Recitale
(1) Prin Decizia 2011/289/UE (2), Consiliul a decis să acorde în continuare asistență reciprocă României.
(2) Date fiind circumstanțele actuale, caracterizate de intrări încă reduse de capital și de dezechilibre bugetare și externe importante care încă persistă, apare ca fiind oportună acordarea de asistență financiară preventivă pe termen mediu României în cadrul mecanismului pentru balanța de plăți destinat statelor membre. Deși, în actualele condiții de piață, România nu intenționează să solicite plata vreunei tranșe, asistența preventivă va facilita continuarea unei ajustări sistematice a deficitelor bugetare și externe, consolidând credibilitatea programului economic al guvernului, care presupune continuarea ajustării bugetare, consolidarea reformei pieței financiare, accentuarea reformei pieței produselor și a reformei pieței muncii, precum și îmbunătățirea absorbției fondurilor structurale din partea Uniunii. Aceste măsuri ar trebui să mărească potențialul de creștere al României, să susțină stabilitatea monetară și financiară și încrederea în moneda națională (RON), ducând în același timp la reducerea probabilității efectelor negative asupra bilanțurilor întreprinderilor și asupra bugetelor gospodăriilor.
(3) În cazul în care se materializează riscurile negative din scenariul de bază actual al programului economic al guvernului, România nu ar fi capabilă să-și acopere în totalitate nevoile de finanțare externă din resursele de finanțare disponibile, în mare parte datorită scăderii fluxurilor de investiții străine directe și a ratelor mai mici de refinanțare pentru amortizarea datoriei, mai ales din partea băncilor. Conform unui astfel de scenariu negativ, nevoile reziduale de finanțare ar trebuie acoperite prin activarea asistenței financiare preventive din partea Uniunii. Acest scenariu a fost elaborat în strânsă cooperare cu serviciile Fondului Monetar Internațional (FMI) și evidențiază nevoia unei finanțări suplimentare de aproximativ 5 miliarde EUR, care va fi acoperită prin intermediul asistenței financiare internaționale.
(4) Este oportun să se acorde României asistență preventivă din partea Uniunii în cuantum de până la 1,4 miliarde EUR în cadrul mecanismului de asistență financiară pe termen mediu din partea Uniunii pentru balanțele de plăți ale statelor membre, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 332/2002. Această asistență ar trebui acordată împreună cu un sprijin financiar din partea FMI, în valoare de 3,09 miliarde DST (aproximativ 3,6 miliarde EUR) în cadrul unui acord stand-by preventiv aprobat la 25 martie 2011. Banca Mondială va acorda în continuare asistența angajată anterior de 400 milioane EUR în cadrul programului de împrumut pentru dezvoltare (DPL3) și va mai furniza până la 750 milioane EUR în cadrul finanțării bazate pe rezultate pentru asistență socială și reforme în sistemul sănătății.
(5) Ajutorul ar trebui să fie administrat de Comisie, care urmează să convină, împreună cu autoritățile din România, după consultarea CEF, asupra condițiilor specifice de politică economică de care depinde acordarea asistenței financiare preventive. Aceste condiții ar trebui să fie stabilite într-un memorandum de înțelegere (MoU).
(6) Având în vedere caracterul preventiv al asistenței, România nu poate solicita plata tranșelor împrumutului din partea Uniunii decât dacă se confruntă cu dificultăți legate de balanța de plăți curente sau de mișcările de capital. În cazul în care România solicită finanțare din partea Comisiei, aceasta din urmă va decide, după consultarea CEF, cu privire la activarea programului și cu privire la valoarea tranșelor și la momentul plății acestora. Condițiile financiare detaliate legate de plata unor eventuale tranșe vor fi stabilite printr-un acord-cadru de împrumut.
(7) Asistența financiară preventivă se va acorda pentru a contribui la implementarea cu succes a programului guvernamental de politici economice; în acest mod, se va sprijini și sustenabilitatea balanței de plăți a României,