Recitale
(1) Având în vedere instituirea unui program comun de relocare al Uniunii menit să sporească impactul eforturilor Uniunii în materie de relocare în vederea acordării de protecție refugiaților și să sporească la maximum impactul strategic al relocării printr-o mai bună orientare către persoanele care au cea mai mare nevoie de a fi relocate, ar trebui formulate priorități comune cu privire la relocare la nivelul Uniunii.
(2) Articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede că politicile Uniunii menționate la capitolul privind controlul la frontiere, dreptul de azil și imigrarea și punerea în aplicare a acestora sunt reglementate de principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, inclusiv pe plan financiar, și că, ori de câte ori este necesar, actele Uniunii adoptate în temeiul respectivului capitol trebuie să cuprindă măsuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu.
(3) În acest scop, prioritățile specifice comune în materie de relocare ale Uniunii pentru anul 2013, astfel cum sunt enumerate în anexa adăugată la Decizia nr. 573/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) prin prezenta decizie, sunt stabilite pe baza a două categorii, dintre care prima categorie ar trebui să includă persoane care aparțin unei categorii specifice în cadrul criteriilor Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) privind relocarea, iar a doua categorie ar trebui să includă persoane dintr-o țară sau dintr-o regiune care a fost identificată în previziunile anuale privind relocarea ale ICNUR și în care acțiunea comună a Uniunii ar avea un impact semnificativ în abordarea nevoilor de protecție.
(4) Luând în considerare nevoile în materie de relocare prevăzute în anexa adăugată la Decizia nr. 573/2007/CE prin prezenta decizie, în care sunt enumerate prioritățile specifice comune în materie de relocare ale Uniunii, este necesar, de asemenea, să se furnizeze sprijin financiar suplimentar pentru relocarea persoanelor având în vedere anumite zone geografice sau anumite naționalități, precum și anumite categorii de refugiați care urmează să fie relocați, atunci când relocarea este considerată a fi cea mai potrivită cale de a răspunde nevoilor speciale ale acestora.
(5) Având în vedere importanța utilizării strategice a relocării din țări sau regiuni desemnate pentru punerea în aplicare a programelor regionale de protecție, este necesar să se furnizeze sprijin financiar suplimentar pentru relocarea persoanelor din Tanzania, din Europa de Est (Belarus, Republica Moldova și Ucraina), din Cornul Africii (Djibouti, Kenya și Yemen) și din Nordul Africii (Egipt, Libia și Tunisia) și din orice alte țări sau regiuni care sunt desemnate în acest sens în viitor.
(6) Pentru a încuraja mai multe state membre să se implice în acțiuni de relocare, este necesar, în egală măsură, să se furnizeze sprijin financiar suplimentar acelor state membre care decid să procedeze la relocarea de persoane pentru prima dată.
(7) De asemenea, este necesară stabilirea normelor referitoare la eligibilitatea cheltuielilor pentru sprijinul financiar suplimentar destinat relocării.
(8) În conformitate cu articolul 3 și articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și-a notificat intenția de a lua parte la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.
(9) În conformitate cu articolul 1, articolul 2 și articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, fără a aduce atingere articolului 4 din respectivul protocol, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are nicio obligație în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(10) În conformitate cu articolul 1 și articolul 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are nicio obligație în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale,