Recitale
(1) La 14 decembrie 1998, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Decizia nr. 128/1999/CE privind introducerea coordonată în Comunitate a unui sistem de comunicații wireless de generația a treia (UMTS) (2) (denumită în continuare „decizia UMTS”) care acoperă benzile de frecvențe radio 1 900-1 980 MHz, 2 010-2 025 MHz și 2 110-2 170 MHz („banda terestră de 2 GHz”). Conform acestei decizii, statele membre trebuiau să ia toate măsurile necesare pentru a permite introducerea coordonată și progresivă a serviciilor UMTS pe teritoriul lor până la 1 ianuarie 2002 cel târziu și urmau să instituie un sistem de autorizare a UMTS până la 1 ianuarie 2000 cel târziu. Această decizie a expirat la 22 ianuarie 2003, însă armonizarea spectrului a rămas valabilă.
(2) De atunci, Comisia a favorizat o utilizare mai flexibilă a spectrului prin comunicarea intitulată „Acces rapid la spectrul de frecvențe pentru serviciile de comunicații fără fir prin mărirea flexibilității” (3), care tratează printre altele banda terestră de 2 GHz și își propune să evite perturbarea pieței. Principiile neutralității tehnologice și a serviciilor au fost confirmate prin Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (4).
(3) Desemnarea subbenzilor pereche 1 920-1 980 MHz și 2 110-2 170 MHz („banda terestră pereche 2 GHz”) pentru sistemele capabile să furnizeze servicii de comunicații electronice reprezintă un element important în ceea ce privește convergența sectoarelor de comunicații mobile, fixe și de radiodifuziune, care ține cont de inovația tehnică. Sistemele utilizate în banda terestră pereche 2 GHz trebuie să vizeze în principal accesul utilizatorilor finali la serviciile de bandă largă.
(4) Utilizatorii serviciilor wireless de bandă largă pentru care se utilizează deja banda terestră pereche 2 GHz într-un stat membru pot beneficia de accesul la servicii echivalente în orice alt stat membru. Cu toate acestea, subbanda nepereche 1 900-1 920 MHz, deși aflată în regim de licență la operatori în mai multe state membre, rămâne în mare parte neutilizată, iar subbanda nepereche 2 010-2 025 MHz se află în același regim, însă în doar câteva state membre, și nu este utilizată deloc.
(5) În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Decizia nr. 676/2002/CE, la data de 15 iunie 2009, Comisia a acordat Conferinței Europene a Administrațiilor Poștei și Telecomunicațiilor (denumită în continuare „CEPT”) mandatul de a dezvolta condiții tehnice cât mai puțin restrictive pentru benzile de frecvențe avute în vedere în cadrul WAPECS (Wireless Access Policy for Electronic Communications Services, politica privind accesul fără fir pentru serviciile de comunicații electronice).
(6) În urma mandatului, CEPT a emis un raport (Raportul 39 al CEPT) care conține condiții tehnice mai puțin restrictive și orientări pentru aplicarea acestora la stațiile de bază și la stațiile terminale care operează în banda terestră de 2 GHz. În banda terestră pereche 2 GHz, aceste condiții tehnice sunt potrivite pentru gestionarea riscului de interferență prejudiciabilă între rețelele învecinate la nivel național și transfrontalier, fără a fi necesar să se impună un anume tip de tehnologie și pe baza unor parametri optimizați pentru cea mai probabilă utilizare a benzii. Însă în subbenzile nepereche 1 900-1 980 MHz și 2 010-2 025 MHz („banda terestră nepereche 2 GHz”), condițiile tehnice din Raportul 39 al CEPT sunt mai restrictive în ceea ce privește operarea rețelelor mobile decât se prevede în actualele drepturi naționale de utilizare.
(7) În conformitate cu Raportul 39 al CEPT, este oportună folosirea conceptului de măști BEM (Block Edge Masks), reprezentând parametri tehnici care se aplică întregului bloc de frecvențe al unui utilizator specific, independent de numărul de canale ocupate de tehnologia aleasă de acesta. Se intenționează ca aceste măști să facă parte din condițiile de autorizare pentru utilizarea spectrului. Ele acoperă atât emisiile în cadrul blocului de frecvențe (adică puterea semnalului emis în cadrul blocului), cât și emisiile în exteriorul blocului de frecvențe (adică emisia în afara blocului). Acestea reprezintă cerințe normative destinate gestionării riscului de interferențe prejudiciabile între rețelele învecinate și nu aduc atingere limitelor stabilite de standardele pentru echipamente în temeiul Directivei 1999/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene și echipamentele terminale de telecomunicații și recunoașterea reciprocă a conformității acestora (5) (Directiva R&TTE).
(8) Condițiile tehnice definite ca rezultat al mandatului CEPT au de asemenea ca scop protejarea aplicațiilor existente în benzile adiacente împotriva interferenței prejudiciabile. În acest scop, respectarea măștii spectrului de emisie pentru UMTS trebuie asigurată sub 1 900 MHz, între 1 980 și 2 010 MHz, între 2 025 și 2 110 MHz și peste 2 170 MHz. Deoarece Raportul 39 al CEPT și Raportul 65 al Comitetului pentru comunicații electronice (CCE), folosit ca bază a Raportului 39 al CEPT, nu abordează coexistența cu altă aplicație radio, pot fi definite criterii de partajare adecvate aplicabile coexistenței, pe baza specificului național.
(9) Rezultatele Raportului 39 al CEPT trebuie să devină aplicabile în Uniune și să fie implementate de statele membre, ținându-se cont de drepturile de utilizare existente în banda terestră 2 GHz pentru UMTS și de utilizarea efectivă a spectrului.
(10) Cu toate acestea, date fiind condițiile tehnice restrictive aplicabile nivelurilor puterii de transmisie pentru banda terestră nepereche 2 GHz stabilite în Raportul 39 al CEPT – pentru protejarea operațiunilor din banda terestră pereche 2 GHz și pentru asigurarea coexistenței rețelelor TDD multiple – și lățimea totală limitată a benzii terestre nepereche 2 GHz, realizarea de servicii de bandă largă fără fir este obstrucționată în condițiile actuale de acordare a licenței. Această situație necesită studierea unor măsuri alternative de armonizare pentru banda terestră nepereche 2 GHz și poate presupune modificarea licențelor existente. Pentru a nu împiedica introducerea timpurie a flexibilității de utilizare în banda terestră pereche 2 GHz, se dovedește necesară separarea măsurilor de armonizare pentru benzile terestre pereche și nepereche 2 GHz.
(11) Condițiile tehnice de armonizare trebuie introduse doar pentru banda terestră pereche 2 GHz, fără a se aduce atingere dreptului statelor membre de a organiza autorizarea utilizării benzii terestre 2 GHz, ținând cont de drepturile de utilizare existente în temeiul jurisdicției lor și în conformitate cu dreptul Uniunii, în special cu Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice (Directiva privind autorizarea) (6) și cu articolele 9 și 9a din Directiva 2002/21/CE.
(12) Armonizarea în temeiul prezentei decizii nu trebuie să excludă posibilitatea unui stat membru de a aplica, în cazuri justificate și ținând cont de drepturile de utilizare existente, perioade de tranziție care ar putea include acorduri de partajare a spectrului de frecvențe radio, în temeiul articolului 4 alineatul (5) din Decizia nr. 676/2002/CE.
(13) Pentru a asigura o utilizare eficientă, inclusiv pe termen mai lung, a benzii terestre pereche 2 GHz, administrațiile trebuie să continue studiile care pot contribui la o eficiență sporită și la o utilizare inovatoare a spectrului radio. Este necesar să se țină seama de astfel de studii, în perspectiva unei reexaminări a prezentei decizii.
(14) Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru spectrul radio,