Recitale
(1) La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, care prezintă în capitolul III o listă a măsurilor care trebuie adoptate atât în cadrul Uniunii Europene, cât și în țările terțe, pentru combaterea acestei proliferări.
(2) În prezent, Uniunea pune în aplicare în mod activ această strategie și se asigură că măsurile enumerate în capitolul II, respectiv capitolul III, produc efecte, cum ar fi furnizarea resurselor financiare destinate sprijinirii proiectelor specifice care duc la consolidarea sistemului multilateral de combatere a proliferării, precum și la măsuri de consolidare a încrederii la nivel multilateral. Codul de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice (denumit în continuare „codul” sau „HCoC”) reprezintă o parte integrantă a sistemului respectiv. Acesta are drept obiectiv prevenirea și limitarea proliferării sistemelor de rachete balistice care pot servi ca vectori ai armelor de distrugere în masă și ai tehnologiilor conexe.
(3) La 17 noiembrie 2003, Consiliul a adoptat Poziția comună 2003/805/PESC (1) privind universalizarea și consolidarea acordurilor multilaterale în domeniul neproliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora. Respectiva poziție comună lansează un apel, inter alia, în favoarea aderării unui număr cât mai mare de țări posibil la cod, în special a celor cu capacități în materie de rachete balistice, precum și în favoarea continuării elaborării și a punerii în aplicare a codului, în special a măsurilor de consolidare a încrederii prevăzute de acesta, precum și în favoarea promovării unei relații mai strânse între cod și sistemul multilateral de combatere a proliferării al Organizației Națiunilor Unite.
(4) La 8 decembrie 2008, Consiliul a adoptat concluzii și un document intitulat „Noi linii de acțiune ale Uniunii Europene privind combaterea proliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora”, în care se afirmă că proliferarea armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora continuă să reprezinte una dintre cele mai mari amenințări în materie de securitate și că politica în materie de neproliferare constituie o componentă esențială a politicii externe și de securitate comune. Din perspectiva progreselor înregistrate și a eforturilor în desfășurare privind punerea în aplicare a „noilor linii de acțiune”, Consiliul a convenit în decembrie 2010 asupra prelungirii perioadei de punere în aplicare până la sfârșitul anului 2012.
(5) La 18 decembrie 2008, Consiliul a adoptat Decizia 2008/974/PESC (2) în sprijinul Codului de conduită de la Haga împotriva proliferării rachetelor balistice, în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă. Decizia respectivă a permis promovarea cu succes a caracterului universal al codului și respectarea principiilor acestuia. Continuarea dialogului între statele semnatare și statele nesemnatare reprezintă o prioritate a Uniunii, în scopul promovării în continuare a universalității codului, precum și a unei mai bune puneri în aplicare a acestuia și a consolidării sale. Prezenta decizie de continuare ar trebui să contribuie la acest proces.
(6) Dincolo de HCoC, continuarea proliferării rachetelor balistice care pot servi ca vectori de arme de distrugere în masă reprezintă un motiv de îngrijorare crescândă pentru comunitatea internațională, în special programele de rachete în desfășurare în Orientul Mijlociu, Asia de Nord-Est și Asia de Sud, inclusiv Iran și Republica Populară Democrată Coreeană.
(7) Consiliul de Securitate al ONU a subliniat în Rezoluția sa (RCSONU) 1540 (2004) și a reamintit în RCSONU 1977 (2011) faptul că proliferarea armelor nucleare, chimice și biologice, precum și a vectorilor acestora constituie o amenințare la adresa păcii și securității internaționale și a obligat statele, între altele, să se abțină de la sprijinirea prin orice mijloace a factorilor nestatali privind dezvoltarea, dobândirea, fabricarea, deținerea, transportul, transferul sau utilizarea armelor nucleare, chimice sau biologice și a vectorilor acestora. Amenințarea reprezentată de armele nucleare, chimice și biologice și de vectorii acestora la adresa păcii și securității internaționale a fost reafirmată în RCSONU 1887 (2009) privind neproliferarea nucleară și dezarmarea nucleară. În plus, Consiliul de Securitate al ONU a decis în RCSONU 1929 (2010), pe baza, între altele, a rezoluțiilor Consiliului de Securitate anterioare, că Iranul nu ar trebui să întreprindă nicio activitate legată de rachetele balistice care pot servi ca vectori de arme nucleare, inclusiv lansări cu utilizarea tehnologiei rachetelor balistice, și că statele ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a preveni transferul de tehnologie sau asistența tehnică către Iran în legătură cu aceste activități. Prezenta decizie ar trebui să servească, în general, la sprijinirea unei varietăți de activități destinate combaterii proliferării rachetelor balistice,