Recitale
(1) Articolul 136 alineatul (1) litera (b) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede posibilitatea stabilirii unor orientări de politică economică specifice pentru statele membre a căror monedă este euro.
(2) În Recomandarea privind Programul național de reformă al Spaniei pentru 2012 și care include un aviz privind Programul de stabilitate al Spaniei pentru perioada 2012- 2015 (1), Consiliul a recomandat ca Spania să întreprindă acțiuni astfel încât „să pună în aplicare reforma sectorului financiar și, în special, să continue procesul de restructurare a sectorului bancar, aflat în desfășurare, prin găsirea unor soluții la situația instituțiilor încă fragile, să prezinte o strategie cuprinzătoare pentru a soluționa eficient problemele legate de activele existente în bilanțurile băncilor, să definească o poziție clară privind finanțarea și să utilizeze mecanismele de protecție”.
(3) Disponibilitatea foarte mare a finanțării externe cu costuri mici în anii 2000 a alimentat o cerere internă care avea la bază credite, precum și creșterea spectaculoasă a activelor în Spania, concentrate în special în sectorul imobiliar. Explozia bulei imobiliare și a construcțiilor și recesiunea economică care a urmat au afectat negativ sectorul bancar spaniol. Ca rezultat, cu excepția câtorva instituții de credit mari și diversificate pe plan internațional, băncile spaniole și-au pierdut în mare măsură accesul la piețele de finanțare interbancară în condiții avantajoase și, prin urmare, au devenit extrem de dependente de refinanțarea prin Eurosistem. În plus, capacitatea lor de împrumut a fost limitată drastic de impactul retrogradării ratingurilor asupra disponibilității garanțiilor.
(4) Contracția considerabilă a economiei în ultimii ani, care afectează ocuparea forței de muncă și șomajul într-un mod cât se poate de negativ, a deteriorat substanțial poziția bugetară a Spaniei. Conform unei versiuni actualizate a previziunilor realizate de serviciile Comisiei în primăvara anului 2012, deficitul public general este estimat la 6,3 % din PIB în 2012, față de un deficit de 5,3 % din PIB preconizat în programul de stabilitate pentru 2012 și în proiectul legii bugetului pentru 2012. Datoria publică brută a crescut la 68,5 % din PIB în 2011 și, potrivit versiunii actualizate a previziunilor realizate de serviciile Comisiei în primăvara anului 2012, se preconizează că va crește la 80,9 % din PIB în 2012 și la 86,8 % în 2013, în ipoteza menținerii politicilor actuale, depășind astfel valoarea de referință din tratat în toți anii. Riscurile legate de scenariul macroeconomic și obiectivele bugetare, precum și de măsurile financiare de salvare suplimentare, pot contribui la o nouă creștere a datoriei publice. Având în vedere aceste evoluții, la 10 iulie 2012 Consiliul a formulat o recomandare la adresa Spaniei în cadrul procedurii de deficit excesiv de a pune capăt până în 2014 situației actuale de deficit excesiv.
(5) Autoritățile spaniole au adoptat un număr important de măsuri pentru a soluționa problemele din sectorul bancar. Aceste măsuri includ curățarea bilanțurilor băncilor, majorarea cerințelor minime de capital, restructurarea sectorului caselor de economii și creșterea semnificativă a cerințelor de provizionare pentru împrumuturile destinate dezvoltării imobiliare și pentru activele confiscate. Însă aceste măsuri nu au fost suficiente pentru a reduce presiunea pieței.
(6) În februarie 2011, autoritățile spaniole au ridicat cerința proporției de capital minim („capital principal”) la 8 % din activele ponderate la risc ale băncilor și au dat băncilor termen până în septembrie 2011 să se conformeze cu această nouă reglementare. Pentru băncile care depind într-o mare măsură de finanțarea interbancară și care se caracterizează printr-un acces limitat la piață, proporția de capital minim a fost majorată la 10 %. În februarie și mai 2012, noi reglementari legislative au cerut băncilor să își constituie provizioane și rezerve de capital mai consistente pentru eventualele pierderi asociate creditelor performante, dar și creditelor neperformante legate de stocul acumulat de active imobiliare și din construcții. Volumul global preconizat al acestor cerințe noi de provizionare s-a ridicat la aproximativ 84 de miliarde EUR.
(7) Începând din aprilie 2012, totalul contribuției financiare brute a statului spaniol (excluzând garanțiile pentru emiterea de obligațiuni) s-a ridicat la aproximativ 15 miliarde EUR. Sprijinul sub formă de capital a fost furnizat prin intermediul Fondului spaniol de restructurare bancară ordonată (Fondo de Reestructuración Ordenada Bancaria – FROB) dotat cu un capital de 15 miliarde EUR, din care 9 miliarde EUR au fost deja vărsate. Statul a oferit și garanții pentru emisiunile de obligațiuni bancare prioritare efectuate de bănci, în valoare de aproximativ 86 de miliarde EUR (din acest total, sunt în vigoare garanții în valoare de aproximativ 58 de miliarde EUR). Deși FROB avea încă o capacitate egală cu de trei ori valoarea capitalului său alocat, ajutorul provenit din sectorul public nu va fi suficient pentru a oferi o protecție destul de mare pentru efectuarea curățării necesare la nivel de sistem a sectorului bancar.
(8) Îngrijorarea generată de necesitatea unei noi recapitalizări a sectorului bancar a contribuit la accentuarea presiunilor pieței asupra obligațiunilor de stat ale Spaniei. Randamentul obligațiunilor suverane a atins la sfârșitul lunii iunie 2012 și la începutul lui iulie 2012 niveluri de peste 500 de puncte de bază, ceea ce ridică costurile de finanțare a datoriei suverane spaniole. Povara dobânzilor în creștere se adaugă la provocarea ce constă în consolidarea finanțelor publice în Spania și în corectarea deficitului excesiv. Prin urmare, o restructurare și o recapitalizare cuprinzătoare a sectorului bancar reprezintă un element important în reducerea presiunii asupra finanțelor publice.
(9) La 25 iunie 2012, autoritățile spaniole au solicitat în mod oficial asistență financiară în contextul restructurării și recapitalizării în curs a sectorului bancar spaniol. Ajutorul este solicitat în cadrul asistenței financiare pentru recapitalizarea instituțiilor financiare acordate prin Fondul european de stabilitate financiară. Asistența oferită este supusă unor condiții specifice sectorului financiar, astfel cum sunt prevăzute în memorandumul de înțelegere negociat între guvernul spaniol și Comisie, în colaborare cu Banca Centrală Europeană (BCE) și Autoritatea Bancară Europeană (ABE) și cu asistență tehnică din partea Fondului Monetar Internațional (FMI). Printre acestea se vor număra atât condiții specifice băncilor, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, cât și condiții orizontale. În paralel, Spania va trebui să respecte pe deplin angajamentele și obligațiile pe care și le-a asumat în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive, precum și recomandările din cadrul semestrului european referitoare la soluționarea dezechilibrelor macroeconomice.
(10) Creșterea rezistenței pe termen lung a sectorului bancar spaniol este esențială pentru menținerea stabilității financiare în Spania și pentru limitarea contagiunii problemelor financiare la alte economii din zona euro și, prin urmare, pentru a evita efectele negative asupra bunei funcționări a economiei și a uniunii economice și monetare. Măsurile adoptate până în prezent pentru soluționarea acestor probleme au fost semnificative, dar nu întru totul suficiente. Prin urmare, sunt necesare măsuri suplimentare. În special, Spania ar trebui să pună în aplicare măsuri suplimentare specifice pentru a gestiona în mod eficient activele istorice, pentru a restaura finanțarea bazată pe piață, pentru a reduce dependența băncilor de sprijinul oferit de banca centrală la lichidități și pentru a îmbunătăți identificarea riscurilor și a consolida mecanismele de gestionare a crizei.
(11) Ca parte din strategia generală, este esențial ca problema activelor istorice să fie tratată cu eficacitate, pentru aceasta fiind necesară o separare clară a activelor problematice ale băncilor care beneficiază de ajutor în bilanțurile băncilor. Acest principiu ar trebui să se aplice, în special, creditelor aferente dezvoltării imobiliare și activelor confiscate. O astfel de separare ar elimina orice fel de îndoieli care persistă în legătură cu calitatea bilanțurilor băncilor, permițându-le să își îndeplinească mai bine funcția de intermediere financiară.
(12) În plus, îmbunătățirea în acest fel a transparenței bilanțurilor băncilor poate facilita o reducere ordonată a expunerilor băncilor la sectorul imobiliar, poate restaura finanțarea bazată pe piață și poate reduce dependența băncilor de sprijinul cu lichidități acordat de banca centrală.
(13) Pentru a asigura sectorului bancar din Spania un cadru solid, este nevoie să se consolideze mecanismele de identificare a riscurilor și de gestionare a crizei. O strategie eficientă ar trebui să cuprindă modificări menite să consolideze cadrul de reglementare și de supraveghere, ținând seama de experiențele dobândite în urma crizei financiare. În plus, guvernanța corporativă trebuie să fie consolidată în conformitate cu cele mai bune practici pe plan internațional,