Recitale
(1) Formarea și certificarea navigatorilor sunt reglementate prin intermediul Convenției din 1978 a Organizației Maritime Internaționale (OMI) privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart (denumită în continuare „Convenția STCW”), care a intrat în vigoare în 1984 și a fost modificată în mod substanțial în 1995.
(2) Convenția STCW a fost încorporată în dreptul Uniunii pentru prima dată prin Directiva 94/58/CE a Consiliului din 22 noiembrie 1994 privind nivelul minim de formare a navigatorilor (3). Ulterior, normele Uniunii privind formarea și certificarea navigatorilor au fost adaptate la modificările ulterioare ale Convenției STCW, iar un mecanism comun al Uniunii pentru recunoașterea sistemelor de formare și certificare a navigatorilor în țări terțe a fost înființat. Normele respective sunt, în urma unei reformări, conținute în Directiva 2008/106/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4).
(3) În 2010, o conferință a părților la Convenția STCW, desfășurată la Manila, a introdus modificări semnificative la Convenția STCW (denumite în continuare „modificările de la Manila”), și anume în materie de prevenire a practicilor frauduloase privind certificatele, în domeniul standardelor medicale, în ceea ce privește formarea în materie de securitate, inclusiv referitor la piraterie și jaful armat, precum și cu privire la formarea privind aspecte de natură tehnică. Modificările de la Manila au introdus, de asemenea, cerințe pentru navigatorii calificați și au stabilit noi profiluri profesionale, cum ar fi ofițerii electrotehniști.
(4) Toate statele membre sunt părți la Convenția STCW și niciunul dintre acestea nu a prezentat obiecții la modificările de la Manila conform procedurii prevăzute în acest sens. Prin urmare, statele membre ar trebui să armonizeze normele lor naționale cu modificările de la Manila. Ar trebui evitat un conflict între angajamentele internaționale ale statelor membre și angajamentele acestora în cadrul Uniunii. Mai mult, având în vedere dimensiunea mondială a transportului maritim, normele Uniunii privind formarea și certificarea navigatorilor ar trebui să fie menținute în conformitate cu normele internaționale. Mai multe dispoziții din Directiva 2008/106/CE ar trebui, prin urmare, modificate pentru a reflecta modificările de la Manila.
(5) O mai bună formare a navigatorilor ar trebui să includă formare corespunzătoare la nivel teoretic și practic, astfel încât să se asigure faptul că navigatorii au calificarea necesară pentru a respecta standardele de securitate și de siguranță și că sunt în măsură să gestioneze riscurile și situațiile de urgență.
(6) Ar trebui elaborate și puse în aplicare standarde de calitate și sisteme de standarde de calitate luând în considerare, dacă este cazul, Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (5) și măsurile aferente adoptate de statele membre.
(7) Partenerii sociali europeni au ajuns la un acord cu privire la numărul minim de ore de odihnă aplicabil navigatorilor, iar Directiva 1999/63/CE (6) a fost adoptată în vederea punerii în aplicare a acordului respectiv. Directiva menționată permite, de asemenea, posibilitatea de a autoriza excepții de la numărul minim de ore de odihnă pentru navigatori. Posibilitatea de a autoriza excepții ar trebui, totuși, să fie limitată în ceea ce privește durata maximă, frecvența și domeniul de aplicare. Modificările de la Manila urmăreau, printre altele, stabilirea de limite obiective pentru excepțiile de la ore odihnă pentru personalul de cart și pentru navigatorii cărora li se atribuie sarcini legate de siguranță, securitate și prevenirea poluării în vederea prevenirii stării de oboseală. Modificările de la Manila ar trebui încorporate în Directiva 2008/106/CE într-o manieră care să asigure coerența cu Directiva 1999/63/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/13/CE (7).
(8) Directiva 2009/13/CE, care recunoaște încă o dată importanța stabilirii unor cerințe minime care să reglementeze condițiile de viață și muncă ale tuturor navigatorilor, va produce efecte astfel cum este specificat în respectiva directivă, de la data intrării în vigoare a Convenției din 2006 privind munca în domeniul maritim.
(9) Directiva 2008/106/CE conține, de asemenea, un mecanism pentru recunoașterea sistemelor de formare și certificare a navigatorilor din țările terțe. Recunoașterea este acordată de Comisie în conformitate cu o procedură în temeiul căreia Comisia este asistată de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (denumită în continuare „agenția”), înființată prin Regulamentul (CE) nr. 1406/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (8), și de Comitetul pentru siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (COSS), instituit prin Regulamentul (CE) nr. 2099/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (9). Experiența dobândită în aplicarea procedurii respective sugerează că ar trebui schimbată, și anume cu privire la termenul pentru decizia Comisiei. Întrucât recunoașterea necesită un control ce trebuie efectuat de agenție, care trebuie să fie planificat și realizat, și, în cele mai multe cazuri, aceasta implică ajustări semnificative ținând cont de cerințele Convenției STCW de către țara terță în cauză, întregul proces nu poate fi finalizat în trei luni. Din experiență, un termen mai realist în acest sens pare să fie de 18 luni. Termenul respectiv pentru decizia Comisiei ar trebui, prin urmare, schimbat în mod corespunzător, în timp ce posibilitatea pentru statul membru solicitant de a recunoaște sistemul STCW al țării terțe în mod provizoriu ar trebui menținută pentru a păstra flexibilitatea. În plus, dispozițiile privind recunoașterea calificărilor profesionale în temeiul Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale (10) nu se aplică recunoașterii certificatelor de navigator în temeiul Directivei 2008/106/CE.
(10) Statisticile disponibile privind navigatorii din Uniune sunt incomplete și adesea inexacte, ceea ce face mai dificilă elaborarea politicilor în acest sector. Datele detaliate privind certificarea navigatorilor nu pot soluționa în întregime această problemă, însă ar fi foarte utile. Conform Convenției STCW, părțile sunt obligate să țină registre cu toate certificatele și atestatele, precum și cu revalidările sau alte măsuri relevante care le privesc. Statele membre au obligația de a ține un registru al certificatelor și atestatelor eliberate. Pentru a avea informații cât mai complete cu privire la situația ocupării forței de muncă în Uniune și exclusiv pentru a facilita elaborarea de politici de către statele membre și Comisie, ar trebui să li se solicite statelor membre să transmită Comisiei informații selectate cuprinse deja în registrele lor de certificare de competență ale navigatorilor. Aceste informații ar trebui comunicate exclusiv în scopul analizei statistice și nu sunt destinate utilizării în scopuri administrative, juridice sau de verificare. Informațiile respective trebuie să fie conforme cu cerințele Uniunii privind protecția datelor și, prin urmare, o dispoziție în acest sens ar trebui introdusă în Directiva 2008/106/CE.
(11) Rezultatele analizării unor asemenea informații ar trebui utilizate pentru a se anticipa tendințele de pe piața forței de muncă cu scopul de a îmbunătăți posibilitățile de care dispun navigatorii referitor la planificarea carierei și pentru a profita de oportunitățile de educație și formare profesională disponibile. Astfel de rezultate ar trebui, de asemenea, să contribuie la îmbunătățirea educației și formării profesionale.
(12) În scopul colectării de date privind profesia de navigator în conformitate cu evoluția acesteia și a tehnologiei, competența de a adopta acte legislative în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește adaptările anexei V la Directiva 2008/106/CE. Utilizarea unor astfel de acte delegate ar trebui limitată la cazurile în care modificările aduse Convenției și Codului STCW fac necesară modificarea anexei menționate. Mai mult, astfel de acte delegate nu ar trebui să modifice dispozițiile privind anonimizarea datelor, menționate în anexa respectivă. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(13) Sectorul maritim al Uniunii se caracterizează printr-un înalt nivel de competență în domeniul maritim, care susține competitivitatea sa. Calitatea formării navigatorilor este importantă pentru competitivitatea acestui sector și pentru a atrage cetățenii Uniunii, în special tinerii, către profesii în domeniul maritim.
(14) Pentru menținerea standardelor de calitate în ceea ce privește formarea navigatorilor, trebuie îmbunătățite măsurile de prevenire a practicilor frauduloase privind certificatele de competență și de aptitudini.
(15) Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Directivei 2008/106/CE, s-au conferit competențe executive Comisiei în materie de formare și certificare a navigatorilor. Din același motiv ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește datele statistice referitoare la navigatori pe care statele membre trebuie să le transmită Comisiei. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (11).
(16) Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru adoptarea cerințelor tehnice necesare pentru a se asigura o gestionare adecvată a datelor statistice menționate în anexa V din Directiva 2008/106/CE și pentru adoptarea deciziilor de punere în aplicare privind recunoașterea și retragerea recunoașterii sistemelor STCW din țări terțe.
(17) Modificările de la Manila au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012, iar un regim tranzitoriu poate fi aplicat până la 1 ianuarie 2017. Pentru a permite o tranziție ușoară către noile norme, prezenta directivă ar trebui să prevadă același regimuri tranzitorii cu cele instituite prin modificările de la Manila.
(18) În cadrul celei de a 89-a reuniuni a Comitetului pentru siguranță maritimă al OMI s-a luat act de necesitatea unor clarificări cu privire la punerea în aplicare a modificărilor de la Manila, ținând seama de regimul tranzitoriu instituit prin acestea și de a patra rezoluție a Conferinței STCW care recunoaște necesitatea alinierii depline înainte de 1 ianuarie 2017. O astfel de clarificare era prevăzută în circularele OMI STCW.7/Circ.16 și STCW.7/Circ.17. În special STCW.7/Circ.16 prevede că valabilitatea oricărui certificat revalidat ar trebui să nu fie prelungită dincolo de 1 ianuarie 2017 în cazul navigatorilor care dețin certificate eliberate în conformitate cu prevederile Convenției STCW, care se aplicau imediat înainte de 1 ianuarie 2012, și care nu au respectat cerințele modificărilor de la Manila, precum și în cazul navigatorilor care au început un stagiu de îmbarcare aprobat, un program aprobat de educație și formare sau un curs aprobat de formare înainte de 1 iulie 2013.
(19) Ar trebui să se evite orice alte întârzieri în ceea ce privește introducerea în dreptul Uniunii a modificărilor de la Manila, atât pentru a menține competitivitatea navigatorilor din Uniune, cât și pentru a sprijini asigurarea siguranței la bordul navelor prin programe de formare actualizate.
(20) În vederea unei puneri în aplicare uniforme a modificărilor de la Manila în Uniune, se recomandă ca statele membre să țină seama de orientările cuprinse în circularele OMI STCW.7/Circ.16 și STCW.7/Circ.17 în momentul transpunerii prezentei directive.
(21) Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume alinierea normelor actuale ale Uniunii cu normele internaționale privind formarea și certificarea navigatorilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(22) Prin urmare, Directiva 2008/106/CE ar trebui să fie modificată în consecință,