Recitale
(1) În conformitate cu articolul 18.1 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”), Banca Centrală Europeană (BCE), împreună cu băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro (denumite în continuare „BCN”) pot interveni pe piețele financiare, între altele, prin operațiuni simple de vânzare și cumpărare de instrumente tranzacționabile.
(2) La 7 mai 2009 și, ulterior, la 4 și 18 iunie 2009 Consiliul guvernatorilor a hotărât, în contextul circumstanțelor excepționale preponderente pe piață la acea vreme, inițierea unui program de achiziționare de obligațiuni garantate (denumit în continuare „programul”), cu o valoare nominală totală vizată de 60 de miliarde EUR în conformitate cu Decizia BCE/2009/16 din 2 iulie 2009 privind punerea în aplicare a programului de achiziționare de obligațiuni garantate (1). În cadrul acestui program BCN și, în mod excepțional, BCE în legătură directă cu contrapărțile ar putea decide, conform cotei care le-a fost alocată, să achiziționeze obligațiuni garantate eligibile direct de la contrapărțile eligibile, de pe piața primară sau secundară. Având în vedere nevoile de politică monetară ale Eurosistemului și obiectivele achizițiilor de obligațiuni garantate, programul a constituit o măsură temporară aplicabilă timp de douăsprezece luni și a expirat la 30 iunie 2010.
(3) Consiliul guvernatorilor a hotărât că ar trebui inițiat un al doilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (denumit în continuare „al doilea program”). Băncile centrale din Eurosistem intenționează să implementeze cel de-al doilea program în mod gradual, luând în considerare condițiile de pe piață și nevoile de politică monetară ale Eurosistemului. Cel de-al doilea program este menit să contribuie la: (a) înlesnirea condițiilor de finanțare pentru instituții de credit și întreprinderi; și (b) încurajarea instituțiilor de credit să mențină și să extindă volumul creditelor acordate clienților.
(4) Ca parte a politicii monetare unice, achiziționarea directă de obligațiuni garantate eligibile de către băncile centrale din Eurosistem în cadrul celui de al doilea program ar trebui să fie pusă în aplicare în mod uniform, în conformitate cu prezenta decizie,