Recitale
(1) Conform estimărilor, numărul europenilor cu vârste de peste 65 de ani va cunoaște o creștere semnificativă, de 42 %, de la 87 de milioane în 2010 la 124 milioane în 2030 (1). Creșterea continuă a speranței de viață reprezintă o realizare majoră a ultimilor ani. În același timp însă, ea riscă să creeze presiuni suplimentare asupra economiei, societății și sustenabilității finanțelor publice.
(2) Ca urmare a îmbătrânirii populației, nevoia de transferuri și servicii specifice asigurate de sectorul public va crește. Ca atare, se estimează că impactul bugetar al îmbătrânirii demografice va fi substanțial în aproape toate statele membre. În linii generale, pe baza politicilor actuale, în UE, cheltuielile publice legate de îmbătrânirea populației vor crește în medie, conform estimărilor, cu circa 4¾ puncte procentuale din PIB până în 2060, în special prin cheltuielile cu pensiile, serviciile medicale și îngrijirile pe termen lung (în sectorul îngrijirilor, situația se va acutiza și pe fondul penuriei de forță de muncă, care, în plus, nu deține, de multe ori, nici calificările necesare) (2).
(3) Reducerea populației active cu circa 50 de milioane de persoane în perioada 2010-2060 și creșterea aferentă a raportului de dependență, care se va manifesta în mare măsură chiar înainte de 2030, ar putea determina declinul creșterii PIB dacă fenomenul nu este contracarat de creșterea ratei de participare și de ocupare a forței de muncă pe toate segmentele și de accentuarea creșterii productivității (3).
(4) Având în vedere diminuarea și îmbătrânirea populației, ar fi în avantajul societății ca persoanele în vârstă să poată avea o viață activă prelungită, în condiții bune de sănătate, iar acest lucru ar fi posibil printr-o mai bună integrare în economie și societate și prin facilitarea independenței pentru o perioadă cât mai îndelungată. Astfel, calitatea vieții persoanelor în vârstă și a celor care le îngrijesc s-ar îmbunătăți, s-ar asigura sustenabilitatea sistemelor de protecție socială (pensii, servicii medicale, îngrijiri pe termen lung) și s-ar crea noi oportunități pentru piață în direcția dezvoltării de soluții inovatoare care să asigure îmbătrânirea populației în condiții optime.
(5) Strategia Europa 2020 a identificat îmbătrânirea demografică ca fiind atât o provocare, cât și o oportunitate de creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii. Ea include inițiativele emblematice „O agendă digitală pentru Europa” (4), „O Uniune a inovării” (5), „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă” și „Platforma europeană de combatere a sărăciei”, care tratează acest subiect ca pe o prioritate. Politicile de flexicuritate din cadrul Strategiei europene privind ocuparea forței de muncă reflectă necesitatea unei abordări globale la nivelul politicilor de resurse umane și a unei abordări bazate pe ciclul de viață în ceea ce privește munca, astfel încât să se impulsioneze participarea la piața muncii și să se îndepărteze obstacolele existente.
(6) În data de 6 septembrie 2010, Comisia a propus ca anul 2012 să fie desemnat Anul european al îmbătrânirii active; cu acest prilej, statele membre vor primi sprijin în eforturile lor de a ajuta persoanele în vârstă să rămână în câmpul muncii și să le împărtășească celorlalți din experiența acumulată, să aibă în continuare un rol activ în societate și să ducă o viață cât mai sănătoasă, independentă și mai împlinită (6).
(7) Consolidarea bazei de cunoștințe legate de procesul de îmbătrânire în sine și de efectele îmbătrânirii asupra societății și economiei constituie o nevoie imperioasă, deoarece politicile trebuie să aibă la bază date concrete.
(8) Pentru a răspunde provocărilor menționate anterior și pentru a profita de oportunitățile create, se impune o acțiune concertată, care să faciliteze colaborările de înaltă calitate în domeniul cercetării, cu scopul de a fundamenta intervențiile strategice prin furnizarea unor date științifice.
(9) În cadrul reuniunii din 26 mai 2010 (7), Consiliul „Competitivitate” a identificat și argumentat un set de posibile inițiative de programare comună (denumite în continuare IPC), printre care și inițiativa „Ani mai mulți, o viață mai bună – potențialul și provocările schimbărilor demografice”, considerându-le domenii în care programarea comună în materie de cercetare ar putea aduce un mare plus de valoare în raport cu eforturile actuale, fragmentate, ale statelor membre. Prin urmare, în concluziile adoptate de Consiliu se recunoaște necesitatea lansării unei inițiative de programare comună în această privință, iar Comisia este invitată să contribuie la pregătirea ei.
(10) Statele membre și-au confirmat participarea la această IPC prin scrisorile oficiale de angajament trimise.
(11) Programarea comună a cercetării cu privire la schimbările demografice și la îmbătrânirea populației ar permite coordonarea cercetării în domeniu, contribuind în mod semnificativ la constituirea unui Spațiu european de cercetare complet funcțional în acest sector și consolidând poziția de lider a Europei și competitivitatea activității de cercetare în acest sens.
(12) Pentru a realiza obiectivele formulate în prezenta recomandare, este necesar ca statele membre să asigure cooperarea și complementaritatea cu inițiativele majore din domeniu: Programul comun de asistență pentru autonomie la domiciliu (8) și Parteneriatul pentru inovare în domeniul îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate, activitățile de cercetare-dezvoltare finanțate prin programul-cadru, în special în domeniul TIC, al sănătății și al științelor sociale, precum și alte inițiative din domeniul cercetării, cum ar fi SHARE ERIC (9) și ERA-AGE II (10).
(13) Este necesar ca statele membre să prezinte Comisiei cu regularitate rapoarte cu privire la progresele înregistrate în cadrul acestei inițiative de programare comună, astfel încât Comisia să poată prezenta rapoarte Parlamentului European și Consiliului,