Recitale
(1) Articolul 145 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) dispune că statele membre și Uniunea se angajează să elaboreze o strategie coordonată de ocupare a forței de muncă și, în special, să promoveze o forță de muncă formată, calificată și adaptabilă, precum și piețe ale muncii capabile să reacționeze rapid la evoluția economiei, în vederea realizării obiectivelor enunțate la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).
(2) Strategia Europa 2020 propusă de Comisie permite Uniunii să-și direcționeze economia către o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, însoțită de un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială. La 13 iulie 2010, Consiliul a adoptat Recomandarea sa privind orientările generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Uniunii (3). În plus, la 21 octombrie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/707/UE privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (4) (denumită în continuare „orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă”). Seturile de orientări respective constituie orientările integrate pentru punerea în aplicare a strategiei Europa 2020. Cinci obiective principale, enumerate în cadrul orientărilor integrate relevante, reprezintă obiective comune ce orientează acțiunea statelor membre, ținând seama de pozițiile lor inițiale și de circumstanțele naționale, precum și de pozițiile și de circumstanțele Uniunii. Strategia europeană pentru ocuparea forței de muncă joacă rolul principal în punerea în aplicare a obiectivelor privind ocuparea forței de muncă și piața muncii ale strategiei Europa 2020. În 2011, orientările privind ocuparea forței de muncă au fost menținute.
(3) Orientările integrate sunt în concordanță cu concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010. Ele oferă statelor membre îndrumări precise cu privire la definirea programelor lor naționale de reformă și la punerea în aplicare a reformelor, reflectând interdependența și respectând Pactul de stabilitate și de creștere. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui să stea la baza oricăror recomandări specifice unei țări pe care Consiliul le poate adresa statelor membre în temeiul articolului 148 alineatul (4) din TFUE, în paralel cu recomandările specifice unei țări adresate statelor membre în temeiul articolului 121 alineatul (2) din TFUE. Orientările privind ocuparea forței de muncă ar trebui, de asemenea, să constituie baza pentru redactarea raportului comun privind ocuparea forței de muncă, trimis anual de Consiliu și de Comisie Consiliului European.
(4) Examinarea proiectelor statelor membre de programe naționale de reformă, cuprinsă în raportul comun privind ocuparea forței de muncă adoptat de Consiliu la 17 februarie 2012, arată că statele membre ar trebui să continue să depună toate eforturile necesare pentru a aborda următoarele domenii prioritare: creșterea participării pe piața muncii și reducerea șomajului structural; dezvoltarea unei forțe de muncă calificate care să răspundă nevoilor pieței muncii și promovarea calității locurilor de muncă și a învățării pe tot parcursul vieții; îmbunătățirea performanței sistemelor de educație și de formare la toate nivelurile și creșterea participării la învățământul terțiar, promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei.
(5) Orientările privind ocuparea forței de muncă adoptate în 2010 ar trebui să rămână stabile până în 2014, astfel încât eforturile să se concentreze asupra punerii lor în aplicare. În perioada intermediară de până la sfârșitul anului 2014, actualizarea lor ar trebui să fie strict limitată.
(6) La momentul punerii în aplicare a orientărilor privind ocuparea forței de muncă, statele membre ar trebui să ia în considerare utilizarea Fondul social european,