Recitale
(1) În Rezoluția privind pacea și securitatea în Africa adoptată la 26 februarie 2011 [RCSONU 1970 (2011)], Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (Consiliul de Securitate) și-a exprimat profunda preocupare cu privire la situația din Libia și a condamnat violența și utilizarea forței împotriva civililor. De asemenea, Consiliul de Securitate a solicitat tuturor statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite să pună la dispoziție asistență umanitară și conexă în Libia.
(2) În Rezoluția privind situația din Libia adoptată la 17 martie 2011 [RCSONU 1973 (2011)], Consiliul de Securitate a reamintit RCSONU 1970 (2011) și și-a exprimat hotărârea de a asigura protecția civililor și a zonelor locuite de civili, precum și trecerea rapidă și neîngrădită a asistenței umanitare și siguranța personalului umanitar. Consiliul de Securitate a salutat de asemenea răspunsul statelor învecinate, în special al Tunisiei și al Egiptului, în vederea abordării nevoilor refugiaților și ale lucrătorilor străini și a solicitat comunității internaționale să sprijine aceste eforturi.
(3) De asemenea, Consiliul de Securitate a autorizat statele membre care au informat în acest sens Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, acționând la nivel național sau prin intermediul unor organizații sau acorduri regionale și în cooperare cu Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite și cu statele membre ale Ligii Statelor Arabe, să ia toate măsurile necesare în vederea protejării civililor și a zonelor locuite de civili din Libia aflate sub amenințarea atacurilor, excluzând totodată orice formă de forță de ocupare străină pe orice parte a teritoriului libian.
(4) În concluziile sale din 21 martie 2011, Consiliul și-a exprimat preocuparea față de situația din Libia și a condamnat încălcarea flagrantă și sistematică a drepturilor omului, violența și represaliile brutale ale regimului împotriva poporului libian. Consiliul și-a exprimat satisfacția în ceea ce privește adoptarea RCSONU 1973 (2011) și a subliniat hotărârea Uniunii de a contribui la punerea în aplicare a acesteia și de a acționa în acest scop în mod colectiv și hotărât, alături de toți partenerii internaționali, în special Liga Statelor Arabe și alți factori interesați la nivel regional. Acesta a confirmat faptul că obiectivul principal al Uniunii îl constituie protejarea populației civile și sprijinul acordat poporului libian pentru ca acesta să își poată îndeplini aspirațiile către o societate democratică. Consiliul a afirmat de asemenea că Uniunea este pregătită să ofere sprijin pentru asistență umanitară în cadrul politicii de securitate și apărare comune, ca urmare a unei solicitări din partea Oficiului Organizației Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) și cu respectarea rolului de coordonare al Organizației Națiunilor Unite.
(5) La 24 martie 2011 Consiliul a aprobat un concept de gestionare a crizelor drept răspuns la criza din Libia. Planificarea ulterioară ar trebui să se concentreze pe sprijinul acordat asistenței umanitare. În special, operația nu va avea impact asupra neutralității sau imparțialității actorilor umanitari. Orice decizie de a lansa operația trebuie să fie precedată de o solicitare din partea OCHA și trebuie să fie luată în lumina unei evaluări curente a riscurilor și a amenințărilor.
(6) Se desfășoară o coordonare și o consultare strânsă cu guvernele Egiptului și Tunisiei în vederea obținerii din partea lor a autorizației pentru o posibilă prezență militară a Uniunii în țările lor.
(7) Comitetul politic și de securitate (COPS) ar trebui să exercite, sub responsabilitatea Consiliului și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (Înaltul Reprezentant), controlul politic asupra operației militare a Uniunii, să îi asigure orientarea strategică și să ia deciziile relevante în conformitate cu articolul 38 paragraful al treilea din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).
(8) Este necesar să se negocieze și să se încheie acordurile internaționale referitoare la participarea statelor terțe la operațiile Uniunii și la statutul forțelor și al personalului Uniunii.
(9) Cheltuielile operaționale aferente prezentei decizii, care au implicații militare sau de apărare, ar trebui să fie suportate de statele membre în temeiul articolului 41 alineatul (2) din TUE și în conformitate cu Decizia 2008/975/PESC a Consiliului din 18 decembrie 2008 de înființare a unui mecanism de gestionare a finanțării costurilor comune ale operațiilor Uniunii Europene care au implicații militare sau de apărare („ATHENA”) (1).
(10) Articolul 28 alineatul (1) din TUE împuternicește Consiliul să adopte decizii de stabilire a mijloacelor care urmează să fie puse la dispoziția Uniunii. Valoarea de referință financiară pentru o perioadă inițială de patru luni pentru costurile comune ale operației militare a Uniunii Europene constituie cea mai bună estimare actuală și nu aduce atingere cifrelor definitive care urmează să fie incluse într-un buget aprobat în conformitate cu normele stabilite în ATHENA.
(11) În conformitate cu articolul 5 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și a acțiunilor Uniunii care au implicații în materie de apărare. Danemarca nu participă, prin urmare, la finanțarea acestei operații,