Recitale
(1) Directiva 2006/112/CE a Consiliului (3) specifică faptul că taxa pe valoarea adăugată (TVA) este datorată de orice persoană impozabilă care realizează tranzacții cu bunuri sau servicii impozabile. Cu toate acestea, în cazul tranzacțiilor transfrontaliere și pentru anumite sectoare interne cu grad ridicat de risc se prevede transferul obligației de plată a TVA la persoana către care se face livrarea (mecanismul de taxare inversă).
(2) Având în vedere gravitatea fraudei din domeniul TVA, ar trebui să li se permită statelor membre să aplice temporar un mecanism prin care obligația de plată a TVA pentru furnizarea anumitor categorii de bunuri și servicii să fie transferată persoanei către care se face livrarea impozabilă de bunuri sau servicii, inclusiv atunci când aceste categorii nu sunt nici enumerate în articolul 199 din Directiva 2006/112/CE și nici nu intră sub incidența unor derogări specifice acordate statelor membre.
(3) Pentru aceasta, Comisia a prezentat în 2009 o propunere care conține o listă de bunuri și servicii cărora li s-ar putea aplica mecanismul de taxare inversă pentru o perioadă limitată. Consiliul a optat pentru divizarea propunerii și a adoptat Directiva 2010/23/UE a Consiliului (4), care s-a limitat, totuși, numai la certificatele de emisie de gaze cu efect de seră, ținând cont că situația fraudelor în sectorul respectiv necesita o reacție imediată. În același timp, Consiliul s-a angajat politic să continue negocierile privind partea restantă din propunerea Comisiei.
(4) Ulterior, s-au înregistrat fraude și în alte sectoare și, prin urmare, ar trebui să se adauge noi bunuri și servicii la partea restantă din propunerea Comisiei în ceea ce privește lista predefinită de bunuri și servicii în cazul cărora s-ar putea aplica taxarea inversă. În mod special, au apărut fraude legate de furnizarea de gaze și electricitate, servicii de telecomunicații, console de jocuri, tablete PC și laptopuri, cereale, culturi industriale, inclusiv semințe oleaginoase și sfeclă de zahăr, și metale în stare brută sau semifinisată, inclusiv metale prețioase.
(5) Introducerea mecanismului de taxare inversă care vizează respectivele bunuri și servicii, care, conform experienței recente, sunt deosebit de expuse la riscul de fraudă, spre deosebire de aplicarea sa generală, nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra principiilor fundamentale ale sistemului TVA, precum plata fracționată.
(6) Lista prestabilită, din care statele membre pot alege, ar trebui să se limiteze la livrările de bunuri și servicii care, potrivit experienței recente, sunt deosebit de expuse la riscul de fraudă.
(7) În aplicarea mecanismului de taxare inversă, statele membre au libertatea de a stabili condițiile pentru aplicarea mecanismului de taxare inversă, inclusiv stabilirea unor praguri, a categoriilor de furnizori și beneficiari cărora li se poate aplica mecanismul respectiv și în ce privește aplicarea parțială a mecanismului la nivel de categorii.
(8) Întrucât un mecanism de taxare inversă este o măsură temporară până la adoptarea unor soluții legislative pe termen mai lung care să mărească rezistența sistemului TVA la cazurile de fraudă în domeniul TVA, mecanismul de taxare inversă instituit prin articolul 199a din Directiva 2006/112/CE ar trebui să se aplice numai pentru o perioadă de timp limitată.
(9) Pentru a se asigura posibilitatea de a se aplica mecanismul taxării inverse pe o durată suficientă pentru a fi eficace și pentru a permite o evaluare ulterioară, este necesar ca termenul inițial, stabilit la 30 iunie 2015, să fie extins. În același mod, data pentru perioada de evaluare și data de încheiere a perioadei în care trebuie să se raporteze o schimbare a situației activităților frauduloase ar trebui să fie amânate.
(10) Pentru a le oferi tuturor statelor membre posibilitatea de a aplica mecanismul taxării inverse menționat anterior, este necesară o modificare specifică a Directivei 2006/112/CE.
(11) Deoarece obiectivul acțiunii propuse, și anume combaterea fraudei în materie de TVA prin măsuri temporare de derogare de la normele existente ale Uniunii, nu poate fi realizat într-o măsură suficientă de statele membre și, prin urmare, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(12) Prin urmare, Directiva 2006/112/CE ar trebui modificată în consecință,