Recitale
(1) Prin scrisorile înregistrate ca primite de Comisie la 4 noiembrie 2009, la 2 iulie 2010, la 26 iulie 2010 și la 20 decembrie 2010, România a solicitat autorizarea, pe o perioadă de doi ani, de a putea institui, prin derogare de la articolul 193 din Directiva 2006/112/CE, obligația de plată a taxei pe valoarea adăugată (TVA) în sarcina persoanei impozabile destinatare a livrărilor de anumite cereale și semințe oleaginoase și a precizat că nu va solicita reînnoirea acestei autorizări.
(2) Prin scrisoarea din 15 martie 2011, Comisia a transmis cererea prezentată de România celorlalte state membre. Prin scrisoarea din 22 martie 2011, Comisia a informat România că dispune de toate informațiile pe care le consideră utile pentru evaluarea cererilor.
(3) România a constatat fraude fiscale în schimburile comerciale cu anumite produse agricole netransformate, cereale sau semințe oleaginoase. Într-adevăr, anumiți operatori nu varsă TVA-ul la trezorerie după livrarea produselor lor, în special atunci când le-au achiziționat fără să plătească taxa în amonte. Clienții acestora sunt însă îndreptățiți la o deducere de TVA, dacă sunt în posesia unei facturi valabile.
(4) Instituirea obligației de plată a TVA în sarcina persoanei impozabile destinatare a bunurilor livrate, în locul furnizorului, ar constitui o măsură temporară de urgență care ar avea ca efect stoparea acestei forme de fraudă. Aplicarea respectivei măsuri speciale pe o perioadă de doi ani ar trebui să acorde României timpul necesar pentru a institui, în sectorul agricol, măsuri definitive și compatibile cu Directiva 2006/112/CE, de natură să prevină și să combată această formă de fraudă.
(5) Pentru a împiedica deplasarea producerii fraudei către etapa de transformare a bunurilor în produse alimentare sau industriale sau către alte produse, ar trebui ca România să introducă concomitent măsuri adecvate în materie de raportare și control și să informeze Comisia cu privire la acestea.
(6) Pentru a garanta aplicarea prezentei măsuri speciale numai produselor agricole primare și pentru a evita apariția unor sarcini administrative disproporționate pentru persoanele impozabile vizate sau a unor riscuri legate de securitatea juridică, ar trebui utilizată nomenclatura combinată stabilită prin Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (2) pentru a desemna bunurile vizate de măsura specială respectivă.
(7) Măsura specială în cauză este justificată și proporțională cu obiectivele urmărite. Aceasta are o durată determinată și vizează numai anumite bunuri precis desemnate care, în mod obișnuit, nu sunt destinate ca atare consumatorilor finali și care au făcut obiectul unor fraude fiscale care au generat pierderi mari de venituri din TVA. Având în vedere amploarea acestor pierderi fiscale, măsura ar trebui să fie adoptată în cel mai scurt timp.
(8) Măsura specială în cauză nu va modifica nivelul global al încasărilor de TVA perceput de România în stadiul consumului final și nu va avea un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenite din TVA,