Recitale
(1) Irlanda s-a confruntat recent cu presiuni din ce în ce mai mari pe piețele financiare, ca urmare a preocupărilor tot mai accentuate legate de sustenabilitatea finanțelor sale publice, preocupări generate de adoptarea unor măsuri complexe de sprijinire a sectorului financiar, puternic afectat. Din cauza expunerii excesive față de proiectele imobiliare și din domeniul construcțiilor, sistemul bancar intern a înregistrat pierderi considerabile în urma colapsului acestor sectoare. Actuala criză din sectorul economic și din cel bancar a avut un efect dramatic și asupra finanțelor publice ale Irlandei, amplificând și mai mult impactul recesiunii. Scăderea veniturilor fiscale și creșterea cheltuielilor ciclice, în special ca urmare a creșterii șomajului, au contribuit la crearea unui deficit public ridicat și la o creștere accentuată a datoriei în raport cu situația favorabilă de dinaintea crizei și în pofida implementării, începând cu mijlocul anului 2008, a cinci pachete importante de măsuri de consolidare bugetară. Măsurile de sprijinire a sectorului bancar, printre care s-au numărat injecții de capital importante, au avut un rol major în deteriorarea situației finanțelor publice. Actualele preocupări de pe piață reflectă în primul rând faptul că solvabilitatea statului și solvabilitatea sistemului bancar au devenit indisolubil legate în perioada crizei; aceasta a condus la o creștere puternică a randamentului obligațiunilor suverane ale Irlandei, în timp ce sistemul bancar intern pur și simplu nu mai are acces la finanțare de pe piața internațională.
(2) Având în vedere aceste perturbări grave ale sectorului economic și financiar cauzate de împrejurări excepționale, care nu puteau fi controlate de guvern, autoritățile irlandeze au solicitat oficial, la 21 noiembrie 2010, asistență financiară din partea Uniunii Europene, a statelor membre a căror monedă este euro și a Fondului Monetar Internațional, cu scopul de a sprijini revenirea economiei la creștere sustenabilă, de a asigura buna funcționare a sistemului bancar și de a garanta stabilitatea financiară a Uniunii și a zonei euro. La 28 noiembrie 2010 s-a ajuns la un acord la nivel tehnic cu privire la un pachet amplu de măsuri pentru perioada 2010-2013.
(3) Proiectul de program de ajustare economică și financiară („programul”) prezentat Consiliului și Comisiei vizează redobândirea încrederii pieței financiare în sectorul bancar și în finanțele publice irlandeze, ajutând totodată economia să revină la creștere sustenabilă. Pentru a îndeplini aceste obiective, programul cuprinde trei elemente principale. În primul rând, o strategie pentru sectorul financiar care presupune restructurarea și reorganizarea din temelii a sectorului bancar, precum și reducerea efectului de levier, la care se adaugă recapitalizarea, în limitele necesare. În al doilea rând, o strategie ambițioasă de consolidare bugetară, bazată pe Planul național de redresare 2011-2014, publicat de autoritățile irlandeze la 24 noiembrie 2010. Planul prezintă măsuri detaliate de consolidare bugetară care vizează plasarea datoriei publice brute pe o traiectorie descendentă stabilă pe termen mediu. Autoritățile se angajează să reducă deficitul sub nivelul de 3 % din PIB până în 2015, acesta fiind noul termen limită stabilit de Consiliu la 7 decembrie 2010. În al treilea rând, tot pe baza Planului național de redresare economică, programul propune o agendă ambițioasă de reforme structurale, mai ales pentru piața muncii, cu scopul de a facilita ajustarea și consolidarea potențialului de creștere al economiei. În sprijinul acestor măsuri ambițioase, autoritățile irlandeze solicită asistență financiară din partea Uniunii și a statelor membre a căror monedă este euro, precum și împrumuturi bilaterale din partea Regatului Unit, a Suediei, a Danemarcei și a FMI.
(4) Conform proiecțiilor actuale ale Comisiei cu privire la creșterea PIB-ului nominal (1,4 % în 2011, 2,7 % în 2012 și 3,8 % în 2013), traiectoria de ajustare bugetară stabilită în Recomandarea Consiliului din 7 decembrie 2010 cu scopul de a pune capăt situației de deficit excesiv în Irlanda este compatibilă cu traiectoria stabilită pentru ponderea datoriei în PIB (98,9 % în 2010, 113,5 % în 2011, 120,0 % în 2012 și 121,8 % în 2013). Ponderea datoriei în PIB se va stabiliza așadar în 2013 și ulterior va urma o traiectorie descrescătoare, în condițiile continuării reducerii deficitului. Evoluția datoriei este afectată de o serie de operațiuni financiare în afara bugetului, care, conform estimărilor, vor determina creșterea ponderii datoriei în PIB cu 5,3 puncte procentuale (pp.) din PIB în 2011 și cu 0,8 puncte procentuale din PIB în 2012, iar în 2013 vor determina reducerea acesteia cu 1,3 puncte procentuale din PIB. Printre aceste operațiuni se numără injecții de capital în bănci în 2011, reduceri ale rezervelor de lichidități și ale diferențelor dintre dobânzile acumulate și dobânzilor plătite efectiv.
(5) Conform evaluării Comisiei, realizată în colaborare cu Banca Centrală Europeană (BCE), Irlanda are nevoie de finanțare totală de 85 de miliarde (85 000 milioane) EUR începând cu decembrie 2010 și până la sfârșitul anului 2013. În ciuda ajustării bugetare semnificative, deficitul de finanțare al statului s-ar putea ridica la 50 de miliarde EUR în cursul perioadei acoperite de program. Conform ipotezelor, ratele de refinanțare pentru datoria pe termen lung scadentă se situează la 0 % până la sfârșitul anului 2011, la 20 % în 2012 și la 80 % în 2013. Aceleași ipoteze prudente cu privire la refinanțare sunt valabile și pentru datoria pe termen scurt. Strategia pentru sectorul financiar propusă în program cu scopul de a reinstaura încrederea în sistemul bancar irlandez pe o bază sustenabilă cuprinde un program de finanțare de până la 35 de miliarde EUR. Acesta include o injecție imediată de capital de până la 10 miliarde EUR în anumite bănci, cu scopul de a aduce rata capitalului de bază de rangul 1 la nivelul de 12 %, finanțându-se totodată măsuri rapide de sprijinire a reducerii efectului de levier și ținându-se cont de marjele (haircuts) creditelor suplimentare care urmează să fie transferate Agenției naționale de administrare a activelor (National Asset Management Agency, NAMA). Un capital contingent suplimentar de 25 de miliarde EUR ar trebui să garanteze capacitatea băncilor de a îndeplini cerințele de capital actuale și viitoare. Cu toate acestea, nevoile de finanțare reale ar putea fi considerabil mai mici, mai ales în cazul în care condițiile de pe piață se îmbunătățesc semnificativ, iar băncile nu se confruntă cu pierderi grave și neașteptate pe durata aplicării programului.
(6) Programul ar fi finanțat prin contribuții din surse externe și prin utilizarea rezervelor financiare ale Irlandei. Asistența din partea Uniunii pentru Irlanda s-ar ridica la o valoare de până la 22,5 miliarde EUR în cadrul Mecanismului european de stabilizare financiară (MESF) înființat prin Regulamentul (UE) nr. 407/2010 al Consiliului. Aceasta ar constitui o parte din sprijinul total oferit de partenerii europeni ai Irlandei, în valoare de 45 de miliarde EUR. Pe lângă sprijinul acordat prin intermediul MESF, împrumuturile de la țările partenere ale Irlandei din Uniune ar cuprinde contribuții de la Fondul european de stabilitate financiară (17,7 miliarde EUR), precum și sprijin bilateral sub formă de împrumut din partea Regatului Unit, a Suediei și a Danemarcei (în total 4,8 miliarde EUR). În plus, Irlanda a solicitat un împrumut de la FMI în valoare de 19,5 miliarde Drepturi Speciale de Tragere (echivalând cu aproximativ 22,5 miliarde EUR) în cadrul unui mecanism de finanțare extinsă. Contribuția irlandeză ar fi de 17,5 miliarde EUR și ar proveni din utilizarea rezervelor de lichidități existente ale statului și din contribuții de la Fondul național de rezervă pentru pensii. Este necesar ca asistența financiară din partea MESF să fie furnizată conform unor termeni și condiții similare cu cele impuse de FMI.
(7) Consiliul ar trebui să examineze în mod regulat politicile economice implementate de Irlanda, mai ales în contextul analizelor anuale cu privire la actualizările programului de stabilitate al Irlandei și la implementarea programului național de reformă, precum și în cadrul procedurii de deficit excesiv.
(8) Asistența financiară a Uniunii ar trebui gestionată de către Comisie. Condițiile specifice de politică economică convenite cu Irlanda ar trebui stabilite printr-un Memorandum de înțelegere cu privire la condițiile economice specifice („memorandum de înțelegere”). Condițiile financiare detaliate ar trebui să fie stabilite într-un acord de împrumut.
(9) Comisia, în consultare cu BCE, ar trebui să verifice, la intervale regulate, prin intermediul misiunilor și al raportărilor trimestriale ale autorităților irlandeze, dacă sunt îndeplinite condițiile privind politicile economice de care depinde acordarea asistenței.
(10) Pe tot parcursul implementării programului, Comisia ar trebui să furnizeze consultanță suplimentară cu privire la politici, precum și asistență tehnică în domenii specifice.
(11) Operațiunile la a căror finanțare contribuie Uniunea trebuie să fie compatibile cu politicile Uniunii și să respecte legislația acesteia. Intervențiile în sprijinul instituțiilor financiare trebuie să se desfășoare în conformitate cu normele Uniunii în domeniul concurenței. Comisia, în colaborare cu BCE și cu FMI, intenționează să implice statele membre în mod corespunzător în dezvoltarea și punerea în aplicare a analizei prudențiale cu privire la lichidități (PLAR) și în dezvoltarea strategiei privind structura, funcționarea și viabilitatea viitoare ale instituțiilor de credit irlandeze.
(12) Asistența ar trebui acordată cu scopul de a sprijini implementarea cu succes a programului,