Recitale
(1) Uniunea depune eforturi pentru crearea unui spațiu judiciar comun bazat pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor.
(2) Convenția de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei („convenția”) constituie un bun temei pentru un sistem mondial de cooperare administrativă și pentru recunoașterea și executarea deciziilor în materie de întreținere și a convențiilor de întreținere, prevăzând acordarea unei asistențe juridice gratuite în practic toate cazurile care privesc întreținerea copiilor și o procedură simplificată de recunoaștere și executare.
(3) Articolul 59 din convenție permite organizațiilor regionale de integrare economică precum Uniunea să semneze, să accepte, să aprobe sau să adere la convenție.
(4) Domeniile reglementate de convenție sunt tratate și de Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere (2). Astfel cum s-a convenit cu ocazia adoptării Deciziei 2011/220/UE a Consiliului (3) privind semnarea convenției, Uniunea ar trebui să aprobe singură convenția și să își exercite competența asupra tuturor domeniilor reglementate de aceasta. Prin urmare, statele membre are trebui să își asume obligații în temeiul convenției ca urmare a aprobării acesteia de către Uniune.
(5) Cu ocazia aprobării convenției, Uniunea ar trebui, în consecință, să facă declarația de competență în temeiul articolului 59 alineatul (3) din convenție.
(6) Uniunea ar trebui, în plus, să formuleze, cu ocazia aprobării convenției, toate rezervele și declarațiile adecvate care sunt permise în temeiul articolelor 62 și 63 din convenție și pe care le consideră necesare.
(7) Uniunea ar trebui să declare, în temeiul articolului 2 alineatul (3) din convenție, că va extinde domeniul de aplicare al capitolelor II și III din convenție la obligațiile de întreținere între soți. Uniunea ar trebui, în același timp, să facă o declarație unilaterală prin care să se angajeze să examineze, la un stadiu ulterior, posibilitatea de extindere și mai mare a domeniului de aplicare.
(8) Uniunea ar trebui să formuleze rezerva prevăzută la articolul 44 alineatul (3) din convenție cu privire la limbile acceptate în comunicările dintre autoritățile centrale. Statele membre care doresc ca Uniunea să formuleze această rezervă în ceea ce le privește, ar trebui să informeze Comisia în prealabil cu privire la acest lucru, precizând conținutul rezervei care se va formula.
(9) Uniunea ar trebui să facă declarațiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) litera (g) și la articolul 44 alineatele (1) și (2) din convenție. Statele membre care doresc ca Uniunea să facă astfel de declarații în ceea ce le privește, ar trebui să informeze Comisia în prealabil cu privire la acest lucru, precizând conținutul declarațiilor care vor fi făcute.
(10) Un stat membru care ar avea nevoie să modifice sau să retragă ulterior rezerva care îl privește și care figurează în anexa II sau să modifice sau să retragă declarațiile care îl privesc și care figurează în anexa III sau să adauge o declarație care îl privește în anexa III, ar trebui să informeze Consiliul și Comisia cu privire la acest lucru. Pe această bază, Uniunea ar trebui să procedeze la notificarea adecvată a depozitarului.
(11) Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la autoritățile centrale desemnate în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din convenție și ar trebui să îi comunice informațiile referitoare la legile, procedurile și serviciile menționate la articolul 57 din convenție. Comisia ar trebui să transmită aceste informații Biroului permanent al Conferinței de drept internațional privat de la Haga („Biroul permanent”) cu ocazia depunerii de către Uniune a instrumentului său privind aprobarea, astfel cum este prevăzut de convenție.
(12) Pentru furnizarea către Comisie a informațiilor cu privire la autoritățile lor centrale și la legile, procedurile și serviciile lor, statele membre ar trebui să utilizeze formularul de profil de țară recomandat și publicat de Conferința de drept internațional privat de la Haga, în versiune electronică, dacă este posibil.
(13) Un stat membru care ar are nevoie să modifice informațiile referitoare la autoritatea sa centrală sau la legile, procedurile și serviciile sale, ar trebui să informeze în mod direct în acest sens Biroul permanent, comunicând totodată Comisiei modificarea.
(14) În conformitate cu articolului 3 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și Irlanda participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii.
(15) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru aceasta și nu i se aplică,