Recitale
(1) La 11 martie 2013, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze Tratatul privind comerțul cu arme, în cadrul Organizației Națiunilor Unite, în ceea ce privește acele aspecte care intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii.
(2) La 2 aprilie 2013, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat textul Tratatului privind comerțul cu arme. Adunarea generală a solicitat de asemenea Secretariatului General, în calitate de depozitar al tratatului, să îl deschidă spre semnare la 3 iunie 2013 și a îndemnat toate statele membre să ia în considerare semnarea și, ulterior, în conformitate cu procedurile lor constituționale respective, să devină părți la tratat cât mai devreme cu putință.
(3) Obiectul tratatului constă în instituirea de standarde internaționale comune la cel mai înalt nivel posibil pentru reglementarea sau pentru ameliorarea reglementării comerțului internațional cu arme convenționale, în vederea prevenirii și eradicării comerțului ilicit cu arme convenționale și în vederea prevenirii deturnării acestora. Statele membre și-au exprimat satisfacția cu privire la rezultatele negocierilor și dorința de a trece de urgență la semnarea tratatului.
(4) O serie din dispozițiile tratatului privesc aspecte care intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii, deoarece fac parte din domeniul de aplicare al politicii comerciale comune sau afectează normele pieței interne referitoare la transferul de arme convenționale și de explozivi.
(5) Uniunea Europeană nu poate semna tratatul, întrucât doar statele pot fi părți la acesta.
(6) Prin urmare, în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în ceea ce privește aspectele care intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii, Consiliul ar trebui să autorizeze statele membre să semneze tratatul în interesul Uniunii,