Regulamentul (UE) nr. 1063/2010 al Comisiei din 18 noiembrie 2010 de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar

Articolul 1

Sistemul generalizat de preferințe

Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se modifică după cum urmează: 1. În partea I, titlul IV, capitolul 2, articolele 66 – 97 se înlocuiesc cu următorul text: „ Secțiunea 1 Sistemul generalizat de preferințe Subsecțiunea 1 Dispoziții generale Articolul 66 Prezenta secțiune stabilește regulile referitoare la definirea conceptului de «produse originare», precum și procedurile și metodele de cooperare administrativă aferente, în scopul aplicării sistemului generalizat de preferințe tarifare (SGP) acordate de Uniunea Europeană țărilor în curs de dezvoltare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 732/2008 (*1), («sistemul»). Articolul 67 (1) În scopul aplicării prezentei secțiuni și a secțiunii 1A din prezentul capitol, se aplică următoarele definiții: (a) «țară beneficiară» reprezintă o țară sau un teritoriu enumerat în Regulamentul (CE) nr. 732/2008; de asemenea, termenul «țară beneficiară» reprezintă, dar nu poate depăși, limitele mării teritoriale a respectivei țări sau a respectivului teritoriu în sensul Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării (Convenția de la Montego Bay, 10 decembrie 1982); (b) «fabricare» reprezintă orice tip de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea; (c) «material» reprezintă orice ingredient, materie primă, componentă, piesă etc. folosită la fabricarea produsului; (d) «produs» reprezintă produsul fabricat, chiar dacă este destinat să fie folosit ulterior într-o altă operațiune de fabricare; (e) «mărfuri» reprezintă atât materialele, cât și produsele; (f) «cumul bilateral» reprezintă un sistem ce permite ca produsele care, în sensul prezentului regulament, sunt originare din Uniunea Europeană, să fie considerate materiale originare dintr-o țară beneficiară atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs în respectiva țară beneficiară; (g) «cumul cu Norvegia, Elveția sau Turcia» reprezintă un sistem care permite ca produsele originare din Norvegia, Elveția sau Turcia să fie considerate materiale originare dintr-o țară beneficiară atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs în respectiva țară beneficiară înainte de a fi importate în Uniunea Europeană; (h) «cumul regional» reprezintă un sistem ce permite ca produsele care, în sensul prezentului regulament, sunt originare dintr-o țară care face parte dintr-un grup regional să fie considerate materiale originare din altă țară din același grup regional (sau dintr-o țară din alt grup regional în cazul în care este autorizat cumulul între grupuri) atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs fabricat în respectiva țară; (i) «cumul extins» reprezintă un sistem, autorizat de Comisie la cererea unei țări beneficiare, care permite ca anumite materiale, originare dintr-o țară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) în vigoare, să fie considerate originare din țara beneficiară respectivă atunci când fac obiectul unei noi transformări sau sunt încorporate într-un alt produs fabricat în respectiva țară; (j) «materiale fungibile» reprezintă materialele de aceeași natură și calitate comercială, având aceleași caracteristici tehnice și fizice și neputând fi distinse unele de altele odată încorporate în produsul final; (k) «grup regional» reprezintă un grup de țări între care se aplică cumulul regional; (l) «valoarea în vamă» reprezintă valoarea determinată în conformitate cu Acordul din 1994 privind aplicarea articolului VII al Acordului General pentru Tarife și Comerț (Acordul OMC privind evaluarea în vamă); (m) «valoarea materialelor» reprezintă, în lista din anexa 13a, valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, în cazul în care aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preț care poate fi stabilit plătit pentru materiale în țara beneficiară. În cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare utilizate, dispozițiile prezentei litere se aplică mutatis mutandis; (n) «preț franco fabrică» reprezintă prețul plătit franco fabrică pentru un produs fabricantului în întreprinderea căruia s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiția ca prețul să includă valoarea tuturor materialelor utilizate și toate celelalte costuri de producție aferente, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obținut este exportat. În cazul în care prețul efectiv plătit nu reflectă toate costurile de fabricare a produsului efectiv suportate în țara beneficiară, prețul franco fabrică reprezintă suma tuturor acestor costuri, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obținut este exportat; (o) «conținut maxim de materiale neoriginare» reprezintă conținutul maxim de materiale neoriginare autorizat astfel încât o fabricare să poată fi considerată prelucrare sau transformare suficientă pentru a conferi produsului caracterul de produs originar. Poate fi exprimat ca procentaj din prețul franco fabrică al produsului sau ca procentaj din greutatea netă a materialelor utilizate, clasificate la un anumit grup de capitole sau la un anumit capitol, o anumită poziție sau o anumită subpoziție. (p) «greutate netă» reprezintă greutatea mărfurilor în sine, fără materiale sau recipiente de ambalat de orice natură; (q) «capitole», «poziții» și «subpoziții» reprezintă capitolele, pozițiile și subpozițiile (coduri de patru până la șase cifre) utilizate în nomenclatura care constituie Sistemul armonizat, cu modificările efectuate în conformitate cu recomandarea din 26 iunie 2004 a Consiliului de cooperare vamală; (r) «clasificat» se referă la clasificarea unui produs sau a unui material la o anumită poziție sau subpoziție din Sistemul armonizat; (s) «lot expediat» reprezintă produsele care sunt: — fie expediate simultan de la un exportator la un destinatar, fie — sunt transportate de la expeditor la destinatar pe baza unui document de transport unic sau, în lipsa unui astfel de document, pe baza unei facturi unice; (t) «exportator» reprezintă persoana care exportă mărfurile către Uniunea Europeană sau către o țară beneficiară și care este în măsură să facă dovada originii respectivelor mărfuri, indiferent dacă este sau nu fabricantul mărfurilor sau dacă întreprinde el însuși formalitățile de export; (u) «exportator înregistrat» reprezintă un exportator care este înregistrat pe lângă autoritățile competente din țara beneficiară în cauză în vederea emiterii de atestate de origine în scopul exportului în cadrul sistemului; (v) «atestat de origine» reprezintă o declarație efectuată de exportator prin care precizează că produsele care fac obiectul atestării respectă regulile de origine ale sistemului, fie cu scopul de a permite persoanei care declară mărfurile în vederea punerii lor în liberă circulație în Uniunea Europeană să solicite acordarea unui tratament tarifar preferențial, fie cu scopul de a permite operatorului economic dintr-o țară beneficiară care importă materiale în vederea transformării lor ulterioare conform regulilor de cumul să dovedească caracterul originar al respectivelor mărfuri. (2) În sensul alineatului (1) litera (n), dacă ultima prelucrare sau transformare a fost subcontractată unui fabricant, termenul «fabricant» menționat la alineatul (1) litera (n) primul paragraf poate desemna întreprinderea care a angajat subcontractantul. Articolul 68 (1) Pentru a asigura o aplicare adecvată a sistemului, țările beneficiare se angajează: (a) să creeze și să mențină structurile și sistemele administrative necesare pentru aplicarea și gestionarea, pe teritoriul lor, a normelor și procedurilor prevăzute la prezenta secțiune, inclusiv, acolo unde este cazul, dispozițiile necesare pentru aplicarea cumulului; (b) să asigure cooperarea autorităților lor competente cu Comisia și cu autoritățile vamale ale statelor membre. (2) Cooperarea menționată la alineatul (1) litera (b) constă în: (a) furnizarea, la cererea Comisiei, a oricărui sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a sistemului în țara în cauză, inclusiv cu ocazia vizitelor de control la fața locului efectuate de Comisie sau de autoritățile vamale ale statelor membre; (b) fără a aduce atingere articolelor 97g și 97h, verificarea caracterului originar al produselor, precum și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute în prezenta secțiune, inclusiv prin vizite la fața locului, la cererea Comisiei sau a autorităților vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii. (3) Țările beneficiare prezintă Comisiei angajamentul menționat la alineatul (1). Articolul 69 (1) Țările beneficiare notifică Comisiei denumirile și adresele autorităților situate pe teritoriul lor care: (a) fac parte din autoritățile guvernamentale ale țării în cauză sau acționează sub autoritatea guvernului și sunt abilitate să înregistreze exportatorii și să îi radieze din registrul exportatorilor înregistrați; (b) fac parte din autoritățile guvernamentale ale țării în cauză și sunt abilitate să asiste Comisia și autoritățile vamale ale statelor membre în cadrul cooperării administrative prevăzute în prezenta secțiune. (2) Țările beneficiare informează de îndată Comisia cu privire la orice modificare a informațiilor notificate în conformitate cu alineatul (1). (3) Comisia întocmește o bază de date electronică a exportatorilor înregistrați pe baza informațiilor furnizate de autoritățile guvernamentale ale țărilor beneficiare și de autoritățile vamale ale statelor membre. Accesul la baza de date și la informațiile cuprinse în baza de date este rezervat exclusiv Comisiei. Autoritățile menționate la primul paragraf se asigură că datele comunicate Comisiei sunt actualizate, complete și exacte. Datele prelucrate în baza de date menționată la primul paragraf sunt puse la dispoziția publicului prin internet, cu excepția informațiilor cu caracter confidențial din rubricile 2 și 3 ale cererii de obținere a statutului de exportator înregistrat prevăzute la articolul 92. Datele cu caracter personal prelucrate în baza de date menționată la primul paragraf și de către statele membre în temeiul prezentei secțiuni sunt transferate sau comunicate unor țări terțe sau unor organizații internaționale numai în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001. (4) Prezentul regulament nu afectează în niciun fel nivelul de protecție a persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul dispozițiilor Uniunii Europene și ale legislației naționale și nici nu modifică obligațiile statelor membre cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Directivei 95/46/CE, nici obligațiile instituțiilor și organelor Uniunii Europene cu privire la prelucrarea, în exercitarea competențelor lor, a datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (CE) nr. 45/2001. Datele de identificare și de înregistrare ale exportatorilor, constituite de setul de date enumerate în anexa 13c punctele 1, 3 (referitor la descrierea activităților), 4 și 5, sunt publicate de Comisie pe internet numai dacă exportatorii și-au dat acordul în scris, de bunăvoie și în cunoștință de cauză. Exportatorii primesc informațiile prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Drepturile persoanelor cu privire la datele lor de înregistrare enumerate în anexa 13c și prelucrate în cadrul sistemelor naționale se exercită în conformitate cu legislația statului membru care a stocat respectivele date cu caracter personal în conformitate cu Directiva 95/46/CE. Drepturile persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în baza de date centralizată menționată la alineatul (3) se exercită în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Autoritățile naționale de supraveghere a protecției datelor și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, fiecare acționând în conformitate cu competențele sale, cooperează activ și asigură o supraveghere coordonată a bazei de date menționate la alineatul (3). Articolul 70 (1) Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) lista țărilor beneficiare și data la care condițiile menționate la articolele 68 și 69 sunt considerate a fi îndeplinite. Comisia va actualiza această listă ori de câte ori o nouă țară beneficiară îndeplinește aceleași condiții. (2) La punerea lor în liberă circulație în Uniunea Europeană, produsele originare dintr-o țară beneficiară în sensul prezentei secțiuni beneficiază de sistem numai dacă au fost exportate la data specificată în lista menționată la alineatul (1) sau după această dată. (3) Se consideră că țara beneficiară respectă cerințele prevăzute la articolele 68 și 69 la data la care a prezentat angajamentul menționat la articolul 68 alineatul (1) și a efectuat notificarea menționată la articolul 69 alineatul (1). Articolul 71 Nerespectarea de către autoritățile competente ale unei țări beneficiare a dispozițiilor articolului 68 alineatul (1), ale articolului 69 alineatul (2) sau ale articolelor 91, 92, 93 sau 97g, ori nerespectarea sistematică a dispozițiilor articolului 97h alineatul (2) poate conduce, conform articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 732/2008, la retragerea temporară a preferințelor acordate respectivei țări în cadrul sistemului. Subsecțiunea 2 Definirea conceptului de produse originare Articolul 72 Următoarele produse sunt considerate ca fiind originare dintr-o țară beneficiară: (a) produsele obținute integral în țara respectivă în sensul articolului 75; (b) produsele obținute în țara respectivă care conțin materiale ce nu au fost obținute integral acolo, cu condiția ca aceste materiale să fi fost supuse unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 76. Articolul 73 (1) Condițiile care trebuie îndeplinite pentru obținerea caracterului de produs originar stabilite la prezenta subsecțiune trebuie să fie îndeplinite în țara beneficiară în cauză. (2) Dacă produsele originare exportate din țara beneficiară către altă țară sunt returnate, ele se consideră ca fiind neoriginare, cu excepția cazului în care se poate demonstra autorităților competente că: (a) produsele returnate sunt aceleași cu cele exportate și (b) nu au fost supuse niciunei alte operațiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună cât timp s-au aflat în acea țară sau pe durata exportului. Articolul 74 (1) Produsele declarate în vederea punerii în liberă circulație în Uniunea Europeană sunt aceleași cu cele exportate din țara beneficiară din care se consideră că sunt originare. Ele nu trebuie să fi fost supuse niciunei modificări, transformări sau oricărei alte operațiuni în afara celor necesare păstrării lor în stare bună, înainte de a fi declarate în vederea punerii în liberă circulație. Este permisă depozitarea produselor sau a loturilor expediate și divizarea loturilor, cu condiția să fie efectuate sub responsabilitatea exportatorului sau a unui deținător ulterior al mărfurilor, iar produsele să rămână sub supraveghere vamală în țara sau țările de tranzit. (2) Dispozițiile alineatului (1) se consideră respectate, cu excepția cazurilor în care autoritățile vamale au motive să creadă contrariul; în astfel de cazuri, autoritățile vamale pot solicita declarantului să facă dovada respectării acelor dispoziții, sub orice formă, inclusiv prin documente de transport contractuale precum conosamentele sau prin dovezi faptice sau concrete bazate pe marcarea sau numerotarea ambalajelor, ori prin orice alte dovezi legate de mărfurile în sine. (3) Alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis în cazul aplicării unui cumul în temeiul articolelor 84, 85 sau 86. Articolul 75 (1) Următoarele sunt considerate ca fiind obținute integral într-o țară beneficiară: (a) produsele minerale extrase din solul sau de pe fundul mărilor țării respective; (b) plantele și produsele vegetale recoltate în țara respectivă; (c) animalele vii născute și crescute în țara respectivă; (d) produsele obținute de la animale vii crescute în țara respectivă; (e) produsele obținute de la animale sacrificate născute și crescute în țara respectivă; (f) produsele obținute din activități de vânătoare sau de pescuit în țara respectivă; (g) produsele de acvacultură, dacă peștii, crustaceele și moluștele sunt născute și crescute în țara respectivă; (h) produsele de pescuit maritim și alte produse obținute de navele țării respective din mările aflate în afara oricăror ape teritoriale; (i) produsele obținute pe navele-uzină ale țării respective exclusiv din produsele menționate la litera (h); (j) articolele uzate colectate în țara respectivă și care pot fi utilizate numai pentru recuperarea materiilor prime; (k) deșeurile și rebuturile provenind din operațiuni de fabricare desfășurate în țara respectivă; (l) produsele extrase din solul sau subsolul marin din afara oricăror ape teritoriale, cu condiția ca țara respectivă să aibă drepturi exclusive de exploatare; (m) produsele fabricate în țara respectivă exclusiv din produsele enunțate la literele (a)-(l). (2) Termenii «navele țării respective» și «navele-uzină ale țării respective» utilizați la alineatul (1) literele (h) și (i) se aplică numai navelor și navelor-uzină care respectă următoarele cerințe: (a) sunt înmatriculate în țara beneficiară sau într-un stat membru, (b) navighează sub pavilionul țării beneficiare sau al unui stat membru, (c) îndeplinesc una din următoarele condiții: (i) sunt deținute în proporție de cel puțin 50 % de cetățeni ai țării beneficiare sau ai statelor membre sau (ii) sunt deținute de societăți — care au sediul social și sediul principal de activitate în țara beneficiară sau în statele membre și — care sunt deținute în proporție de cel puțin 50 % de țara beneficiară sau de statele membre ori de instituții publice sau de cetățeni ai țării beneficiare sau ai statelor membre. (3) Fiecare dintre condițiile prevăzute la alineatul (2) poate fi îndeplinită în statele membre sau în diferite țări beneficiare atâta timp cât toate țările beneficiare beneficiază de cumulul regional în conformitate cu articolul 86 alineatele (1) și (5). În acest caz, produsele respective se consideră a fi originare din țara beneficiară sub al cărei pavilion navighează nava sau nava-fabrică în conformitate cu alineatul (2) litera (b). Primul paragraf se aplică numai dacă au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 86 alineatul (2) literele (b) și (c). Articolul 76 (1) Fără a aduce atingere articolelor 78 și 79, produsele care nu sunt obținute integral în țara beneficiară în sensul articolului 75 sunt considerate ca fiind originare din țara respectivă dacă sunt îndeplinite condițiile stabilite în anexa 13a pentru mărfurile în cauză. (2) Dacă un produs care a obținut caracterul de produs originar dintr-o țară în conformitate cu alineatul (1) este supus, în respectiva țară, unor alte prelucrări și este utilizat ca material la fabricarea unui alt produs, nu se iau în considerare materialele neoriginare care ar fi putut fi utilizate la fabricarea lui. Articolul 77 (1) Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite cerințele articolului 76 alineatul (1), fiecare produs se evaluează separat. Cu toate acestea, în cazul în care regula aplicabilă se bazează pe respectarea unui conținut maxim de materiale neoriginare, pentru a se ține seama de fluctuațiile costurilor și ale cursurilor de schimb valutar, valoarea materialelor neoriginare se poate calcula pe baza unor valori medii, în conformitate cu alineatul (2). (2) În cazul menționat la alineatul (1) al doilea paragraf, prețul franco fabrică mediu al produsului și valoarea medie a materialelor neoriginare utilizate se calculează pe baza sumei prețurilor franco fabrică facturate pentru toate vânzările de produse efectuate în cursul exercițiului financiar precedent, respectiv pe baza sumei valorilor tuturor materialelor neoriginare utilizate la fabricarea produselor în cursul exercițiului financiar precedent, astfel cum este definit în țara exportatoare, sau, dacă nu sunt disponibile cifrele pentru întregul exercițiu financiar, în cursul unei perioade mai scurte de timp, de cel puțin trei luni. (3) Exportatorii care au optat pentru calculul pe bază de valori medii aplică în mod sistematic aceeași metodă în cursul exercițiului de după exercițiul financiar de referință sau, dacă este cazul, în cursul exercițiului de după perioada mai scurtă de timp luată ca referință. Exportatorii pot înceta să aplice această metodă în cazul în care constată, în cursul unui anumit exercițiu financiar sau al unei anumite perioade reprezentative mai scurte de cel puțin trei luni, dispariția fluctuațiilor costurilor sau ale ratelor de schimb valutar care justificau utilizarea ei. (4) Pentru a verifica respectarea conținutului maxim de materiale neoriginare, mediile menționate la alineatul (2) substituie prețul franco fabrică și, respectiv, valoarea materialelor neoriginare. Articolul 78 (1) Fără a aduce atingere alineatului (3), următoarele operațiuni de prelucrare sau transformare sunt considerate insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar, fie că sunt sau nu îndeplinite condițiile de la articolul 76: (a) operațiunile destinate să asigure conservarea în stare bună a produselor în timpul transportului și al depozitării; (b) divizarea și gruparea coletelor; (c) spălarea, curățarea; îndepărtarea prafului, eliminarea oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor straturi acoperitoare; (d) călcarea sau presarea textilelor și a articolelor textile; (e) operațiunile simple de vopsire și de lustruire; (f) decorticarea și măcinarea parțială sau totală a orezului; lustruirea și glasarea cerealelor și a orezului; (g) operațiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăților de zahăr; măcinarea totală sau parțială a zahărului cristalizat; (h) înlăturarea pieliței, scoaterea sâmburilor și cojirea fructelor, nucilor și legumelor; (i) ascuțirea, simpla măcinare sau simpla tăiere; (j) cernerea, strecurarea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe categorii, pe sortimente (inclusiv alcătuirea de seturi de articole); (k) simpla îmbuteliere în sticle, doze, flacoane, simpla ambalare în saci, lăzi, cutii, simpla fixare pe cartoane sau planșete și orice alte operațiuni simple de ambalare; (l) aplicarea sau imprimarea direct pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, siglelor și a altor semne distinctive similare; (m) simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice material; (n) simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea produselor; (o) simpla asamblare a unor părți de articole în vederea constituirii unui articol complet sau demontarea produselor în părți; (p) o combinație de două sau mai multe operațiuni enumerate la literele (a)-(o); (q) sacrificarea animalelor. (2) În scopul aplicării alineatului (1), operațiunile sunt considerate simple dacă nu necesită nici calificări speciale, nici mașini, aparate sau instrumente fabricate sau instalate special pentru realizarea respectivelor operațiuni. (3) Pentru a stabili dacă prelucrarea sau transformarea suferită de un anumit produs într-o țară beneficiară trebuie considerată insuficientă în sensul alineatului (1), se iau în considerare toate operațiunile la care este supus respectivul produs în țara beneficiară. Articolul 79 (1) Prin derogare de la articolul 76 și sub rezerva alineatelor (2) și (3) din prezentul articol, materialele neoriginare care, conform condițiilor stabilite în lista din anexa 13a, nu trebuie utilizate la fabricarea unui anumit produs pot fi totuși utilizate, cu condiția ca valoarea lor totală sau greutatea lor netă stabilită pentru produsul respectiv să nu depășească: (a) 15 % din greutatea produsului, pentru produsele clasificate la capitolele 2 și 4 – 24 din Sistemul armonizat, altele decât produsele pescărești prelucrate de la capitolul 16; (b) 15 % din prețul franco fabrică al produsului pentru celelalte produse, cu excepția produselor clasificate la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat, pentru care se aplică toleranțele menționate la notele 6 și 7 din partea I a anexei 13a. (2) Aplicarea alineatului (1) nu autorizează depășirea procentajelor corespunzătoare conținutului maxim de materiale neoriginare specificate în regulile stabilite în lista din anexa 13a. (3) Alineatele (1) și (2) nu se aplică produselor obținute integral într-o țară beneficiară în sensul articolului 75. Cu toate acestea, fără a aduce atingere articolului 78 și articolului 80 alineatul (2), toleranța prevăzută la respectivele alineate se aplică totuși sumei tuturor materialelor utilizate la fabricarea unui produs și în privința cărora regula stabilită în lista din anexa 13a pentru produsul în cauză impune obținerea integrală. Articolul 80 (1) Unitatea de luat în considerare în scopul aplicării dispozițiilor prezentei secțiuni o reprezintă produsul care este considerat unitatea de bază la stabilirea clasificării conform Sistemului armonizat. (2) Atunci când un lot expediat constă dintr-un număr de produse identice clasificate la aceeași poziție din Sistemul armonizat, fiecare produs trebuie luat în considerare separat atunci când se aplică dispozițiile prezentei secțiuni. (3) Atunci când, conform regulii generale de interpretare 5 din Sistemul armonizat, ambalajul este clasificat împreună cu produsul pe care îl conține, ambalajul este considerat parte integrantă a produsului în scopul determinării originii. Articolul 81 Accesoriile, piesele de schimb și uneltele ce se livrează împreună cu un echipament, o mașină, un aparat sau un vehicul care fac parte din echipamentul normal și sunt incluse în prețul franco fabrică al acestuia sunt considerate parte integrantă din echipamentul, mașina, aparatul sau vehiculul respectiv. Articolul 82 Seturile, așa cum sunt definite în regula generală de interpretare 3 din Sistemul armonizat, sunt considerate ca fiind originare atunci când toate articolele componente sunt produse originare. Un set format din componente originare și neoriginare este totuși considerat ca fiind originar în ansamblu, cu condiția ca valoarea componentelor neoriginare să nu depășească 15 % din prețul franco fabrică al setului. Articolul 83 Pentru a determina caracterul originar al unui produs nu se ia în considerare originea următoarelor elemente care pot fi utilizate la fabricarea acestuia: (a) energie și combustibil; (b) instalații și echipamente; (c) mașini și unelte; (d) orice alte mărfuri care nu intră și care nu sunt destinate să intre în compoziția finală a produsului. Subsecțiunea 3 Cumul Articolul 84 Cumulul bilateral permite ca produsele originare din Uniunea Europeană să fie considerate materiale originare dintr-o țară beneficiară atunci când sunt încorporate într-un produs fabricat în țara respectivă, cu condiția ca prelucrarea sau transformarea realizată acolo să fie mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 78 alineatul (1). Articolul 85 (1) În măsura în care Norvegia, Elveția și Turcia acordă preferințe tarifare generalizate unor produse originare din țările beneficiare și aplică o definiție a conceptului de origine care corespunde celei prevăzute în prezenta secțiune, cumulul cu Norvegia, Elveția sau Turcia permite ca produsele originare din Norvegia, Elveția sau Turcia să fie considerate materiale originare dintr-o țară beneficiară, cu condiția ca prelucrarea sau transformarea realizată în aceste țări să fie mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 78 alineatul (1). (2) Alineatul (1) se aplică cu condiția ca Turcia, Norvegia și Elveția să acorde, prin reciprocitate, același tratament produselor originare din țările beneficiare care încorporează materiale originare din Uniunea Europeană. (3) Alineatul (1) nu se aplică produselor clasificate la capitolele 1-24 din Sistemul armonizat. (4) Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2). Articolul 86 (1) Cumulul regional se aplică următoarelor patru grupuri regionale distincte: (a) grupul I: Brunei, Cambodgia, Indonezia, Laos, Malaezia, Filipine, Singapore, Thailanda, Vietnam; (b) grupul II: Bolivia, Columbia, Costa Rica, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Panama, Peru, Venezuela; (c) grupul III: Bangladesh, Bhutan, India, Maldive, Nepal, Pakistan, Sri Lanka; (d) grupul IV: Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay. (2) Cumulul regional între țările din același grup se aplică numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: (a) regulile de origine stabilite în prezenta secțiune se aplică în scopul aplicării cumulului regional între țări dintr-un grup regional. În cazul în care operațiunea care conferă caracterul de produs originar prevăzută în anexa 13a partea II nu este aceeași pentru toate țările care participă la cumul, originea produselor exportate dintr-o țară în altă țară din același grup regional în scopul aplicării cumulului regional se stabilește pe baza regulii care s-ar aplica dacă produsele ar fi exportate către Uniunea Europeană; (b) țările din grupul regional s-au angajat: (i) să respecte sau să asigure respectarea dispozițiilor prezentei secțiuni și (ii) să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei secțiuni atât în relațiile cu Uniunea Europeană, cât și în relațiile dintre ele; (c) angajamentele menționate la litera (b) au fost notificate Comisiei de către secretariatul grupului regional în cauză sau de către alt organism mixt competent reprezentând toți membrii grupului respectiv. Dacă țările dintr-un grup regional au îndeplinit deja, înainte de 1 ianuarie 2011, condițiile prevăzute la primul paragraf literele (b) și (c), nu mai este necesar să semneze un nou angajament. (3) Materialele enumerate în anexa 13b sunt excluse de la cumulul regional prevăzut la alineatul (2) dacă: (a) preferința tarifară aplicabilă în Uniunea Europeană nu este aceeași pentru toate țările care participă la cumul și (b) materialele în cauză ar beneficia, prin cumul, de un tratament tarifar mai favorabil decât cel care li s-ar acorda dacă ar fi exportate direct către Uniunea Europeană. (4) Cumulul regional între țările din același grup regional se aplică numai cu condiția ca prelucrarea sau transformarea realizată în țara beneficiară în care materialele fac obiectul unei noi prelucrări sau utilizări este mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 78 alineatul (1) și, în cazul produselor textile, mai amplă decât operațiunile prevăzute în anexa 16. Atunci când nu este îndeplinită condiția prevăzută la primul paragraf, produsele au ca origine țara din grupul regional căreia îi revine cea mai mare cotă din valoarea în vamă a materialelor utilizate originare din celelalte țări din grupul regional. Atunci când țara de origine se determină în conformitate cu paragraful al doilea, respectiva țară este indicată drept țară de origine pe dovada de origine furnizată de exportatorul care exportă produsul către Uniunea Europeană sau, până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați, eliberată de autoritățile din țara exportatoare beneficiară. (5) La cererea autorităților dintr-o țară beneficiară din grupul I sau grupul III, Comisia poate autoriza cumulul regional între țări din grupurile respective dacă este convinsă că este îndeplinită fiecare dintre următoarele condiții: (a) condițiile prevăzute la alineatul (2) litera (a) sunt îndeplinite și (b) țările care vor participa la cumulul regional și-au luat și au comunicat împreună Comisiei angajamentul: (i) să respecte sau să asigure respectarea dispozițiilor prezentei secțiuni și (ii) să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei secțiuni atât în relațiile cu Uniunea Europeană, cât și în relațiile dintre ele. Cererea menționată la primul paragraf trebuie însoțită de dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la respectivul paragraf. Cererea se adresează Comisiei. Comisia va decide asupra cererii ținând seama de toate elementele legate de cumul pe care le consideră relevante, inclusiv de materialele care vor fi cumulate. (6) În cazul exportului către Uniunea Europeană a unor produse fabricate într-o țară beneficiară din grupul I sau din grupul III utilizând materiale originare dintr-o țară din celălalt grup, originea produselor respective se determină după cum urmează: (a) materialele originare dintr-o țară dintr-un grup regional sunt considerate ca fiind materiale originare dintr-o țară din celălalt grup regional atunci când sunt încorporate într-un produs obținut în al doilea grup regional, cu condiția ca prelucrarea sau transformarea realizată în țara beneficiară din al doilea grup regional să fie mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 78 alineatul (1) și, în cazul produselor textile, mai amplă decât operațiunile prevăzute în anexa 16. (b) atunci când nu este îndeplinită condiția prevăzută la litera (a), produsele au ca origine țara participantă la cumul căreia îi revine cea mai mare cotă din valoarea în vamă a materialelor utilizate originare din celelalte țări participante la cumul. Atunci când țara de origine se determină în conformitate cu primul paragraf litera (b), respectiva țară este indicată drept țară de origine pe dovada de origine furnizată de exportatorul care exportă produsul către Uniunea Europeană sau, până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați, eliberată de autoritățile din țara exportatoare beneficiară. (7) La cererea autorităților din orice țară beneficiară, Comisia poate autoriza aplicarea cumulului extins între o țară beneficiară și o țară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) în vigoare, cu condiția să fie îndeplinită fiecare dintre următoarele condiții: (a) țările care participă la cumul s-au angajat să respecte sau să asigure respectarea prezentei secțiuni și să asigure cooperarea administrativă necesară pentru a garanta aplicarea corectă a prezentei secțiuni atât în relațiile cu Uniunea Europeană, cât și în relațiile dintre ele. (b) angajamentul menționat la litera (a) a fost notificat Comisiei de către țara beneficiară în cauză. Cererea menționată la primul paragraf trebuie să cuprindă o listă a materialelor care fac obiectul cumulului și să fie însoțită de dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute la literele (a) și (b) din același paragraf. Cererea se adresează Comisiei. Dacă materialele în cauză suferă modificări, se depune o nouă cerere. Materialele clasificate la capitolele 1 – 24 din Sistemul armonizat sunt excluse de la cumulul extins. (8) În cazul cumulului extins menționat la alineatul (7), originea materialelor utilizate și documentele care constituie dovada de origine se determină în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant. Originea produselor care urmează să fie exportate către Uniunea Europeană se determină în conformitate cu regulile de origine prevăzute în prezenta secțiune. Pentru ca un produs să obțină caracterul de produs originar, nu este necesar ca materialele originare dintr-o țară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb, utilizate într-o țară beneficiară la fabricarea produsului destinat exportului către Uniunea Europeană, să fie supuse unei prelucrări sau transformări suficiente, atâta timp cât prelucrarea sau transformarea realizată în țara beneficiară în cauză a fost mai amplă decât operațiunile descrise la articolul 78 alineatul (1). (9) Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) următoarele: (a) data de la care se aplică cumulul între țările din grupul I și grupul III, prevăzut la alineatul (5), țările care participă la respectivul cumul și, dacă este cazul, lista materialelor care fac obiectul cumulului; (b) data de la care se aplică cumulul extins, țările care participă la respectivul cumul și lista materialelor care fac obiectul cumulului. Articolul 87 În cazul în care cumulul bilateral sau cumulul cu Norvegia, Elveția sau Turcia se aplică simultan cu cumulul regional, produsul obținut dobândește originea uneia dintre țările din grupul regional în cauză, determinată în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) primul și al doilea paragraf. Articolul 88 (1) Subsecțiunile 1 și 2 se aplică mutatis mutandis: (a) exporturilor din Uniunea Europeană către o țară beneficiară în cadrul cumulului bilateral; (b) exporturilor dintr-o țară beneficiară către altă țară beneficiară în cadrul cumulului regional prevăzut la articolul 86 alineatele (1) și (5), fără a aduce atingere articolului 86 alineatul (2) litera (a) paragraful al doilea. (2) Dacă la prelucrarea sau transformarea unui produs se folosesc materiale fungibile originare și neoriginare, autoritățile vamale ale statelor membre pot să autorizeze, la cererea în scris a operatorilor economici, gestionarea materialelor în Uniunea Europeană după metoda separării contabile, în vederea exportării lor ulterioare către o țară beneficiară în cadrul cumulului bilateral, fără ca respectivele materiale să facă obiectul unor stocuri distincte. (3) Autoritățile vamale ale statelor membre pot supune acordarea autorizației menționate la alineatul (2) oricăror condiții pe care le consideră adecvate. Autorizația se acordă numai dacă prin aplicarea metodei menționate la alineatul (2) se poate garanta că numărul de produse obținute care ar putea fi considerate «originare din Uniunea Europeană» este în orice moment același cu numărul de produse care ar fi fost obținute aplicând o metodă de separare fizică a stocurilor. În cazul în care este autorizată, metoda se aplică, iar utilizarea sa se înregistrează conform principiilor generale de contabilitate aplicabile în Uniunea Europeană. (4) Beneficiarul metodei menționate la alineatul (2) întocmește sau, până la aplicarea sistemului exportatorilor înregistrați, solicită dovezile de origine pentru cantitățile de produse care pot fi considerate originare din Uniunea Europeană. La cererea autorităților vamale ale statelor membre, beneficiarul furnizează o declarație privind modul în care au fost gestionate cantitățile respective. (5) Autoritățile vamale ale statelor membre supraveghează utilizarea autorizației menționate la alineatul (2). Ele pot retrage autorizația în următoarele cazuri: (a) dacă beneficiarul se folosește în mod abuziv de autorizație, indiferent sub ce formă, sau (b) dacă beneficiarul nu îndeplinește oricare dintre celelalte condiții prevăzute în prezenta secțiune sau în secțiunea 1A. Subsecțiunea 4 Derogări Articolul 89 (1) Comisia, din proprie inițiativă sau ca răspuns la solicitarea unei țări beneficiare, poate acorda unei țări beneficiare o derogare temporară de la dispozițiile prezentei secțiuni, în cazul în care: (a) factori interni sau externi o privează temporar de capacitatea de a respecta regulile pentru obținerea originii prevăzute la articolul 72, așa cum putea anterior, sau (b) necesită timp pentru a se pregăti în vederea respectării regulilor pentru obținerea originii prevăzute la articolul 72. (2) Derogarea temporară se limitează la durata efectelor factorilor interni sau externi care au motivat-o sau la perioada necesară țării beneficiare pentru a se conforma regulilor. (3) Cererea de derogare se adresează în scris Comisiei. Cererea precizează motivele pentru care se solicită derogarea, astfel cum sunt indicate la alineatul (1), și cuprinde documentele justificative corespunzătoare. (4) Atunci când se acordă o derogare, țara beneficiară în cauză îndeplinește toate cerințele prevăzute referitoare la informațiile care trebuie furnizate Comisiei cu privire la utilizarea derogării și la gestionarea cantităților pentru care este acordată derogarea. Subsecțiunea 5 Proceduri la export în țara beneficiară Articolul 90 Sistemul se aplică în următoarele cazuri: (a) în cazul mărfurilor care îndeplinesc cerințele prevăzute în prezenta secțiune și care sunt exportate de un exportator înregistrat în sensul articolului 92; (b) în cazul oricăror loturi expediate formate din unul sau mai multe colete care conțin produse originare exportate de orice exportator, atunci când valoarea totală a produselor originare expediate nu depășește 6 000 EUR. Articolul 91 (1) Autoritățile competente din țara beneficiară creează și actualizează permanent un registru electronic al exportatorilor înregistrați stabiliți pe teritoriul respectivei țări. Registrul este actualizat imediat ce un exportator este radiat din registru în conformitate cu articolul 93 alineatul (2). (2) Registrul conține următoarele informații: (a) denumirea și adresa completă a sediului social/reședinței exportatorului înregistrat, inclusiv codul de identificare al țării sau al teritoriului (codul de țară ISO alfa 2); (b) numărul exportatorului înregistrat; (c) produsele destinate exportului în cadrul sistemului (listă orientativă a capitolelor sau a pozițiilor corespunzătoare din Sistemul armonizat, după cum consideră necesar exportatorul); (d) datele de la și până la care este/a fost înregistrat exportatorul; (e) motivul radierii (cererea exportatorului înregistrat/decizia autorităților competente). Aceste informații sunt disponibile numai pentru autoritățile competente. (3) Autoritățile competente din țara beneficiară comunică Comisiei sistemul național de numerotare utilizat pentru desemnarea exportatorilor înregistrați. Numărul începe cu codul de țară ISO alfa 2. Articolul 92 Pentru a fi înregistrați, exportatorii depun o cerere pe lângă autoritățile competente din țara beneficiară menționate la articolul 69 alineatul (1) litera (a), utilizând formularul al cărui model este prevăzut în anexa 13c. Prin completarea formularului, exportatorii își dau acordul pentru înregistrarea informațiilor pe care le furnizează în baza de date a Comisiei și pentru publicarea pe internet a datelor cu caracter neconfidențial. Autoritățile competente nu iau în considerare cererile incomplete. Articolul 93 (1) Exportatorii înregistrați care nu mai îndeplinesc condițiile pentru a exporta mărfuri în cadrul sistemului sau care nu mai intenționează să exporte astfel de mărfuri informează în acest sens autoritățile competente din țara beneficiară, care îi radiază de îndată din registrul exportatorilor înregistrați al țării beneficiare respective. (2) Fără a aduce atingere regimului de penalități și sancțiuni aplicabil în țara beneficiară, autoritățile competente din țara beneficiară radiază din registrul exportatorilor înregistrați al țării beneficiare respective orice exportator înregistrat care, în mod intenționat sau din neglijență, a întocmit sau a cauzat întocmirea unui atestat de origine sau a oricărui document justificativ conținând informații incorecte ce au condus la obținerea tratamentului tarifar preferențial în mod neregulamentar și fraudulos. (3) Fără a aduce atingere potențialelor consecințe ale neregulilor constatate asupra verificărilor pendinte, radierea din registrul exportatorilor înregistrați nu are efect retroactiv, ci doar în cazul atestatelor întocmite după data radierii. (4) Exportatorii radiați de autoritățile competente în conformitate cu alineatul (2) pot fi reînregistrați în registrul exportatorilor înregistrați numai după ce au dovedit autorităților competente din țara beneficiară că au remediat neregulile care au condus la radierea lor. Articolul 94 (1) Exportatorii, înregistrați sau nu, trebuie să îndeplinească următoarele obligații: (a) țin o contabilitate comercială adecvată a producției și a furnizării de mărfuri eligibile pentru tratament preferențial; (b) pun la dispoziție toate documentele justificative referitoare la materialele utilizate la fabricare; (c) păstrează toate documentele vamale referitoare la materialele utilizate la fabricare; (d) păstrează, timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care a fost întocmit atestatul de origine sau pe o perioadă mai lungă, dacă legislația națională prevede o astfel de perioadă, registre: (i) ale atestatelor de origine întocmite și (ii) de contabilitate a materialelor originare și neoriginare utilizate, precum și a producției și a stocurilor. Registrele menționate la primul paragraf litera (d) pot fi electronice, dar trebuie să permită trasabilitatea materialelor utilizate la fabricarea produselor exportate și confirmarea caracterului originar al acestora. (2) Obligațiile prevăzute la alineatul (1) se aplică și furnizorilor care prezintă exportatorilor declarația furnizorului ce atestă caracterul originar al mărfurilor pe care le furnizează. Articolul 95 (1) Exportatorul întocmește un atestat de origine la exportul produselor sale, dacă mărfurile pot fi considerate originare din țara beneficiară în cauză sau din altă țară beneficiară în conformitate cu articolul 86 alineatul (4) al doilea paragraf sau cu articolul 86 alineatul (6) primul paragraf litera (b). (2) Prin derogare de la alineatul (1), atestatul de origine poate fi întocmit în mod excepțional după efectuarea exportului («atestat retroactiv»), cu condiția să fie prezentat în statul membru al declarației de punere în liberă circulație în termen de cel mult doi ani de la data exportului. (3) Atestatul de origine este prezentat de către exportator clientului său din Uniunea Europeană și conține informațiile prevăzute în anexa 13d. Atestatul de origine se redactează fie în limba engleză, fie în limba franceză. Atestatul se poate întocmi pe orice document comercial care permite identificarea exportatorului și a mărfurilor în cauză. (4) În cazul aplicării unui cumul în temeiul articolului 84, al articolului 86 alineatul (1) sau al articolului 86 alineatele (5) și (6), exportatorul unui produs la fabricarea căruia se utilizează materiale originare dintr-o parte cu care este autorizat cumulul se bazează pe atestatul de origine prezentat de furnizor. În aceste cazuri, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde mențiunea «EU cumulation», «regional cumulation» sau «Cumul UE», «cumul regional», după caz. (5) În cazul aplicării unui cumul în temeiul articolului 85, exportatorul unui produs la fabricarea căruia se utilizează materiale originare dintr-o parte cu care este autorizat cumulul se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul său și eliberată în conformitate cu regulile de origine ale SGP din Norvegia, Elveția sau Turcia, în funcție de situație. În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde mențiunea «Norway cumulation», «Switzerland cumulation», «Turkey cumulation» sau «Cumul Norvège», «Cumul Suisse», «Cumul Turquie». (6) În cazul aplicării unui cumul extins în temeiul articolului 86 alineatele (7) și (8), exportatorul unui produs la fabricarea căruia se utilizează materiale originare dintr-o parte cu care este autorizat cumulul extins se bazează pe dovada de origine prezentată de furnizorul său și eliberată în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant dintre Uniunea Europeană și partea în cauză. În acest caz, atestatul de origine întocmit de exportator cuprinde mențiunea «extended cumulation with country x» sau «cumul étendu avec le pays x» . Articolul 96 (1) Pentru fiecare lot expediat se întocmește un atestat de origine. (2) Un atestat de origine este valabil timp de doisprezece luni de la data întocmirii sale de către exportator. (3) Un singur atestat de origine poate acoperi mai multe loturi dacă mărfurile îndeplinesc următoarele condiții: (a) constituie produse demontate sau neasamblate în sensul regulii generale de interpretare 2 litera (a) din Sistemul armonizat, (b) sunt clasificate la secțiunea XVI sau XVII sau la poziția 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat și (c) sunt destinate să fie importate în mai multe tranșe. Subsecțiunea 6 Proceduri la punerea în liberă circulație în Uniunea Europeană Articolul 97 (1) Declarația vamală pentru punerea în liberă circulație face trimitere la atestatul de origine. Atestatul de origine se pune la dispoziția autorităților vamale, care îl pot solicita în vederea verificării declarației. Autoritățile pot solicita, de asemenea, o traducere a atestatului în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale statului membru în cauză. (2) Dacă declarantul solicită aplicarea sistemului fără a deține un atestat de origine la momentul acceptării declarației vamale pentru punerea în liberă circulație, respectiva declarație este considerată incompletă în sensul articolului 253 alineatul (1) și tratată ca atare. (3) Înainte de a declara mărfurile în vederea punerii în liberă circulație, declarantul se asigură că mărfurile respectă dispozițiile prezentei secțiuni, verificând, în special: (i) în baza de date menționată la articolul 69 alineatul (3), că exportatorul este înregistrat și poate întocmi atestate de origine, cu excepția cazului în care valoarea totală a produselor originare expediate nu depășește 6 000 EUR, și (ii) că atestatul de origine a fost întocmit în conformitate cu anexa 13d. Articolul 97a (1) Pentru următoarele produse, întocmirea și prezentarea unui atestat de origine nu sunt obligatorii: (a) produsele expediate de către persoane fizice către persoane fizice sub formă de colete mici a căror valoare nu depășește 500 EUR; (b) produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor a căror valoare nu depășește 1 200 EUR. (2) Produsele menționate la alineatul (1) trebuie să îndeplinească următoarele condiții: (a) nu constituie importuri cu caracter comercial; (b) au fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru a beneficia de sistem; (c) nu există îndoieli asupra veridicității declarației menționate la litera (b). (3) În scopul aplicării alineatului (2) litera (a), importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiții: (a) importurile sunt ocazionale; (b) importurile constau exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor, al călătorilor sau al familiilor lor; (c) prin natura și cantitatea produselor, este evident că acestea nu sunt importate în scopuri comerciale. Articolul 97b (1) Constatarea unor mici neconcordanțe între mențiunile înscrise pe un atestat de origine și cele făcute pe documentele prezentate autorităților vamale în vederea îndeplinirii formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la anularea atestatului de origine dacă se stabilește în mod clar că respectivul document corespunde produselor prezentate. (2) Erori formale evidente, precum erorile de dactilografiere pe un atestat de origine, nu conduc la respingerea documentului dacă aceste erori nu sunt de natură să ridice dubii în privința corectitudinii afirmațiilor din respectivul document. (3) Atestatele de origine care sunt prezentate autorităților vamale ale țării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate menționate la articolul 96 pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul stabilit se datorează unor circumstanțe excepționale. În alte cazuri de neprezentare la timp, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta atestatele de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menționat. Articolul 97c (1) Procedura menționată la articolul 96 alineatul (3) se aplică pe o perioadă stabilită de autoritățile vamale ale statelor membre. (2) Autoritățile vamale ale statelor membre importatoare care supraveghează punerile în liberă circulație succesive trebuie să verifice dacă loturile expediate în tranșe corespund produselor demontate sau neasamblate pentru care s-a întocmit atestatul de origine. Articolul 97d (1) În cazul în care produsele nu au fost încă puse în liberă circulație, atestatul de origine poate fi înlocuit cu unul sau mai multe atestate de origine înlocuitoare, întocmite de deținătorul mărfurilor, cu scopul de a expedia toate sau o parte din produse în alt loc de pe teritoriul vamal al Comunității sau, după caz, în Norvegia, Elveția sau Turcia. Pentru a avea dreptul să emită atestate de origine înlocuitoare, nu este necesar ca deținătorii mărfurilor să fie ei înșiși exportatori înregistrați. (2) În cazul înlocuirii unui atestat de origine, pe atestatul de origine inițial se înscriu următoarele mențiuni: (a) detaliile referitoare la atestatul sau atestatele de origine înlocuitoare; (b) numele și adresa expeditorului; (c) destinatarul sau destinatarii din Uniunea Europeană. Pe atestatul de origine inițial se înscrie mențiunea «Replaced» sau «Remplacée», după caz. (3) Pe atestatul înlocuitor se indică următoarele: (a) descrierea completă a produselor reexpediate; (b) data la care a fost întocmit atestatul de origine inițial; (c) toate mențiunile necesare în conformitate cu anexa 13d; (d) numele și adresa expeditorului produselor în Uniunea Europeană; (e) numele și adresa destinatarului din Uniunea Europeană, Norvegia, Elveția sau Turcia; (f) data și locul înlocuirii. Persoana care întocmește atestatul de origine înlocuitor poate anexa la acesta o copie a atestatului de origine inițial. (4) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis atestatelor care înlocuiesc atestatele de origine care înlocuiesc la rândul lor alte atestate de origine. Alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis atestatelor înlocuitoare întocmite de expeditorii produselor în Norvegia, Elveția sau Turcia. (5) În cazul produselor care beneficiază de preferințele tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu dispozițiile articolului 89, procedura de înlocuire prevăzută la prezentul articol se aplică numai dacă produsele respective sunt expediate în Uniunea Europeană. În cazul în care produsele în cauză au obținut caracterul originar prin aplicarea unui cumul regional, poate fi întocmit un atestat de origine înlocuitor în vederea expedierii produselor către Norvegia, Elveția sau Turcia numai dacă aceste țări aplică aceleași reguli de cumul regional ca Uniunea Europeană. (6) Alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis atestatelor care înlocuiesc alte atestate de origine în urma divizării unui lot expediat efectuată în conformitate cu articolul 74. Articolul 97e (1) Atunci când au îndoieli cu privire la caracterul originar al produselor, autoritățile vamale pot solicita declarantului să prezinte, într-un termen rezonabil pe care îl precizează ele însele, orice documente justificative de care dispune acesta, prin care să se poată verifica exactitatea indicației de origine de pe declarație sau îndeplinirea condițiilor stabilite la articolul 74. (2) Autoritățile vamale pot suspenda aplicarea preferinței tarifare pe toată durata procedurii de verificare prevăzute la articolul 97h dacă: (a) informațiile furnizate de declarant nu sunt suficiente pentru a confirma caracterul originar al produselor sau îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 73 sau la articolul 74, (b) declarantul nu răspunde în termenul acordat pentru furnizarea informațiilor menționate la alineatul (1). (3) În așteptarea fie a informațiilor solicitate declarantului, menționate la alineatul (1), fie a rezultatelor procedurii de verificare menționate la alineatul (2), importatorului i se acordă liberul de vamă sub rezerva oricăror măsuri de precauție considerate necesare. Articolul 97f (1) Autoritățile vamale ale statului membru importator refuză să acorde dreptul de a beneficia de sistem, fără a fi obligate să solicite documente justificative suplimentare sau să trimită țării beneficiare o cerere de verificare, dacă: (a) mărfurile nu sunt aceleași cu cele menționate pe atestatul de origine; (b) declarantul nu prezintă un atestat de origine pentru produsele în cauză, dacă se solicită un astfel de atestat; (c) fără a aduce atingere articolului 90 litera (b) și articolului 97d alineatul (1), atestatul de origine deținut de declarant nu a fost întocmit de un exportator înregistrat în țara beneficiară; (d) atestatul de origine nu a fost întocmit în conformitate cu anexa 13d; (e) nu sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 74. (2) Ca urmare a unei cereri de verificare în sensul articolului 97h adresate autorităților competente din țara beneficiară, autoritățile vamale ale statului membru importator refuză să acorde dreptul de a beneficia de sistem dacă: (a) au primit un răspuns conform căruia exportatorul nu era abilitat să întocmească atestatul de origine; (b) au primit un răspuns conform căruia produsele în cauză nu sunt originare dintr-o țară beneficiară sau condițiile stabilite la articolul 73 nu sunt îndeplinite; (c) atunci când au formulat cererea de verificare, au avut îndoieli întemeiate în privința valabilității atestatului de origine sau a exactității informațiilor furnizate de declarant cu privire la adevărata origine a produselor în cauză și (i) nu au primit niciun răspuns în termenul stabilit în conformitate cu articolul 97h, sau (ii) au primit un răspuns care nu oferă explicații satisfăcătoare la întrebările formulate în cerere. Subsecțiunea 7 Controlul originii Articolul 97g (1) Pentru a asigura respectarea regulilor privind caracterul originar al produselor, autoritățile competente din țara beneficiară procedează la: (a) verificări ale caracterului originar al produselor, la cererea autorităților vamale ale statelor membre, (b) controale regulate asupra exportatorilor, din proprie inițiativă. În măsura în care Norvegia, Elveția și Turcia au încheiat cu Uniunea Europeană un acord prin care părțile se angajează să își acorde reciproc sprijinul necesar în materie de cooperare administrativă, primul paragraf se aplică mutatis mutandis cererilor adresate autorităților din Norvegia, Elveția și Turcia pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor prin care respectivele autorități sunt invitate să consolideze cooperarea cu autoritățile competente din țara beneficiară. Cumulul extins prevăzut la articolul 86 alineatele (7) și (8) este autorizat numai dacă o țară cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în vigoare a acceptat să ofere țării beneficiare un sprijin în materie de cooperare administrativă similar celui pe care l-ar oferi autorităților vamale ale statelor membre conform dispozițiilor pertinente din acordul de liber schimb în cauză. (2) Prin controalele menționate la alineatul (1) litera (b) se asigură respectarea continuă de către exportatori a obligațiilor care le revin. Controalele sunt efectuate la intervale de timp stabilite pe baza unor criterii adecvate de analiză a riscurilor. În acest scop, autoritățile competente din țările beneficiare le solicită exportatorilor să furnizeze copii sau o listă a atestatelor de origine pe care le-au întocmit. (3) Autoritățile competente din țările beneficiare au dreptul să solicite orice documente justificative și să efectueze orice verificări ale registrelor contabile ale exportatorului și, dacă este cazul, ale producătorilor care îl aprovizionează, inclusiv la sediul acestora, precum și orice alte verificări pe care le consideră necesare. Articolul 97h (1) Verificarea ulterioară a atestatelor de origine se face prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privința autenticității lor, a caracterului originar al produselor în cauză sau a respectării celorlalte cerințe prevăzute în prezenta secțiune. Atunci când solicită cooperarea autorităților competente dintr-o țară beneficiară pentru a verifica valabilitatea unui atestat de origine, caracterul originar al produselor sau ambele, autoritățile vamale ale unui stat membru indică pe cererea lor, acolo unde este cazul, motivele pentru care au îndoieli întemeiate asupra valabilității atestatului de origine sau asupra caracterului originar al produselor. În sprijinul cererii de verificare se poate transmite o copie a atestatului de origine și orice alte informații suplimentare sau documente care sugerează că informațiile indicate în atestat sunt incorecte. Pentru comunicarea rezultatelor, statul membru solicitant stabilește un termen inițial de șase luni de la data transmiterii cererii de verificare, cu excepția cererilor adresate Norvegiei, Elveției sau Turciei pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul acestora pe baza unui atestat de origine întocmit într-o țară beneficiară, în cazul cărora acest termen este extins la opt luni. (2) În cazul în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primește niciun răspuns în termenul menționat la alineatul (1) sau dacă răspunsul nu conține suficiente informații pentru a stabili originea reală a produselor, autorităților competente li se va trimite o a doua comunicare. Acesată comunicare stabilește un termen suplimentar care nu trebuie să depășească șase luni. Subsecțiunea 8 Alte dispoziții Articolul 97i (1) Subsecțiunile 5, 6 și 7 se aplică mutatis mutandis: (a) exporturilor din Uniunea Europeană către o țară beneficiară în cadrul cumulului bilateral; (b) exporturilor dintr-o țară beneficiară către o altă țară beneficiară în cadrul cumulului regional prevăzut la articolul 86 alineatele (1) și (5). (2) La cerere, un exportator din Uniunea Europeană este considerat de autoritatea vamală a unui stat membru ca fiind exportator înregistrat în scopul aplicării sistemului dacă exportatorul îndeplinește următoarele condiții: (a) deține un număr EORI în conformitate cu articolele 4k – 4t; (b) are statut de «exportator autorizat» în cadrul unui aranjament preferențial; (c) include în cererea adresată autorităților vamale ale statului membru, pe formularul al cărui model este prevăzut în anexa 13c: (i) informațiile solicitate la rubricile 1 și 4; (ii) angajamentul care figurează la rubrica 5. Articolul 97j (1) Subsecțiunile 1, 2 și 3 se aplică mutatis mutandis pentru a stabili dacă produsele pot fi considerate originare dintr-o țară beneficiară când sunt exportate către Ceuta și Melilla sau originare din Ceuta și Melilla când sunt exportate către o țară beneficiară în cadrul cumulului bilateral. (2) Subsecțiunile 5, 6 și 7 se aplică mutatis mutandis produselor exportate dintr-o țară beneficiară către Ceuta și Melilla și produselor exportate din Ceuta și Melilla către o țară beneficiară în cadrul cumulului bilateral. (3) Autoritățile vamale spaniole răspund de aplicarea subsecțiunilor 1, 2, 3, 5, 6 și 7 în Ceuta și Melilla. (4) În scopul aplicării dispozițiilor alineatelor (1) și (2), Ceuta și Melilla sunt considerate un singur teritoriu.” 2. În partea I titlul IV capitolul 2 se introduce următoarea secțiune 1A: „ Secțiunea 1A Proceduri și metode de cooperare administrativă aplicabile până la lansarea sistemului exportatorilor înregistrați Subsecțiunea 1 Principii generale Articolul 97k (1) Fiecare țară beneficiară asigură aplicarea sau aplică: (a) regulile privind originea produselor exportate, stabilite în secțiunea 1; (b) normele privind completarea și emiterea certificatelor de origine tip A, al căror specimen este prezentat în anexa 17; (c) dispozițiile cu privire la utilizarea declarațiilor pe factură, al căror specimen este prezentat în anexa 18; (d) dispozițiile cu privire la metodele de cooperare administrativă menționate la articolul 97s; (e) dispozițiile cu privire la acordarea derogărilor menționate la articolul 89. (2) Autoritățile competente ale țărilor beneficiare cooperează cu Comisia sau cu statele membre, în special: (a) prin furnizarea, la cererea Comisiei, a oricărui sprijin necesar în vederea monitorizării de către aceasta a bunei gestionări a sistemului în țara în cauză, inclusiv cu ocazia vizitelor de control la fața locului efectuate de Comisie sau de autoritățile vamale ale statelor membre; (b) fără a aduce atingere articolelor 97s și 97t, prin verificarea caracterului originar al produselor, precum și a îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute în prezenta secțiune, inclusiv prin vizite la fața locului, la cererea Comisiei sau a autorităților vamale ale statelor membre în cadrul anchetelor asupra originii. (3) În cazul în care, într-o țară beneficiară, se desemnează o autoritate competentă care să emită certificate de origine tip A, se verifică documente care constituie dovezi de origine și se emit certificate de origine tip A în vederea exporturilor către Uniunea Europeană, se consideră că respectiva țară beneficiară a acceptat condițiile prevăzute la alineatul (1). (4) În cazul în care o țară sau un teritoriu este admis sau readmis ca țară beneficiară în privința produselor menționate în Regulamentul (CE) nr. 732/2008, mărfurile originare din acea țară sau acel teritoriu beneficiază de sistemul generalizat de preferințe, cu condiția să fi fost exportate din țara sau teritoriul beneficiar la data menționată la articolul 97s sau după această dată. (5) Dovada de origine este valabilă 10 luni de la data emiterii sale în țara exportatoare și trebuie depusă în acest interval de timp pe lângă autoritățile vamale ale țării importatoare. Subsecțiunea 2 Proceduri la export în țara beneficiară Articolul 97l (1) Certificatele de origine tip A, al căror model este prezentat în anexa 17, se emit pe baza unei cereri scrise prezentate de exportator sau de reprezentantul autorizat al acestuia, însoțită de orice alte documente justificative, pentru a dovedi că produsele pentru export îndeplinesc condițiile necesare în vederea emiterii unui certificat de origine tip A. (2) Certificatul se pune la dispoziția exportatorului imediat după efectuarea sau asigurarea exportului. Cu toate acestea, certificatul de origine tip A poate fi emis în mod excepțional după exportul produselor la care se referă dacă: (a) nu a fost emis în momentul exportului ca urmare a unor erori, a unor omisiuni involuntare sau a unor circumstanțe speciale sau (b) s-a dovedit autorităților guvernamentale competente că certificatul de origine tip A a fost emis, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice. (3) Autoritățile guvernamentale competente pot emite retroactiv un certificat doar după ce verifică dacă informațiile cuprinse în cererea exportatorului coincid cu cele din documentele de export corespunzătoare și că la exportul produselor în cauză nu s-a emis un certificat de origine tip A în conformitate cu dispozițiile prezentei secțiuni. Rubrica 4 a certificatelor de origine tip A emise retroactiv trebuie să conțină mențiunea «Issued retrospectively» sau «Délivré à posteriori» . (4) În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de origine tip A, exportatorul poate solicita autorităților guvernamentale competente care l-au emis un duplicat întocmit pe baza documentelor de export aflate în posesia acestora. Rubrica 4 a duplicatului tip A trebuie să poarte mențiunea «Duplicate» sau «Duplicata», precum și data emiterii și seria certificatului original. Duplicatul este valabil de la aceeași dată cu originalul. (5) Pentru a verifica dacă produsul pentru care se solicită un certificat de origine tip A respectă regulile de origine aplicabile, autoritățile guvernamentale competente au dreptul să solicite prezentarea oricăror documente justificative sau să efectueze orice verificări pe care le consideră adecvate. (6) Completarea rubricii 2 a certificatului de origine tip A este opțională. Rubrica 12 poartă mențiunea «Uniunea Europeană» sau numele unuia dintre statele membre. Data eliberării certificatului de origine tip A se înscrie în rubrica 11. Semnătura înscrisă în această rubrică, rezervată autorităților guvernamentale competente care emit certificatul, precum și cea a semnatarului autorizat al exportatorului înscrisă în rubrica 12 sunt olografe. Articolul 97m (1) Declarația pe factură poate fi întocmită de către orice exportator pentru orice lot expediat format din unul sau mai multe colete conținând produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR, cu condiția ca și cooperarea administrativă menționată la articolul 97k alineatul (2) să se aplice acestei proceduri. (2) Exportatorul care întocmește o declarație pe factură trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităților vamale sau a altor autorități guvernamentale competente din țara exportatoare, toate documentele corespunzătoare care fac dovada caracterului originar al produselor în cauză. (3) Declarația pe factură se întocmește de către exportator fie în franceză, fie în engleză, prin dactilografierea, ștampilarea sau imprimarea pe factură, pe avizul de expediție sau pe orice alte documente comerciale, a declarației al cărei text este prezentat în anexa 18. Dacă este întocmită de mână, declarația trebuie scrisă cu cerneală și cu litere de tipar. Declarațiile pe factură poartă semnătura olografă originală a exportatorului. (4) Utilizarea unei declarații pe factură presupune îndeplinirea următoarelor condiții: (a) se completează o singură declarație pe factură pentru fiecare lot expediat; (b) dacă mărfurile din lotul expediat au fost deja supuse, în țara exportatoare, unei verificări în ceea ce privește definiția noțiunii de «produse originare», exportatorul poate menționa această verificare în declarația pe factură. (5) În cazul aplicării unui cumul în temeiul articolelor 84, 85 sau 86, autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară cărora li s-a solicitat emiterea unui certificat de origine tip A pentru produse la fabricarea cărora s-au utilizat materiale originare dintr-o parte cu care este autorizat cumulul se bazează pe următoarele elemente: — în cazul cumulului bilateral, pe dovada de origine prezentată de furnizorul exportatorului și emisă în conformitate cu dispozițiile subsecțiunii 5; — în cazul cumulului cu Norvegia, Elveția sau Turcia, pe dovada de origine livrată de furnizorul exportatorului și emisă în conformitate cu regulile de origine SGP ale Norvegiei, Elveției sau Turciei, după caz; — în cazul cumulului regional, pe dovada de origine livrată de furnizorul exportatorului, și anume un certificat de origine tip A, al cărui model este prezentat în anexa 17, sau, după caz, o declarație pe factură, al cărei text este prezentat în anexa 18; — în cazul cumulului extins, pe dovada de origine livrată de furnizorul exportatorului și emisă în conformitate cu prevederile acordului de liber schimb relevant dintre Uniunea Europeană și țara în cauză. În cazurile menționate la primul paragraf prima, a doua, a treia și a patra liniuță, rubrica 4 a certificatului de origine tip A poartă, după caz, mențiunea «EU cumulation», «Norway cumulation», «Switzerland cumulation», «Turkey cumulation», «regional cumulation», «extended cumulation with country x» sau «Cumul UE», «Cumul Norvège», «Cumul Suisse», «Cumul Turquie», «cumul régional», «cumul étendu avec le pays x». Subsecțiunea 3 Proceduri la punerea în liberă circulație în Uniunea Europeană Articolul 97n (1) Certificatele de origine tip A sau declarațiile pe factură sunt prezentate autorităților vamale ale statelor membre importatoare în conformitate cu procedurile privind declarația vamală. (2) Dovezile de origine care sunt prezentate autorităților vamale ale țării importatoare după expirarea perioadei de valabilitate menționate la articolul 97k alineatul (5) pot fi acceptate în scopul aplicării preferințelor tarifare atunci când neprezentarea acestor documente în termenul stabilit se datorează unor circumstanțe excepționale. În alte cazuri de neprezentare la timp, autoritățile vamale ale țării importatoare pot accepta dovezile de origine dacă produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea termenului menționat. Articolul 97o (1) În cazul în care, la cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, produsele demontate sau neasamblate în sensul regulii generale 2 litera (a) pentru interpretarea Sistemului armonizat care se clasifică la secțiunea XVI sau XVII sau la poziția 7308 sau 9406 din Sistemul armonizat sunt importate în tranșe, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine pentru respectivele produse la importul primei tranșe. (2) La cererea importatorului și în condițiile stabilite de autoritățile vamale ale statului membru importator, autorităților vamale li se poate prezenta o singură dovadă de origine la importul primei tranșe atunci când mărfurile: (a) sunt importate în cadrul unor fluxuri comerciale frecvente și continue cu o valoare comercială semnificativă; (b) fac obiectul aceluiași contract de vânzare, ale cărui părți contractante sunt stabilite în țara exportatoare sau în statul membru (statele membre); (c) sunt clasificate la același cod (opt cifre) al Nomenclaturii combinate; (d) provin exclusiv de la același exportator, sunt destinate aceluiași importator și fac obiectul formalităților de intrare la același birou vamal din același stat membru. Această procedură se aplică pe o perioadă stabilită de autoritățile vamale competente. Articolul 97p (1) În cazul în care produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal al unui singur stat membru, este posibil să se înlocuiască dovada de origine inițială cu unul sau mai multe certificate de origine tip A în scopul expedierii unora sau a tuturor acestor produse în altă parte în Uniunea Europeană sau, dacă este cazul, în Norvegia, Elveția sau Turcia. (2) Certificatele de origine tip A înlocuitoare sunt emise de biroul vamal sub controlul căruia sunt plasate produsele. Certificatul înlocuitor se întocmește pe baza unei cereri scrise a reexportatorului. (3) În rubrica din dreapta sus a certificatului înlocuitor se indică numele țării intermediare în care este emis. Rubrica 4 cuprinde mențiunile «Replacement certificate» sau «Certificat de remplacement», precum și data emiterii și seria certificatului de origine inițial. Numele reexportatorului se indică în rubrica 1. Numele destinatarului final poate fi indicat în rubrica 2. În rubricile 3 - 9 se preiau toate caracteristicile produselor reexportate de pe certificatul inițial, iar în rubrica 10 se indică datele facturii reexportatorului. (4) Viza autorității vamale care a emis certificatul înlocuitor se aplică în rubrica 11. Responsabilitatea autorităților se limitează la emiterea certificatului înlocuitor. Datele din rubrica 12 referitoare la țara de origine și la țara de destinație se preiau din certificatul inițial. Această rubrică este semnată de reexportator. Reexportatorul care semnează cu bună credință această rubrică nu răspunde de corectitudinea datelor înscrise pe certificatul inițial. (5) Biroul vamal căruia i se cere să efectueze operațiunea menționată la alineatul (1) notează pe certificatul inițial greutatea, numărul și natura produselor reexpediate și indică seria certificatului sau certificatelor înlocuitoare corespunzătoare. Biroul vamal păstrează certificatul inițial timp de cel puțin trei ani. La certificatul înlocuitor se poate anexa o fotocopie a certificatului inițial. (6) În cazul produselor care beneficiază de preferințele tarifare în temeiul unei derogări acordate în conformitate cu dispozițiile articolului 89, procedura prevăzută la prezentul articol se aplică numai dacă produsele sunt exportate către Uniunea Europeană. În cazul în care produsele în cauză au obținut caracterul originar prin aplicarea unui cumul regional, poate fi întocmit un certificat înlocuitor în vederea expedierii produselor către Norvegia, Elveția sau Turcia numai dacă aceste țări aplică aceleași reguli de cumul regional ca Uniunea Europeană. Articolul 97q (1) Produsele expediate de către persoane fizice către persoane fizice sub formă de colete mici sau produsele care fac parte din bagajele personale ale călătorilor se admit ca produse originare beneficiind de preferințele tarifare menționate la articolul 66, fără a fi necesar să se prezinte un certificat de origine tip A sau o declarație pe factură, cu condiția: (a) ca respectivele produse: (i) să nu constituie importuri cu caracter comercial; (ii) să fi fost declarate ca îndeplinind condițiile necesare pentru a beneficia de sistem; (b) să nu existe îndoieli asupra veridicității declarației menționate la litera (a) punctul (ii). (2) Importurile sunt considerate lipsite de caracter comercial dacă se îndeplinesc simultan următoarele condiții: (a) importurile sunt ocazionale; (b) importurile constau exclusiv din produse pentru uzul personal al destinatarilor, al călătorilor sau al familiilor acestora; (c) prin natura și cantitatea produselor, este evident că acestea nu sunt importate în scopuri comerciale. (3) Valoarea totală a produselor menționate la alineatul (2) nu depășește 500 EUR, în cazul coletelor mici, sau 1 200 EUR în cazul produselor care fac parte din bagajele personale ale călătorilor. Articolul 97r (1) Constatarea unor mici neconcordanțe între datele înscrise pe certificatul de origine tip A sau pe declarația pe factură și cele înscrise pe documentele prezentate biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităților pentru importul produselor nu conduce ipso facto la anularea certificatului sau a declarației dacă se stabilește în mod clar că respectivul document corespunde produselor prezentate. (2) Erorile formale evidente pe un certificat de origine tip A, pe un certificat de circulație a mărfurilor EUR.1 sau pe o declarație pe factură nu conduc la respingerea documentului dacă nu sunt de natură să ridice dubii în privința corectitudinii afirmațiilor din respectivul document. Subsecțiunea 4 Metode de cooperare administrativă Articolul 97s (1) Țările beneficiare comunică Comisiei denumirile și adresele autorităților guvernamentale situate pe teritoriul lor care sunt împuternicite să emită certificate de origine tip A, specimenele ștampilelor folosite de aceste autorități, precum și denumirile și adresele autorităților guvernamentale responsabile cu verificarea certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură. Comisia transmite aceste informații autorităților vamale ale statelor membre. Atunci când informațiile sunt comunicate în cadrul modificării unor comunicări precedente, Comisia va indica data intrării în vigoare a noilor ștampile conform instrucțiunilor date de autoritățile guvernamentale competente ale țărilor beneficiare. Aceste informații sunt de uz strict oficial; totuși, atunci când mărfurile trebuie puse în liberă circulație, autoritățile vamale în cauză pot autoriza importatorul sau reprezentantul său autorizat să consulte specimenele ștampilelor. Țările beneficiare care au furnizat deja informațiile prevăzute la primul paragraf nu au obligația de a le furniza din nou decât dacă între timp au intervenit schimbări. (2) În scopul aplicării articolului 97k alineatul (4), Comisia va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) data la care o țară sau un teritoriul admis sau readmis ca țară beneficiară în privința produselor menționate în Regulamentul (CE) nr. 732/2008 și-a îndeplinit obligațiile stabilite la alineatul (1). (3) La cererea autorităților competente din țările beneficiare, Comisia va trimite țărilor beneficiare specimene ale ștampilelor utilizate de autoritățile vamale ale statelor membre pentru emiterea certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1. Articolul 97t (1) Verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A și a declarațiilor pe factură se face prin sondaj sau ori de câte ori autoritățile vamale ale statelor membre au îndoieli întemeiate în privința autenticității lor, a caracterului originar al produselor în cauză sau a respectării celorlalte cerințe prevăzute în prezenta secțiune. (2) Atunci când solicită o verificare ulterioară, autoritățile vamale ale statelor membre înapoiază autorităților guvernamentale competente din țara beneficiară exportatoare certificatul de origine tip A, factura, în cazul în care aceasta a fost prezentată, și declarația pe factură sau o copie a acestor documente, indicând, după caz, motivele verificării. În sprijinul cererii de verificare se furnizează toate documentele și informațiile obținute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte. Dacă autoritățile vamale din statele membre iau hotărârea să suspende acordarea preferințelor tarifare pe perioada cât așteaptă rezultatele verificării, acestea acordă importatorului liberul de vamă pentru produse sub rezerva oricăror măsuri de precauție pe care le consideră necesare. (3) Atunci când se prezintă o cerere de verificare ulterioară, această verificare are loc, iar rezultatele se comunică autorităților vamale ale statelor membre în termen de maximum șase luni sau, în cazul cererilor adresate Norvegiei, Elveției sau Turciei pentru verificarea atestatelor de origine înlocuitoare întocmite pe teritoriul lor, pe baza unui certificat de origine tip A sau a unei declarații pe factură întocmite într-o țară beneficiară, în termen de maximum opt luni de la data trimiterii cererii. Rezultatele trebuie să fie de așa natură încât să stabilească dacă dovada de origine în cauză se aplică produselor exportate efectiv și dacă produsele respective pot fi considerate produse originare din țara beneficiară. (4) În cazul certificatelor de origine tip A emise în cadrul unui cumul bilateral, răspunsul include unul sau mai multe exemplare ale certificatului sau certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 sau, dacă este necesar, ale declarației sau declarațiilor pe factură corespunzătoare. (5) În cazul în care există îndoieli întemeiate, dacă nu se primește niciun răspuns în termenul de șase luni menționat la alineatul (3) sau dacă răspunsul nu conține informații suficiente pentru a stabili originea reală a produselor, autorităților competente li se trimite o a doua comunicare. Dacă, după cea de-a doua comunicare, rezultatele verificării nu sunt comunicate autorităților solicitante în termen de patru luni de la data trimiterii celei de-a doua comunicări sau dacă aceste rezultate nu confirmă autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autoritățile solicitante refuză dreptul la preferințe tarifare, cu excepția unor situații excepționale. (6) În cazul în care procedura de verificare sau orice alte informații disponibile demonstrează că sunt încălcate regulile de origine, țara beneficiară exportatoare, din proprie inițiativă sau la cererea autorităților vamale ale statelor membre, efectuează verificările necesare sau dispune efectuarea de urgență a unor verificări pentru identificarea și prevenirea unor asemenea încălcări. În acest context, Comisia sau autoritățile vamale ale statelor membre pot participa la anchete. (7) În scopul verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A, exportatorii păstrează toate documentele necesare care fac dovada caracterului originar al produselor în cauză, iar autoritățile guvernamentale competente din țara beneficiară exportatoare păstrează copii ale certificatelor și ale tuturor documentelor de export aferente. Aceste documente se păstrează timp de cel puțin trei ani de la sfârșitul anului în care a fost emis certificatul de origine tip A. Articolul 97u (1) Articolele 97s și 97t se aplică, de asemenea, între țările din același grup regional în vederea comunicării de informații Comisiei sau autorităților vamale ale statelor membre și a verificării ulterioare a certificatelor de origine tip A sau a declarațiilor pe factură emise în conformitate cu dispozițiile privind cumulul regional de origine. (2) În scopul aplicării articolelor 85, 97m și 97p, acordul încheiat între Uniunea Europeană, Norvegia, Elveția și Turcia cuprinde, inter alia, angajamentul de a-și oferi reciproc sprijinul necesar în materie de cooperare administrativă. În scopul aplicării articolului 86 alineatele (7) și (8) și articolului 97k, țara cu care Uniunea Europeană are un acord de liber schimb în vigoare și care a acceptat să participe la un cumul extins cu o țară beneficiară acceptă, de asemenea, să ofere țării beneficiare respective un sprijin în materie de cooperare administrativă similar celui pe care l-ar oferi autorităților vamale ale statelor membre conform dispozițiilor pertinente ale acordului de liber schimb în cauză. Subsecțiunea 5 Proceduri în vederea cumulului bilateral Articolul 97v (1) Dovada caracterului originar al produselor din Uniunea Europeană se face: (a) fie prin prezentarea unui certificat de circulație a mărfurilor tip EUR.1, al cărui model figurează în anexa 21, (b) fie prin prezentarea unei declarații pe factură, al cărei text figurează în anexa 18. Declarația pe factură poate fi întocmită de orice exportator pentru loturile expediate care conțin produse originare a căror valoare totală nu depășește 6 000 EUR sau de un exportator autorizat din Uniunea Europeană. (2) Exportatorul sau reprezentantul său autorizat introduce în rubrica 2 a certificatului de circulație a mărfurilor EUR.1 mențiunile «GSP beneficiary countries» și «EU» sau «Pays bénéficiaires du SPG» și «UE». (3) Dispozițiile prezentei secțiuni cu privire la emiterea, utilizarea și verificarea ulterioară a certificatelor de origine tip A se aplică mutatis mutandis certificatelor de circulație a mărfurilor EUR.1 și, cu excepția dispozițiilor privind emiterea lor, declarațiilor pe factură. (4) Autoritățile vamale ale statelor membre pot autoriza orice exportator, denumit în continuare «exportator autorizat», care expediază frecvent produse originare din Uniunea Europeană în cadrul cumulului bilateral, să întocmească declarații pe factură, indiferent de valoarea produselor în cauză, dacă respectivul exportator oferă autorităților vamale toate garanțiile necesare verificării: (a) caracterului originar al produselor, și (b) respectării celorlalte cerințe aplicabile în statele membre. (5) Autoritățile vamale pot acorda statutul de exportator autorizat sub rezerva oricăror condiții pe care le consideră adecvate. Autoritățile vamale atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizație vamală, care trebuie să figureze pe declarația pe factură. (6) Autoritățile vamale supraveghează utilizarea autorizației de către exportatorul autorizat. Autoritățile vamale pot retrage autorizația în orice moment. Autoritățile vamale retrag autorizația în oricare dintre următoarele cazuri: (a) exportatorul autorizat nu mai oferă garanțiile menționate la alineatul (4); (b) exportatorul autorizat nu mai îndeplinește condițiile menționate la alineatul (5); (c) exportatorul autorizat se folosește în mod abuziv de autorizație. (7) Un exportator autorizat poate să nu semneze o declarație pe factură dacă prezintă autorităților vamale un angajament scris prin care acceptă responsabilitatea deplină pentru orice declarație pe factură în care este menționat ca și cum ar fi semnat-o olograf. Subsecțiunea 6 Ceuta și Melilla Articolul 97w Dispozițiile prezentei secțiuni cu privire la emiterea, utilizarea și verificarea ulterioară a dovezilor de origine se aplică mutatis mutandis produselor exportate dintr-o țară beneficiară către Ceuta și Melilla și produselor exportate din Ceuta și Melilla către o țară beneficiară în cadrul cumulului bilateral. Ceuta și Melilla sunt considerate un singur teritoriu. Autoritățile vamale spaniole răspund de aplicarea prezentei secțiuni în Ceuta și Melilla.” 3. În partea I titlul IV capitolul 2 secțiunea 2, înainte de subsecțiunea 1 se introduce următorul articol 97x: „Articolul 97x (1) În sensul prezentei secțiuni se aplică următoarele definiții: (a) «fabricare» reprezintă orice tip de prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea; (b) «material» reprezintă orice ingredient, materie primă, componentă, piesă etc. folosită la fabricarea produsului; (c) «produs» reprezintă produsul fabricat, chiar dacă este destinat să fie folosit ulterior într-o altă operațiune de fabricare; (d) «mărfuri» reprezintă atât materialele, cât și produsele; (e) «valoare în vamă» reprezintă valoarea determinată în conformitate cu Acordul din 1994 privind aplicarea articolului VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (Acordul OMC privind evaluarea în vamă); (f) «preț franco fabrică» reprezintă, în lista din anexa 15, prețul plătit pentru produs franco fabrică fabricantului în întreprinderea căruia s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, cu condiția ca prețul să includă valoarea tuturor materialelor utilizate minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obținut este exportat; În cazul în care prețul efectiv plătit nu reflectă toate costurile de fabricare a produsului efectiv suportate în țara beneficiară, prețul franco fabrică reprezintă suma tuturor acestor costuri, minus toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obținut este exportat. (g) «valoarea materialelor» reprezintă, în lista din anexa 15, valoarea în vamă la momentul importului materialelor neoriginare utilizate sau, în cazul în care aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preț care poate fi stabilit plătit pentru materiale în Uniunea Europeană sau în țara beneficiară în sensul articolului 98 alineatul (1); în cazul în care trebuie stabilită valoarea materialelor originare utilizate, dispozițiile prezentului paragraf se aplică mutatis mutandis; (h) «capitole», «poziții» și «subpoziții» reprezintă capitolele, pozițiile și subpozițiile (coduri de patru până la șase cifre) utilizate în nomenclatura care constituie Sistemul armonizat; (i) «clasificat» se referă la clasificarea unui produs sau a unui material la o anumită poziție sau subpoziție din Sistemul armonizat; (j) «lot expediat» reprezintă produsele care sunt: — fie expediate simultan de la un exportator la un destinatar, — fie sunt transportate de la expeditor la destinatar pe baza unui document de transport unic sau, în lipsa unui astfel de document, pe baza unei facturi unice. 2. În sensul alineatului (1) litera (f), dacă ultima prelucrare sau transformare a fost subcontractată unui fabricant, termenul «fabricant» menționat la alinatul (1) litera (f) primul paragraf poate desemna întreprinderea care a angajat subcontractantul.” 4. La articolul 99 se introduce următoarea literă (d)a: „(d)a produsele obținute de la animale sacrificate născute și crescute în țara respectivă;”. 5. Articolul 101 alineatul (1) se modifică după cum urmează: (a) litera (g) se înlocuiește cu următorul text: „(g) operațiunile de colorare sau de aromatizare a zahărului sau de formare a bucăților de zahăr; măcinarea totală sau parțială a zahărului cristalizat;”; (b) litera (m) se înlocuiește cu următorul text: „(m) simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice material;”; (c) se introduce următoarea literă (m)a: „(m)a simpla adăugare de apă, diluarea, deshidratarea sau denaturarea produselor;”. 6. Se introduce anexa 13a din anexa I la prezentul regulament. 7. Se introduce anexa 13b din anexa II la prezentul regulament. 8. Se introduce anexa 13c din anexa III la prezentul regulament. 9. Se introduce anexa 13d din anexa IV la prezentul regulament. 10. În anexa 14, cuvintele „articolelor 69 și 100” din nota 1 și „articolele 69 și 100” din nota 3.1 se înlocuiesc cu cuvintele „articolului 100”, respectiv „articolul 100”. 11. Anexa 17 se modifică în conformitate cu anexa V la prezentul regulament. 12. Anexa 18 se înlocuiește cu textul din anexa VI la prezentul regulament.

Articolul 2

Cu cel puțin trei luni înainte de aplicarea efectivă, pe teritoriile lor, a sistemului exportatorilor înregistrați, țările beneficiare prezintă Comisiei angajamentul pe care și-l iau în temeiul articolului 68 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2454/93, astfel cum este modificat prin prezentul regulament, precum și informațiile prevăzute la articolul 69 din regulamentul respectiv. La 1 iulie 2016 și 1 iulie 2019 cel târziu, Comisia va examina stadiul de pregătire a țărilor beneficiare în vederea lansării sistemului exportatorilor înregistrați. Comisia va propune orice ajustări necesare.

Articolul 3

(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. (2) Se aplică de la 1 ianuarie 2011. (3) Sub rezerva alineatului (4) din prezentul articol, articolul 1 punctul 1, în măsura în care se referă la articolele 68-71, la articolele 90-97i și la articolul 97j alineatul (2), punctul 8 și punctul 9 se aplică de la 1 ianuarie 2017. (4) Țările beneficiare care nu sunt în măsură să aplice sistemul exportatorilor înregistrați la data prevăzută la alineatul (3) și care adresează Comisiei o cerere scrisă înainte de 1 iulie 2016 sau țările beneficiare cărora Comisia le-a propus ajustări, în conformitate cu articolul 2 al doilea paragraf, pot continua să aplice dispozițiile prevăzute la titlul IV capitolul 2 secțiunea 1A și anexele 17 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 2454/93, astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament, până la 1 ianuarie 2020. (5) Articolul 1 punctul 2 se aplică până la data stabilită la alineatul (3) sau, în cazul țărilor beneficiare menționate la alineatul (4), până la data stabilită la alineatul (4).