Recitale
(1) Uniunea și-a stabilit obiectivul de a menține și dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție, între altele prin facilitarea accesului la justiție, precum și obiectivul de a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.
(2) Economia modernă creează uneori situații în care un număr mare de persoane pot fi prejudiciate de aceleași practici ilegale legate de încălcări ale drepturilor conferite de legislația Uniunii, săvârșite de către unul sau mai mulți comercianți sau alte persoane („prejudiciu colectiv”). În consecință, persoanele prejudiciate au dreptul să introducă acțiuni în justiție solicitând încetarea unor astfel de practici sau obținerea de despăgubiri.
(3) Comisia a adoptat o carte verde privind acțiunile în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor CE antitrust în 2005 (1) și o carte albă pe aceeași temă, în 2008, care au inclus sugestii de politică privind acțiunile colective întemeiate în mod specific pe încălcarea normelor antitrust (2). În 2008 Comisia a publicat o carte verde privind acțiunile colective ale consumatorilor (3). În 2011 Comisia a realizat o consultare publică „Către o abordare europeană coerentă în materie de acțiuni colective” (4).
(4) La 2 februarie 2012 Parlamentul European a adoptat rezoluția referitoare la o abordare europeană coerentă în materie de acțiuni colective în despăgubire, în care a cerut ca orice propunere în materie de astfel de acțiuni colective să aibă forma unui cadru juridic orizontal, inclusiv a unui set comun de principii, care să asigure un acces uniform la justiție în Uniune prin intermediul acțiunilor colective și, în mod specific, dar nu exclusiv, să vizeze încălcarea drepturilor consumatorilor. De asemenea, Parlamentul a subliniat nevoia de a lua în considerare în mod corespunzător tradiția juridică și sistemul juridic din fiecare stat membru și de a îmbunătăți coordonarea celor mai bune practici între statele membre (5).
(5) La 11 iunie 2013 Comisia a publicat comunicarea „Către un cadru orizontal la nivel european pentru acțiunile colective” (6), care, luând în considerare activitățile desfășurate până în prezent, contribuțiile părților interesate și opinia Parlamentului European, a prezentat poziția Comisiei asupra unor aspecte centrale privind acțiunile colective.
(6) O sarcină principală a asigurării respectării drepturilor la nivel public constă în prevenirea și pedepsirea încălcărilor drepturilor conferite de legislația Uniunii. Posibilitatea ca persoanele private să introducă acțiuni în justiție întemeiate pe încălcarea drepturilor respective completează asigurarea respectării normelor la nivel public. În cazul în care în prezenta recomandare se face referire la încălcarea drepturilor conferite de dreptul Uniunii, aceasta acoperă toate situațiile în care o încălcare a normelor adoptate la nivelul Uniunii a generat sau este de natură să genereze un prejudiciu persoanelor fizice sau juridice.
(7) Între domeniile în care asigurarea suplimentară a respectării la nivel privat a drepturilor conferite de legislația Uniunii sub forma acțiunilor colective este utilă se numără protecția consumatorilor, concurența, protecția mediului, protecția datelor cu caracter personal, legislația privind serviciile financiare și protecția investitorilor. Principiile prevăzute în prezenta recomandare ar trebui să fie aplicate orizontal și în mod egal acestor domenii, precum și oricăror alte domenii în care ar fi relevante acțiunile colective în încetare sau în despăgubire cu privire la încălcările drepturilor conferite de legislația Uniunii.
(8) Acțiunile individuale în justiție, cum ar fi procedurile privind cererile cu valoare redusă pentru cauzele în materie de dreptul consumatorilor, sunt instrumentele utilizate în mod obișnuit pentru soluționarea litigiilor atât pentru prevenirea prejudiciului, cât și pentru solicitarea de despăgubiri.
(9) Pe lângă măsurile reparatorii individuale, statele membre au adoptat diferite tipuri de mecanisme de acțiune colectivă. Astfel de măsuri sunt menite să prevină și să pună capăt practicilor ilegale, precum și să asigure posibilitatea obținerii de despăgubiri în caz de prejudiciu colectiv. Posibilitatea de a reuni cererile și de a le introduce în nume colectiv poate constitui un mijloc mai bun de acces la justiție, în special atunci când costul acțiunilor individuale în justiție ar împiedica persoanele fizice prejudiciate să se adreseze instanței.
(10) Scopul prezentei recomandări este de a facilita accesul la justiție în cazul încălcărilor drepturilor conferite de dreptul Uniunii și, astfel, de a recomanda ca toate statele membre să dețină sisteme de acțiune colectivă la nivel național care să urmeze aceleași principii de bază pe întreg cuprinsul Uniunii, luând în considerare tradițiile juridice ale statelor membre și oferind protecție împotriva abuzului.
(11) În sfera acțiunilor în încetare, Parlamentul European și Consiliul au adoptat deja Directiva 2009/22/CE privind acțiunile în încetare în ceea ce privește protecția intereselor consumatorilor (7). Cu toate acestea, procedura cu privire la acțiunile în încetare introdusă de directivă nu conferă persoanelor care susțin că au suferit un prejudiciu ca urmare a unei practici ilicite dreptul de a obține despăgubiri.
(12) Unele state membre au introdus, într-o măsură diferită, proceduri privind introducerea de acțiuni colective pentru obținerea de despăgubiri. Cu toate acestea, procedurile existente pentru introducerea de acțiuni colective variază semnificativ în rândul statelor membre.
(13) Prezenta recomandare propune un set de principii referitoare la măsurile colective atât judiciare, cât și extrajudiciare care ar trebui să fie disponibile pe întreg cuprinsul Uniunii, respectând tradițiile juridice ale statelor membre. Aceste principii ar trebui să asigure menținerea drepturilor procedurale fundamentale ale părților și să prevină abuzul prin măsuri de protecție adecvate.
(14) Prezenta recomandare se referă atât la acțiunile colective în despăgubire, cât și – în măsura în care este adecvat și pertinent în raport cu aceste principii – la acțiunile colective în încetare. Aceasta nu aduce atingere mecanismelor de acțiune în încetare existente la nivel sectorial, prevăzute de dreptul Uniunii.
(15) Mecanismele de acțiune colectivă ar trebui să mențină măsurile de protecție procedurale și garanțiile pentru părțile în procesele civile. Pentru a evita dezvoltarea unei culturi litigioase abuzive în situațiile de prejudiciu colectiv, mecanismele de acțiune colectivă la nivel național ar trebui să conțină măsurile de protecție fundamentale identificate în prezenta recomandare. Ca regulă generală, ar trebui evitate elemente precum daunele punitive, procedurile precontencioase intruzive de asigurare a probelor („pre-trial discovery”) și stabilirea cuantumului despăgubirilor de către jurați („jury awards”), majoritatea străine tradițiilor juridice ale celor mai multe state membre.
(16) Procedurile alternative de soluționare a litigiilor pot constitui un mijloc eficient de a obține reparații în cazul unui prejudiciu colectiv. Acestea ar trebui să fie disponibile întotdeauna în paralel cu acțiunea colectivă în justiție sau ca element voluntar al acesteia.
(17) Capacitatea juridică pentru introducerea unei acțiunii colective în statele membre depinde de tipul mecanismelor de acțiune colectivă. În cazul anumitor tipuri de acțiuni colective, cum ar fi acțiunile de grup, în care acțiunea poate fi introdusă în comun de către persoanele care susțin că au suferit un prejudiciu, natura capacității juridice este mai directă decât în contextul acțiunilor de reprezentare, în cazul cărora chestiunea capacității juridice ar trebui clarificată în consecință.
(18) În cazul unei acțiuni de reprezentare, capacitatea juridică pentru introducerea unei astfel de acțiuni ar trebui să fie limitată la entități certificate ad hoc, entități reprezentante desemnate care îndeplinesc anumite criterii prevăzute de lege, precum și la autoritățile publice. Ar trebui ca entității reprezentante să i se solicite să demonstreze capacitatea administrativă și financiară pentru a putea reprezenta interesele reclamanților în mod adecvat.
(19) Disponibilitatea finanțării pentru desfășurarea acțiunii colective ar trebui reglementată astfel încât să nu poată conduce la un abuz de sistem sau la un conflict de interese.
(20) Pentru a evita un abuz de sistem și în interesul unei bune administrări a justiției, nu ar trebui admisă nicio acțiune colectivă în justiție atât timp cât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.
(21) Instanțelor ar trebui să li se acorde un rol-cheie în protejarea drepturilor și intereselor părților implicate în acțiuni colective, precum și în instrumentarea eficace a acestui tip de acțiuni.
(22) În materiile de drept în care o autoritate publică are competența să emită o decizie prin care constată o încălcare a legislației Uniunii, este important să se asigure coerența între decizia definitivă privind încălcarea și rezultatul acțiunilor colective. Mai mult, în cazul unor acțiuni colective introduse în urma unei decizii a unei autorități publice („acțiuni subsecvente”), se poate prezuma că interesul public și necesitatea de a evita abuzurile au fost deja luate în considerare de către autoritatea publică în ceea ce privește constatarea unei încălcări a legislației Uniunii.
(23) În materie de dreptul mediului, prezenta recomandare ia în considerare dispozițiile articolului 9 alineatele (3), (4) și (5) din Convenția CEE-ONU privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului („Convenția de la Aarhus”), care încurajează accesul nerestrictiv la justiție în materie de mediu, enunță criteriile care trebuie respectate din punct de vedere procedural, inclusiv faptul că acestea să se desfășoare rapid și să nu coste foarte mult, și, respectiv, dispun cu privire la informarea publicului și luarea în considerare a mecanismelor de asistență.
(24) Statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare principiile enunțate în prezenta recomandare în termen de cel târziu doi ani de la publicare.
(25) Statele membre ar trebui să prezinte Comisiei rapoarte cu privire la punerea în aplicare a prezentei recomandări. Pe baza acestor rapoarte, Comisia ar trebui să monitorizeze și să evalueze măsurile luate de statele membre.
(26) În termen de patru ani de la publicarea prezentei recomandări, Comisia ar trebui să evalueze dacă sunt necesare acțiuni suplimentare, inclusiv măsuri legislative, pentru a asigura realizarea pe deplin a obiectivelor prezentei recomandări. În special, Comisia ar trebui să evalueze punerea în aplicare a prezentei recomandări și impactul acesteia asupra accesului la justiție, dreptului la despăgubiri, necesității de prevenire a introducerii abuzive de acțiuni în justiție și asupra funcționării pieței interne, economiei Uniunii Europene și încrederii în rândul consumatorilor,