Recitale
(1) Uniunea pune în aplicare în mod activ Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă din 12 decembrie 2003 și măsurile enumerate în capitolul III din aceasta, precum eficientizarea multilateralismului și promovarea unui mediu internațional și regional stabil.
(2) Uniunea este angajată față de sistemul de tratate multilaterale, care asigură temeiul juridic și normativ pentru toate eforturile de neproliferare. Politica Uniunii este de a continua punerea în aplicare și universalizarea normelor existente în materie de dezarmare și neproliferare. Uniunea acordă asistență țărilor terțe în îndeplinirea obligațiilor ce le revin în temeiul convențiilor și regimurilor multilaterale.
(3) Declarația comună a reuniunii la nivel înalt pentru Mediterana desfășurată la Paris la 13 iulie 2008, care a instituit Uniunea pentru Mediterana, a reafirmat aspirația comună de instaurare a păcii, precum și a securității regionale, astfel cum se prevede în Declarația de la Barcelona adoptată în cadrul Conferinței euromediteraneene din 27 – 28 noiembrie 1995, care, între altele, promovează securitatea regională, acționând în favoarea neproliferării nucleare, chimice și biologice prin aderarea la o combinație de regimuri internaționale și regionale de neproliferare și de acorduri în materie de control al armamentului și de dezarmare, precum Tratatul de neproliferare a armelor nucleare (TNP), Convenția privind armele chimice, Convenția privind armele biologice și toxice, Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare și/sau acorduri regionale de tipul zonelor fără arme nucleare, incluzând regimurile de verificare aferente, și prin respectarea acestora, precum și îndeplinind cu bună-credință angajamentele luate în cadrul convențiilor privind controlul armamentului, dezarmarea și neproliferarea.
(4) Părțile la Uniunea pentru Mediterana vor urmări instituirea în Orientul Mijlociu a unei zone fără arme de distrugere în masă - nucleare, chimice și biologice - și fără vectorii acestora, care să poată fi verificată în mod reciproc și eficace. Mai mult, părțile vor examina măsurile de ordin practic de întreprins, între altele, pentru a preveni proliferarea armelor nucleare, chimice și biologice, precum și acumularea excesivă de arme convenționale.
(5) La 19 – 20 iunie 2008, Uniunea Europeană a organizat la Paris un seminar intitulat „Securitatea în Orientul Mijlociu, neproliferarea armelor de distrugere în masă și dezarmarea”, care a reunit reprezentanți ai statelor din regiune și ai statelor membre ale Uniunii, precum și reprezentanți ai mediului academic și agenții naționale din domeniul energiei nucleare. Participanții au încurajat Uniunea să promoveze continuarea dezbaterii în cadrul diverselor foruri și să avanseze în mod progresiv către un format mai formal care să includă discuții între funcționari guvernamentali, valorificându-se cadrul de la Barcelona, însă în contextul unui format mai deschis din punct de vedere geografic.
(6) Conferința de revizuire a TNP din 2010 a subliniat importanța unui proces care să ducă la punerea în aplicare deplină a Rezoluției sale din 1995 privind Orientul Mijlociu (rezoluția din 1995). În acest scop, conferința a aprobat următoarele măsuri de ordin practic, cuprinzând, printre altele, examinarea tuturor ofertelor care vizează susținerea punerii în aplicare a rezoluției din 1995, inclusiv oferta Uniunii de a găzdui un seminar cuprinzând acțiuni ulterioare, legat de cel organizat în iunie 2008.
(7) De asemenea, Conferința de revizuire a TNP din 2010 a recunoscut rolul important pe care îl joacă societatea civilă în ceea ce privește contribuția la punerea în aplicare a rezoluției din 1995 și a încurajat toate eforturile în acest sens.
(8) La 6 – 7 iulie 2011, Uniunea a organizat la Bruxelles un seminar pentru „a promova consolidarea încrederii și în sprijinul unui proces vizând instituirea unei zone fără arme de distrugere în masă și vectorii acestora în Orientul Mijlociu”, care a reunit reprezentanți de rang înalt ai statelor din regiune, cele trei state depozitare ale TNP, statele membre ale Uniunii, alte state interesate, precum și reprezentanți ai mediului academic și reprezentanți oficiali ai organizațiilor regionale și internaționale majore. Participanții au încurajat în mod ferm Uniunea să faciliteze în continuare procesul în vederea instituirii unei zone fără arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu, inclusiv prin noi inițiative similare înaintea conferinței din 2012 care urmează să fie convocată de SG al ONU și cosponsorii rezoluției din 1995.
(9) La 14 octombrie 2011, Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite și guvernele Federației Ruse, Regatului Unit și Statelor Unite, în calitate de cosponsori ai Rezoluției TNP din 1995 privind Orientul Mijlociu și de state depozitare ale tratatului, în consultare cu statele din regiune, l-au numit pe subsecretarul de stat Jaakko Laajava în calitate de mediator și au desemnat Finlanda drept guvern-gazdă pentru Conferința din 2012 privind instituirea unei zone fără arme nucleare și orice alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu.
(10) Din noiembrie 2011, Uniunea s-a aflat în consultări strânse cu mediatorul și cu echipa sa pentru a furniza în continuare sprijin în procesul vizând instituirea unei zone fără arme nucleare și orice alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu,