Recitale
(1) Frauda fiscală în domeniul taxei pe valoarea adăugată (TVA) duce la pierderi bugetare considerabile și afectează condițiile de concurență și, prin urmare, funcționarea pieței interne. Recent, au apărut forme specifice de fraudă fiscală bruscă și masivă, în special prin utilizarea mijloacelor electronice, care facilitează comerțul ilegal rapid pe scară largă.
(2) Directiva 2006/112/CE (3) autorizează statele membre să solicite o derogare de la dispozițiile sale pentru a preveni anumite forme de evaziune fiscală sau de fraudă.
(3) Experiența recentă a demonstrat că procedura prevăzută la articolul 395 din Directiva 2006/112/CE nu poate oferi un răspuns suficient de rapid la cererile de măsuri urgente înaintate de statele membre.
(4) Experiența a demonstrat de asemenea că desemnarea destinatarului drept persoana răspunzătoare de plata TVA (taxare inversă) este în anumite cazuri o măsură eficace pentru stoparea fraudei în materie de TVA în anumite sectoare.
(5) În conformitate cu dispozițiile privind taxarea inversă prevăzute la articolele 199 și 199a din Directiva 2006/112/CE, statele membre nu dispun de flexibilitatea necesară pentru a răspunde rapid la situațiile de fraudă neprevăzută și masivă înregistrate la categoriile de bunuri și servicii care nu intră sub incidența articolelor respective. Prin urmare, se impune adoptarea unor măsuri specifice în vederea abordării acestor situații.
(6) Având în vedere numeroasele cazuri de fraudă care s-au produs, o reacție rapidă și excepțională la cazurile noi de fraudă neprevăzută este garantată cel mai bine printr-o măsură specială bazată pe un mecanism de reacție rapidă („MRR”) care constă în opțiunea aplicării unei taxări inverse pe o perioadă scurtă, în urma notificării corespunzătoare de către statul membru în cauză. Pentru a se asigura că exercitarea opțiunii este proporțională cu problema, Comisia ar trebui, după ce intră în posesia informațiilor relevante, să aibă la dispoziție o perioadă scurtă pentru a evalua notificarea și a confirma dacă obiectează față de măsura specială MRR. Ar trebui să existe posibilitatea ca opiniile statelor membre să fie luate în considerare de către Comisie și, prin urmare, statele membre ar trebui să fie pe deplin informate în legătură cu notificarea și cu eventualele informații suplimentare furnizate pe parcursul procesului. În plus, Consiliul ar trebui să decidă ulterior cu privire la eventuala aplicare în continuare a taxării inverse prin intermediul unei decizii de punere în aplicare în temeiul articolului 395 din Directiva 2006/112/CE.
(7) Statul membru care a notificat intenția de a aplica măsura specială MRR poate face acest lucru după ce Comisia anunță că nu are obiecții.
(8) Pentru a asigura aplicarea în continuare a taxării inverse, în cel mai scurt timp și înainte de expirarea măsurii speciale MRR, procedurii prevăzute la articolul 395 din Directiva 2006/112/CE ar trebui să i se aplice un termen mai scurt.
(9) Prelucrarea rapidă a notificărilor din partea statelor membre în cadrul MRR va fi facilitată dacă se utilizează un formular standardizat pentru respectivele notificări și pentru eventualele informații suplimentare furnizate Comisiei. Prin urmare, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește formularul standardizat menționat.
(10) Întrucât un MRR nu poate reprezenta decât o soluție temporară, până la adoptarea unor soluții legislative pe termen mai lung, în vederea sporirii rezistenței sistemului TVA față de cazuri de fraudă în materie de TVA, MRR ar trebui să se aplice numai pe durată limitată.
(11) Pentru a evalua eficacitatea MRR, Comisia ar trebui să elaboreze un raport de evaluare globală cu privire la impactul mecanismului în abordarea cazurilor de fraudă neprevăzută și masivă.
(12) Deoarece obiectivul acțiunii avute în vedere, și anume combaterea fenomenelor de fraudă neprevăzută și masivă în materie de TVA, care adesea au o dimensiune internațională, nu poate fi realizat într-o măsură suficientă de statele membre, acestea nefiind în măsură să combată individual circuitele de fraudă legate de noi forme de comerț care implică mai multe țări în același timp, și, prin urmare, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, pentru a garanta un răspuns mai rapid și, ca atare, mai adecvat și mai eficace la aceste fenomene, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(13) Prin urmare, Directiva 2006/112/CE ar trebui modificată în consecință,