Recitale
(1) Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 mai 2002 privind substanțele nedorite din furaje (1) prevede că este interzisă utilizarea produselor destinate hranei pentru animale ale căror niveluri de substanțe nedorite depășesc nivelurile maxime stabilite în anexa I la aceasta.
(2) În ceea ce privește hrana pentru animale care conține cereale nemăcinate a fost stabilit un nivel maxim de 1 000 mg/kg de scleroți de cornul secarei (Claviceps purpurea).
(3) La 19 aprilie 2005, Grupul științific pentru contaminanții din lanțul alimentar din cadrul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (AESA) a adoptat un aviz în urma unei cereri din partea Comisiei privind cornul secarei ca substanță nedorită în hrana pentru animale (2).
(4) Termenul „cornul secarei” se referă la structuri fungice din specia Claviceps care se dezvoltă în locul boabelor pe spicele de cereale sau în locul semințelor din inflorescențele de graminee și care sunt perceptibile cu ochiul liber, manifestându-se prin scleroți mari de culoare închisă. Acești scleroți conțin diferite clase de alcaloizi, cei mai importanți fiind ergometrina, ergotamina, ergosina, ergocristina, ergocriptina și ergocornina, precum și formele lor -inine. Cantitatea și toxicitatea acestora variază de la o tulpină fungică la alta, în funcție de planta gazdă și regiunea geografică.
(5) În prezent, nu se cunoaște gradul de variabilitate al alcaloizilor din cornul secarei în funcție de specia fungică, distribuția geografică și planta gazdă (de exemplu, în cazul secarei, alcaloizii din cornul secarei sunt diferiți față de cei din cazul altor graminee). Ar fi necesare mai multe informații pentru a fi identificați toți factorii responsabili de variabilitatea alcaloizilor din cornul secarei pentru fiecare specie de plantă în parte.
(6) Determinarea fizică a gradului de contaminare a cerealelor cu cornul secarei este adesea inexactă, întrucât dimensiunea și greutatea scleroților pot varia considerabil. În plus, în cazul hranei pentru animale și al produselor alimentare prelucrate, această determinare fizică este imposibilă. Prin urmare, în plus față de controlul prin metode fizice, s-a sugerat, de asemenea, oferirea posibilității de a controla hrana pentru animale și produsele alimentare potențial contaminate prin analize chimice, întrucât există diverse metode cromatografice pentru detectarea prezenței alcaloizilor din cornul secarei în hrana pentru animale și produsele alimentare. Cu toate acestea, metodele sunt limitate la un anumit număr de alcaloizi din cornul secarei.
(7) Este necesară culegerea mai multor date privind prezența acestor alcaloizi din cornul secarei, nu numai în cerealele nemăcinate, ci și în produsele pe bază de cereale, în produsele alimentare compuse și în hrana combinată pentru animale, precum și obținerea unor informații fiabile privind prezența alcaloizilor din cornul secarei în furaje și produse alimentare și stabilirea unei legături între prezența alcaloizilor din cornul secarei și cantitatea de scleroți prezenți. Este oportună axarea acestei monitorizări pe șase dintre cei mai predominanți alcaloizi din cornul secarei, și anume ergometrina, ergotamina, ergosina, ergocristina, ergocriptina și ergocornina, precum și formele lor -inine,