru asigurarea unui mecanism adecvat de transmitere a politicii monetare,

Articolul 1

Măsuri suplimentare legate de operațiunile de refinanțare și colateralul eligibil

(1) Regulile pentru desfășurarea operațiunilor de politică monetară din Eurosistem și criteriile de eligibilitate pentru colateral prevăzute în prezenta orientare se aplică în coroborare cu Orientarea BCE/2011/14. (2) În cazul oricărei neconcordanțe între prezenta orientare și Orientarea BCE/2011/14, astfel cum este pusă în aplicare la nivel național de către BCN, cea dintâi are prioritate. BCN continuă să aplice toate dispozițiile Orientării BCE/2011/14, nemodificate, cu excepția prevederilor contrare din prezenta orientare. (3) În sensul articolului 5 alineatul (1) și al articolului 7, Irlanda, Republica Elenă și Republica Portugheză sunt considerate state membre din zona euro care respectă un program al Uniunii Europene sau al Fondului Monetar Internațional.

Articolul 2

Opțiunea de a rezilia sau de a reduce valoarea operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung

(1) Eurosistemul poate hotărî că, în anumite condiții, contrapărțile pot rezilia sau pot reduce valoarea anumitor operațiuni de refinanțare pe termen mai lung înainte de scadență (astfel de reduceri ale valorii sau rezilieri sunt în continuare denumite colectiv „rambursare anticipată”). În anunțul licitației se precizează dacă opțiunea de a rezilia sau de a reduce valoarea operațiunilor respective înainte de scadență se aplică, precum și data de la care această opțiune poate fi exercitată. Aceste informații pot fi furnizate în mod alternativ într-un alt format considerat adecvat de Eurosistem. (2) O contraparte poate exercita opțiunea de reziliere sau de reducere a valorii operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung înainte de scadență prin notificarea BCN relevante cu privire la suma pe care intenționează să o ramburseze în cadrul procedurii de rambursare anticipată, precum și data de la care intenționează să facă această rambursare anticipată, cu cel puțin o săptămână înainte de data respectivei rambursări anticipate. În lipsa altor precizări de către Eurosistem, o rambursare anticipată poate fi efectuată în orice zi care coincide cu data decontării unei operațiuni principale de refinanțare din Eurosistem, cu condiția ca acea contraparte să efectueze notificarea prevăzută în prezentul aliniat cu cel puțin o săptămână înainte de data respectivă. (3) Notificarea prevăzută la alineatul (2) devine obligatorie pentru contraparte cu o săptămână înainte de data rambursării anticipate la care se referă. Situația în care contrapartea nu reușește să deconteze, total sau parțial, suma datorată în cadrul procedurii de rambursare anticipată până la scadență poate conduce la impunerea unei sancțiuni financiare astfel cum este prevăzut în secțiunea 1 a apendicelui 6 la anexa I la Orientarea BCE/2011/14. Prevederile din secțiunea 1 din apendicele 6 aplicabile încălcărilor normelor referitoare la licitații se aplică în cazul în care o contraparte nu reușește să deconteze, total sau parțial, suma datorată până la scadența rambursării anticipate prevăzute la alineatul (2). Impunerea unei sancțiuni financiare nu aduce atingere dreptului BCN de a exercita măsurile reparatorii prevăzute pentru situația neîndeplinirii obligațiilor, astfel cum este prevăzut la anexa II la Orientarea BCE/2011/14.

Articolul 3

Acceptarea anumitor titluri suplimentare garantate cu active

(1) Pe lângă titlurile garantate cu active (asset-backed securities) (TGA) eligibile în temeiul capitolului 6 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14, TGA care nu îndeplinesc cerințele pentru evaluarea creditului prevăzute la secțiunea 6.3.2 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14, dar în rest îndeplinesc toate criteriile de eligibilitate aplicabile TGA în temeiul Orientării BCE/2011/14, sunt eligibile drept colateral pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem, cu condiția să aibă, la emisiune și în orice moment ulterior, două ratinguri de tip „triplu B” (triple B) (15) cel puțin. Acestea trebuie să îndeplinească și toate cerințele următoare: (a) activele generatoare de fluxuri de numerar care garantează TGA aparțin uneia dintre următoarele clase de active: (i) creanțe ipotecare rezidențiale (residential mortgages); (ii) credite acordate întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) [loans to small and medium-sized enterprises (SMEs)]; (iii) credite ipotecare comerciale (commercial mortgages); (iv) credite auto (auto loans); (v) leasing (leasing); (vi) credite de consum (consumer finance); (b) nu există mixuri de diferite clase de active în activele generatoare de fluxuri de numerar; (c) activele generatoare de fluxuri de numerar care garantează TGA nu conțin credite care: (i) sunt neperformante la momentul emiterii respectivelor TGA; (ii) sunt neperformante atunci când sunt încorporate în TGA pe parcursul vieții TGA, de exemplu prin intermediul unei substituiri sau înlocuiri a activelor generatoare de fluxuri de numerar; (iii) sunt, în orice moment, structurate, sindicalizate sau cu efect de levier; (d) documentele aferente tranzacției cu TGA cuprind dispoziții privind continuitatea administrării datoriei. (2) TGA prevăzute la alineatul (1) care au două ratinguri de tip „un singur A” (single A) (16) cel puțin fac obiectul aplicării unei marje de ajustare a valorii de 16 %. (3) TGA prevăzute la alineatul (1) care nu au două ratinguri de tip „un singur A” cel puțin fac obiectul aplicării următoarelor marje de ajustare a valorii: (a) TGA garantate cu creanțe ipotecare comerciale fac obiectul aplicării unei marje de ajustare a valorii de 32 %; și (b) toate celelalte TGA fac obiectul aplicării unei marje de ajustare a valorii de 26 %. (4) O contraparte nu poate depune drept colateral TGA eligibile în temeiul alineatului (1), în cazul în care contrapartea, sau orice alt terț cu care are legături strânse, acționează în legătură cu TGA ca un furnizor de acoperire pentru riscul ratei dobânzii. (5) O BCN poate accepta drept colateral pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem TGA ale căror active-garanție includ creanțe ipotecare rezidențiale și credite acordate IMM-urilor, sau ambele, și care nu îndeplinesc cerințele pentru evaluarea creditului prevăzute la secțiunea 6.3.2 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14 și cerințele prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(d) și la alineatul (4) de mai sus, dar care în rest îndeplinesc toate criteriile de eligibilitate aplicabile TGA în temeiul Orientării BCE/2011/14 și au două ratinguri de tip „triplu B” cel puțin. Astfel de TGA sunt limitate la cele emise înainte de 20 iunie 2012 și fac obiectul aplicării unei marje de ajustare a valorii de 32 %. (6) În sensul prezentului articol: 1. „creanțe ipotecare rezidențiale” includ, pe lângă creditele garantate cu creanțe ipotecare imobiliare rezidențiale (residential real estate mortgage-backed loans), și credite imobiliare rezidențiale garantate (guaranteed residential real estate loans) (fără o ipotecă imobiliară) dacă garanția este plătibilă prompt în caz de neîndeplinire a obligațiilor. Garanția respectivă poate fi furnizată prin diferite tipuri de contracte, inclusiv contracte de asigurare, cu condiția să fie oferite de o entitate din sectorul public sau de o instituție financiară supusă supravegherii publice. Evaluarea creditului în privința garantului în scopul unor astfel de garanții trebuie să respecte calitatea creditului de nivel 3 din grila armonizată de evaluare a Eurosistemului pe durata de valabilitate a tranzacției; 2. „întreprindere mică” și „întreprindere mijlocie” înseamnă o entitate angajată într-o activitate economică, indiferent de forma sa juridică, în al cărei caz vânzările raportate pentru entitate sau, în cazul în care entitatea face parte dintr-un grup consolidat, pentru grupul consolidat sunt mai mici de 50 de milioane EUR; 3. „credit neperformant” include creditele în cazul cărora plata dobânzii sau a principalului este restantă de 90 de zile sau mai mult și debitorul este în situație de neplată, astfel cum este definit la punctul 44 din în anexa VII la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (17), sau când există motive temeinice de îndoială cu privire la efectuarea plății întregi; 4. „credit structurat” înseamnă o structură care implică creanțe private subordonate; 5. „credit sindicalizat” înseamnă un credit acordat de un grup de creditori reuniți într-un sindicat; 6. „credit cu efect de levier” înseamnă un credit furnizat unei companii care are deja un grad considerabil de îndatorare, precum finanțarea unei răscumpărări sau a unei preluări, atunci când creditul este utilizat pentru achiziționarea participației la o societate care este totodată debitorul creditului; 7. „dispoziții privind continuitatea administrării datoriei” înseamnă dispozițiile din documentația juridică a unui TGA care asigură faptul că neîndeplinirea obligațiilor de către organul de administrare a datoriei nu conduce la încetarea administrării datoriei și care includ factori ce determină desemnarea unui organ de administrare supleant și un plan de acțiune la nivel înalt care să prevadă etapele operaționale de urmat după desemnarea unui organ de administrare supleant și modalitatea de transfer a administrării creditelor.

Articolul 4

Acceptarea anumitor creanțe private suplimentare

(1) O BCN poate accepta drept colateral pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem creanțe private care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate din Eurosistem. (2) BCN care decid să accepte creanțe private în conformitate cu alineatul (1) stabilesc criteriile de eligibilitate și măsurile de control al riscului în acest scop, prin precizarea derogărilor de la cerințele prevăzute în anexa I la Orientarea BCE/2011/14. Asemenea criterii de eligibilitate și măsuri de control al riscului includ criteriul potrivit căruia creanțele private sunt guvernate de legea statului membru al BCN care stabilește criteriile de eligibilitate și măsurile de control al riscului. Criteriile de eligibilitate și măsurile de control al riscurilor sunt supuse aprobării prealabile de către Consiliul guvernatorilor. (3) În circumstanțe excepționale, cu condiția aprobării prealabile de către Consiliul guvernatorilor, BCN pot accepta creanțe private: (a) în aplicarea criteriilor de eligibilitate și a măsurilor de control al riscului stabilite de o altă BCN în temeiul alineatelor (1) și (2); sau (b) guvernate de legea oricărui stat membru, altul decât statul membru în care are sediul BCN acceptantă. (4) O altă BCN furnizează asistență unei BCN care acceptă creanțe private în temeiul alineatului (1) doar dacă acest lucru a fost agreat bilateral de cele două BCN și cu condiția aprobării prealabile de către Consiliul guvernatorilor.

Articolul 5

Acceptarea anumitor obligațiuni bancare garantate de către stat

(1) O BCN nu este obligată să accepte drept colateral pentru operațiunile de creditare din Eurosistem obligațiuni bancare neacoperite eligibile care: (a) nu îndeplinesc cerința Eurosistemului privind standardele înalte de creditare; (b) sunt emise de contrapartea care le folosește sau de entități care au legături strânse cu acea contraparte; și (c) sunt garantate pe deplin de un stat membru: (i) a cărui evaluare a creditului nu respectă cerința Eurosistemului privind standardele înalte de creditare pentru emitenții și garanții activelor tranzacționabile în conformitate cu punctele 6.3.1 și 6.3.2 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14; și (b) care respectă un program al Uniunii Europene sau al Fondului Monetar Internațional, conform evaluării Consiliului guvernatorilor. (2) BCN informează Consiliul guvernatorilor ori de câte ori decid să nu accepte drept colateral titlurile de valoare descrise la alineatul (1). (3) Contrapărțile nu pot depune obligațiuni bancare neacoperite emise de ele sau de entități între care există legături strânse și garantate de către o entitate din sectorul public din țările din SEE cu drept de impunere de taxe, drept colateral pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem pentru o valoare mai mare decât valoarea nominală a acestor obligațiuni deja depuse drept colateral la 3 iulie 2012. (4) În cazuri excepționale, Consiliul guvernatorilor poate decide să acorde derogări temporare de la cerința prevăzută la alineatul (3) pentru maximum trei ani. Solicitarea de acordare a unei derogări este însoțită de un plan de finanțare care indică modul în care contrapartea solicitantă va elimina treptat în cel mult trei ani de la aprobarea derogării utilizarea în scopuri proprii a obligațiunilor bancare neacoperite garantate de către stat. Orice derogare acordată deja după 3 iulie 2012 continuă să se aplice până la termenul de revizuire a acesteia.

Articolul 6

Acceptarea drept colateral eligibil a anumitor active exprimate în lire sterline, yeni sau dolari americani

(1) Titlurile de creanță tranzacționabile descrise la punctul 6.2.1 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14, în cazul în care sunt exprimate în lire sterline, yeni sau dolari americani, constituie colateral eligibil pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem, dacă: (a) sunt emise și deținute/decontate în zona euro; (b) emitentul are sediul în Spațiul Economic European; și (c) îndeplinesc toate celelalte criterii de eligibilitate incluse la punctul 6.2.1 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14. (2) Eurosistemul aplică unor astfel de titluri de creanță tranzacționabile următoarele reduceri ale valorii: (a) o reducere de 16 % pentru activele exprimate în lire sterline sau dolari americani; și (b) o reducere de 26 % pentru activele exprimate în yeni. (3) Constituie colateral eligibil pentru operațiunile de politică monetară din Eurosistem titlurile de creanță tranzacționabile descrise la alineatul (1) care au cupoane indexate în funcție de doar o singură rată a pieței monetare în moneda în care sunt exprimate sau de un indice al inflației și care nu conțin discrete range, range accrual, ratchet sau structuri complexe similare pentru țara respectivă. (4) BCE poate publica o listă cu alte rate de referință ale dobânzii pentru moneda străină acceptabile, pe lângă cele prevăzute la alineatul (3), pe website-ul său la adresa www.ecb.europa.eu, cu aprobarea prealabilă a Consiliului guvernatorilor. (5) Doar articolele 1, 3, 5, 6 și 8 din prezenta orientare se aplică activelor tranzacționabile exprimate în monedă străină.

Articolul 7

Suspendarea cerințelor de respectare a pragurilor de calitate a creditului pentru anumite titluri tranzacționabile

(1) Cerințele minime prevăzute de Eurosistem referitoare la pragurile de calitate a creditului, astfel cum sunt prevăzute de normele privind Mecanismul Eurosistemului de evaluare a creditelor pentru active tranzacționabile de la punctul 6.3.2 din anexa I la Orientarea BCE/2011/14, se suspendă în conformitate cu alineatul (2). (2) Pragul de calitate a creditului din Eurosistem nu se aplică titlurilor de creanță tranzacționabile emise sau garantate pe deplin de administrațiile centrale ale statelor membre din zona euro în cadrul unui program al Uniunii Europene sau al Fondului Monetar Internațional, cu excepția cazului în care Consiliul guvernatorilor decide că respectivul stat membru nu îndeplinește condiționalitatea prevăzută de programul de susținere financiară și/sau de programul macroeconomic. (3) Titlurile de creanță tranzacționabile emise sau garantate pe deplin de administrația centrală a Republicii Elene face obiectul marjelor de ajustare specifice prevăzute în anexa I la prezenta orientare.

Articolul 8

Aplicare

(1) Prezenta orientare se aplică de la 22 martie 2013. (2) BCN iau măsurile necesare pentru asigurarea respectării articolului 5, a articolului 6 alineatele (3)-(5) și a articolului 7, și aplică prezenta orientare începând cu 3 mai 2013. Ele transmit BCE textele și metodele referitoare la aceste măsuri până la 19 aprilie 2013 cel târziu. (3) Articolul 5 se aplică de la 28 februarie 2015.

Articolul 9

Modificarea Orientării BCE/2007/9

Textul care urmează după tabelul 2 din partea 5 a anexei III este înlocuit cu următorul: „ Calcularea deducerii forfetare în scopuri de control (R6): Deducere forfetară: Deducerea se aplică fiecărei instituții de credit. Fiecare instituție de credit deduce o sumă forfetară maximă ce are ca scop reducerea costului administrativ al gestionării cerințelor privind rezervele minime obligatorii foarte reduse. În cazul în care (baza de calcul a rezervelor minime obligatorii × rata rezervelor minime obligatorii) este mai puțin de 100 000 EUR, atunci deducerea forfetară este egală cu (baza de calcul a rezervelor minime obligatorii × rata rezervelor minime obligatorii). În cazul în care (baza de calcul a rezervelor minime obligatorii × rata rezervelor minime obligatorii) este mai mult de sau egal cu 100 000 EUR, atunci deducerea forfetară este egală cu 100 000 EUR. Instituțiile cărora li s-a acordat permisiunea să raporteze la nivel de grup date statistice privind baza de calcul consolidată a rezervelor minime obligatorii [astfel cum este definită în partea 2 secțiunea 1 din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 25/2009 (BCE/2008/32)] dețin rezerve minime obligatorii prin intermediul uneia dintre instituțiile din grupul care acționează ca intermediar exclusiv pentru aceste instituții. În conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 al Băncii Centrale Europene din 12 septembrie 2003 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (BCE/2003/9) (*1), în cel din urmă caz doar grupul ca întreg este îndreptățit să beneficieze de deducerea forfetară. Rezervele minime obligatorii (sau «solicitate») se calculează după cum urmează: Rata rezervelor minime obligatorii se aplică în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9). (*1) JO L 250, 2.10.2003, p. 10.” "

Articolul 10

Abrogare

(1) Orientarea BCE/2012/18 se abrogă de la 3 mai 2013. (2) Trimiterile la Orientarea BCE/2012/18 se interpretează ca trimiteri la prezenta orientare și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 11

Destinatari

Prezenta orientare se adresează tuturor băncilor centrale din Eurosistem.