Recitale
(1) Directiva 2006/112/CE prevede că, de la 1 ianuarie 2015, toate serviciile de telecomunicații, de radiodifuziune și de televiziune și toate serviciile electronice trebuie impozitate în statul membru în care clientul este stabilit, sau are domiciliul stabil sau reședința obișnuită (denumit în continuare „stat membru de consum”), indiferent de locul în care este stabilită persoana impozabilă care prestează aceste servicii.
(2) Pentru a facilita respectarea obligațiilor fiscale în cazul în care astfel de servicii sunt prestate către persoane neimpozabile a fost instituit un regim special pentru persoanele impozabile stabilite în Comunitate, dar într-un alt stat membru decât cel în care sunt prestate serviciile (denumit în continuare „regimul UE”). Celălalt regim special, pentru persoanele impozabile care nu sunt stabilite în Comunitate (denumit în continuare „regimul non-UE”), aflat în prezent în vigoare, a fost extins pentru a acoperi toate serviciile respective. Astfel, persoanele impozabile nestabilite vor putea desemna un stat membru de identificare, ca punct de contact electronic unic pentru identificarea în scopuri de TVA (taxa pe valoarea adăugată) și pentru declarații de TVA.
(3) În cadrul regimului UE, o persoană impozabilă stabilită în mai multe state membre ar trebui să poată desemna pe oricare dintre statele membre în cauză ca stat membru de identificare, cu excepția cazului în care persoana respectivă are sediul activității sale economice în Comunitate. În acest caz, statul membru de identificare este cel în care persoana impozabilă își are sediul activității sale economice.
(4) Pentru a evita sarcinile disproporționate pentru persoanele impozabile care utilizează regimul UE, ar trebui să se clarifice modalitatea prin care se poate schimba statul membru de identificare în cazul în care o persoană impozabilă își schimbă sediul fix sau sediul activității economice, iar ca urmare se impune schimbarea statului membru de identificare pentru ca persoana să poată folosi în continuare regimul.
(5) Serviciile de telecomunicații, de radiodifuziune și de televiziune și serviciile electronice prestate în statele membre în care persoana impozabilă și-a stabilit sediul activității economice sau are un sediu fix nu sunt incluse în niciunul dintre regimurile speciale. Ar trebui să se specifice clar că prestările respective ar trebui declarate direct statului membru în cauză.
(6) Deoarece ambele regimuri speciale sunt opționale, o persoană impozabilă nestabilită poate, în orice moment, să ia decizia de a nu le mai utiliza. Este necesar să se stabilească de când produce efecte o astfel de decizie.
(7) Cu toate acestea, pentru a evita sarcini inutile pentru autoritățile fiscale, unei persoane impozabile care decide să înceteze utilizarea unuia dintre regimurile speciale ar trebui să i se refuze, pentru o anumită perioadă, reintrarea în regimul respectiv.
(8) Pentru a menține la zi datele de înregistrare din baza sa de date, statul membru de identificare se bazează pe informațiile primite de la persoana impozabilă. Pentru a asigura actualizarea fără întârziere a bazelor de date, este necesar să se stabilească un termen limită în cadrul căruia persoana impozabilă care utilizează regimul special ar trebui să comunice orice informație relevantă cu privire la încetarea sau modificarea activităților și cu privire la modificarea oricăror informații relevante deja comunicate.
(9) Unei persoane impozabile nestabilite care dorește să utilizeze un regim special trebuie să i se aloce un număr de identificare în scopuri de TVA. Pentru a preveni utilizarea retroactivă neintenționată de către persoanele impozabile deja identificate în scopuri de TVA, este necesar să se clarifice momentul de la care ar trebui să se aplice regimurile speciale.
(10) Pentru a se evita incertitudini cu privire la ce stat membru are jurisdicție, ar trebui să se specifice ce stat membru poate să excludă o persoană impozabilă de la utilizarea unui regim special. Ar trebui de asemenea să se specifice situațiile în care statul membru respectiv trebuie să ia o astfel de decizie privind excluderea, precum și momentul de la care decizia respectivă produce efecte.
(11) Ar trebui să se clarifice noțiunea de încetare, de către o persoană impozabilă nestabilită, a activităților eligibile în cadrul unuia din regimurile speciale, precum și noțiunea de neîndeplinire repetată din partea unei persoane impozabile nestabilite.
(12) Pentru a promova respectarea regimurilor speciale și a evita sarcini inutile pentru autoritățile fiscale, unei persoane impozabile excluse de la unul dintre regimurile speciale din cauza neîndeplinirii repetate ar trebui să i se refuze, pentru o anumită perioadă, intrarea în oricare dintre regimurile speciale.
(13) Dacă o persoană impozabilă încetează să utilizeze unul din regimurile speciale, este exclusă de la unul din regimurile speciale sau schimbă statul membru de identificare, ar trebui să se specifice clar faptul că toate obligațiile fiscale privind perioadele de declarare anterioare încetării, excluderii sau schimbării trebuie îndeplinite către statul membru care era statul membru de identificare înaintea încetării, excluderii sau schimbării.
(14) Fiecare perioadă de declarare ar trebui tratată separat, astfel încât să se faciliteze controlul de către statele membre de consum, iar modificările ar trebui operate numai asupra declarației de TVA în cauză.
(15) Din motive de control, este oportun să se solicite depunerea de către persoanele impozabile nestabilite a unor declarații de TVA în statele membre de identificare, chiar și atunci când nu au fost prestate servicii în cursul perioadei de declarare. Ar trebui să se clarifice de asemenea faptul că trebuie declarată valoarea exactă a TVA, fără rotunjiri în plus sau în minus.
(16) În ceea ce privește modificările declarațiilor de TVA, este necesar să se stabilească un termen limită până la care declarațiile pot fi transmise pe cale electronică statului membru de identificare. În orice caz, statele membre de consum ar trebui să poată accepta informațiile relevante provenind direct de la persoana impozabilă sau să poată solicita informațiile respective direct acesteia și să prelucreze declarațiile de TVA în conformitate cu normele lor naționale.
(17) Dacă statul membru de identificare nu are ca monedă euro, persoanele impozabile nestabilite ar trebui să fie supuse, prin decizia statului membru respectiv, unei obligații în ceea ce privește moneda în care ar trebui efectuate toate declarațiile de TVA în cadrul regimurilor speciale.
(18) Fără a aduce atingere normelor naționale ale statelor membre de consum cu privire la compensarea plăților în exces și în scopul unic de a asigura administrarea eficientă a regimurilor speciale de către statul membru de identificare și de a evita o sarcină administrativă excesivă atât asupra statului membru respectiv, cât și a statelor membre de consum, ar trebui să se asigure faptul că persoanele impozabile nu pot aloca sume plătite de TVA decât unei singure declarații, fie de la început, fie prin operarea unor ajustări ulterioare.
(19) În caz de neplată, de plăți insuficiente sau de plăți în exces efectuate de persoana impozabilă nestabilită și cu privire la dobânzi, penalități și alte cheltuieli accesorii, este important să se specifice obligațiile statului membru de identificare și, respectiv, ale statelor membre de consum, pentru a se facilita colectarea TVA și a se asigura faptul că este plătită suma corectă pentru serviciile prestate în cadrul regimurilor speciale.
(20) Registrele ținute de persoanele impozabile nestabilite trebuie să fie suficient de detaliate pentru a permite autorităților fiscale din statele membre de consum să verifice exactitatea declarației privind TVA. Ar trebui prin urmare să se precizeze care sunt informațiile minime solicitate în aceste registre.
(21) Pentru a facilita punerea în aplicare a regimurilor speciale și pentru ca serviciile prestate începând cu 1 ianuarie 2015 să poată fi incluse în aceste regimuri, persoanele impozabile nestabilite ar trebui să poată depune datele lor de înregistrare în statul membru pe care l-au desemnat ca stat membru de identificare, începând cu 1 octombrie 2014.
(22) Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului (2) ar trebui modificat în consecință,