Recitale
(1) Majoritatea statelor membre impun taxe în cazul decesului unei persoane, mai precis impozite pe succesiuni și pe bunuri, dar este posibil ca unele state membre să impoziteze succesiunile și bunurile încadrându-le la alte categorii, cum ar fi impozitele pe venituri. Toate impozitele aplicate în cazul decesului unei persoane sunt numite în continuare impozite pe succesiuni.
(2) Majoritatea statelor membre care aplică impozite pe succesiuni impun, de asemenea, impozite pe donații efectuate între persoane în viață.
(3) Statele membre pot impozita succesiunile pe baza mai multor factori „de conexiune”. Pot impune impozite în baza unei relații personale, cum ar fie reședința, domiciliul sau naționalitatea persoanei decedate sau reședința, domiciliul sau naționalitatea moștenitorului ori ambele. Este posibil ca unele state membre să aplice mai mulți astfel de factori sau măsuri de combatere a abuzului care presupun o accepțiune mai largă asupra noțiunii de domiciliu sau reședință.
(4) În plus față de impozitarea pe baza unei relații personale, este posibil ca unele state membre să aplice impozite pe succesiune pentru bunurile aflate în jurisdicția lor. Este posibil ca impozitul să se aplice pe această bază chiar dacă persoana decedată sau moștenitorul nu are nicio legătură personală cu statul în care se află bunurile respective.
(5) Un număr tot mai mare de cetățeni ai Uniunii se mută în cursul vieții în diferite state ale Uniunii pentru a locui, a studia, a munci sau pentru a se pensiona și achiziționează proprietăți și investesc în bunuri din alte țări decât cea de origine.
(6) Dacă, în cazul decesului unei persoane, aceste situații au drept urmare succesiuni în străinătate, este posibil ca mai multe state membre să fie îndreptățite să aplice impozite pe succesiuni pentru moștenirile respective.
(7) Statele membre au puține convenții bilaterale de scutire de la dubla sau multipla impozitare a succesiunilor.
(8) În legislația sau în practicile administrative adoptate unilateral la nivel național, majoritatea statelor membre prevăd evitarea dublei impuneri în cazul impozitelor pe succesiuni din străinătate.
(9) Cu toate acestea, sistemele naționale menționate de evitare a dublei impuneri în cazul succesiunilor din străinătate au în general anumite limite. Mai precis, domeniul de aplicare poate fi limitat în ceea ce privește impozitele și persoanele care intră sub incidența lor. Este posibil ca acestea să nu permită creditarea pentru impozitele pe donații plătite anterior pentru aceeași succesiune sau pentru impozite aplicate la nivel local sau regional și nu la nivel național ori pentru toate impozitele aplicate de alte țări la momentul decesului. Este posibil ca acestea să acorde scutirea numai pentru impozite plătite în străinătate pentru un anumit bun din străinătate. Este posibil ca ele să nu acorde scutirea în ceea ce privește taxele din străinătate pentru un bun situat în altă țară decât cea de origine a persoanei decedate sau a moștenitorului. Se poate ca ele să excludă impozitele din străinătate aplicate bunurilor aflate pe teritoriul statului membru care acordă scutirea. Este posibil ca sistemele naționale de aplicare a scutirilor să eșueze și din cauza faptului că nu au în vedere neconcordanțele dintre normele de impozitare din alte state membre, mai ales modul în care bunurile sunt clasificate drept locale sau din străinătate, precum și momentul transferului bunurilor și data scadenței impozitului. În final, este posibil ca scutirea de la plata impozitului să rămână la aprecierea autorității competente și, prin urmare, să nu poată fi garantată.
(10) Lipsa unor modalități corespunzătoare de evitare a impozitării cumulate în cazul succesiunilor poate duce la niveluri globale de impozitare semnificativ mai mari decât cele aplicabile în situații strict interne din statele membre în cauză.
(11) Acest fapt îi poate împiedica pe cetățenii UE să se bucure pe deplin de dreptul de a circula liber și de a desfășura activități pe teritoriul UE. El poate, de asemenea, să îngreuneze transferul micilor întreprinderi în cazul decesului proprietarului.
(12) În timp ce veniturile provenite din impozite pe succesiuni reprezintă o cotă relativ scăzută din veniturile generale din impozite ale statelor membre, iar situațiile transfrontaliere reprezintă mult mai puțin, este posibil ca dubla impunere a succesiunilor să aibă un impact major asupra persoanelor afectate.
(13) În prezent, problema dublei impuneri în cazul succesiunilor nu este complet soluționată la nivel național sau bilateral ori în temeiul dreptului Uniunii. Pentru a se asigura o funcționare mai eficientă a pieței interne, ar trebui să se încurajeze aplicarea unui sistem mai cuprinzător de acordare a scutirilor de la dubla impozitare a succesiunilor în cazurile transfrontaliere.
(14) Ar trebui să se stabilească o ordine a priorităților în ceea ce privește drepturile de impunere sau, dimpotrivă, acordarea de scutiri în situațiile în care două sau mai multe state membre aplică impozite pentru aceeași succesiune.
(15) Ca regulă generală și în conformitate cu cele mai utilizate practici la nivel internațional, ar trebui ca statul membru în care se află bunurile imobile și localurile profesionale ale unui sediu permanent să dețină dreptul principal de a aplica impozitul pe succesiune acestor bunuri, în calitate de stat cu cea mai apropiată legătură.
(16) Deoarece bunul mobil care nu este un local profesional al unui sediu permanent poate să își schimbe cu ușurință locația, legătura sa cu statul membru unde se întâmplă să se afle la momentul decesului este, de obicei, mult mai puțin apropiată decât legăturile personale pe care le pot avea persoana decedată sau moștenitorul cu un alt stat membru. Statul membru pe teritoriul căruia se află un astfel de bun mobil ar trebui, prin urmare, să scutească bunul de la impozitul pe succesiune, în cazul în care acest impozit este aplicat de statul membru cu care persoana decedată și/sau moștenitorul au o legătură personală.
(17) De cele mai multe ori, moștenirile au fost acumulate în timpul vieții de persoana decedată. Mai mult, este mai probabil ca bunurile care constituie o moștenire să se afle pe teritoriul statului membru cu care persoana decedată are legături personale, decât în statul membru în care moștenitorul are astfel de legături, dacă statele sunt diferite. Atunci când aplică impozite pe succesiuni în temeiul legăturilor personale cu teritoriul propriu, majoritatea statelor membre iau în considerare legăturile persoanei decedate, și nu ale moștenitorului, cu toate că unele state impozitează și sau numai dacă moștenitorul are o legătură personală cu teritoriul lor. Datorită naturii și importanței legăturilor personale ale persoanei decedate, subliniate mai sus, precum și din motive practice, dubla impunere datorată faptului că persoana decedată și moștenitorul au legături personale cu state membre diferite ar trebui să fie evitată de statul membru cu care moștenitorul are o legătură personală.
(18) Conflictele care se nasc din legăturile personale cu mai multe state membre ar putea fi soluționate pe baza unei proceduri amiabile, care presupune reguli de departajare pentru a stabili cea mai apropiată legătură personală.
(19) Deoarece impozitul pe succesiune poate fi aplicat în momente diferite în statele membre în cauză, iar cazurile care includ aspecte transfrontaliere pot necesita mai mult timp pentru soluționare, comparativ cu cazurile interne privind impozitele pe succesiuni, datorită nevoii de a lucra cu mai multe sisteme juridice și/sau fiscale, statele membre ar trebui să permită solicitările de scutire de la plata impozitelor pentru o perioadă de timp rezonabilă.
(20) Prezenta recomandare promovează drepturile fundamentale, recunoscute în special prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cum ar fi dreptul de proprietate (articolul 17), care garantează în mod expres dreptul de a lăsa moștenire bunurile dobândite în mod legal, libertatea de a desfășura o activitate comercială (articolul 16) și dreptul cetățenilor UE la ședere liberă pe teritoriul UE (articolul 45),