Articolul 1
Definiții
CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE
(1) În sensul prezentei orientări: (a) „BCN” (NCB) înseamnă banca centrală națională a unui stat membru a cărui monedă este euro; (b) „scopuri contabile și de raportare financiară ale Eurosistemului” (Eurosystem accounting and financial reporting purposes) înseamnă obiectivele pentru care BCE elaborează situațiile financiare enumerate în anexa I, în conformitate cu articolele 15 și 26 din Statutul SEBC; (c) „entitate raportoare” (reporting entity) înseamnă BCE sau o BCN; (d) „dată de reevaluare trimestrială” (quarterly revaluation date) înseamnă data corespunzătoare ultimei zile calendaristice a unui trimestru; (e) „consolidare” (consolidation) înseamnă procesul contabil prin care datele financiare ale diferitelor entități juridice distincte sunt agregate ca și cum acestea ar forma o singură entitate; (f) „anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro” (cash changeover year) înseamnă perioada de 12 luni de la data la care monedele și bancnotele euro dobândesc statutul de mijloc legal de plată într-un stat membru a cărui monedă este euro; (g) „grila pentru alocarea bancnotelor” (banknote allocation key) înseamnă procentajele care rezultă prin luarea în calcul a cotei BCE din emisiunea totală de bancnote euro și prin aplicarea grilei de repartiție pentru capitalul subscris la cota BCN din acest total, în conformitate cu Decizia BCE/2010/29 din 13 decembrie 2010 privind emisiunea de bancnote euro (2); (h) „instituție de credit” (credit institution) înseamnă: (a) o instituție de credit în sensul articolului 2 și al articolului 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (3), astfel cum au fost transpuse în legislația națională, care este supusă supravegherii de către o autoritate competentă; sau (b) o altă instituție de credit, în sensul articolului 123 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care este supusă verificării de un nivel comparabil cu supravegherea efectuată de o autoritate competentă.
(2) Definițiile altor termeni tehnici utilizați de prezenta orientare sunt incluse în anexa II.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE
(1) Prezenta orientare se aplică BCE și BCN în scopurile contabile și de raportare financiară ale Eurosistemului.
(2) Domeniul de aplicare a prezentei orientări este limitat la regimul contabil și de raportare financiară al Eurosistemului prevăzut de Statutul SEBC. Prin urmare, acesta nu se aplică rapoartelor și conturilor financiare naționale ale BCN. Pentru a asigura consecvența și comparabilitatea între Eurosistem și regimurile naționale, se recomandă ca BCN să respecte, în ceea ce privește rapoartele și conturile financiare naționale și în măsura în care este posibil, normele stabilite de prezenta orientare.
Articolul 3
Principii contabile fundamentale
CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE
Se aplică următoarele principii contabile fundamentale:
(a) realitatea economică și transparența: metodele contabile și raportarea financiară reflectă realitatea economică, sunt transparente și respectă caracteristicile calitative inerente inteligibilității, pertinenței, credibilității și comparabilității. Tranzacțiile sunt înregistrate și prezentate în conformitate cu natura lor și realitatea economică, și nu doar în conformitate cu forma lor juridică;
(b) prudența: evaluarea activelor și pasivelor și înregistrarea veniturilor se efectuează cu prudență. În contextul prezentei orientări, aceasta înseamnă că creșterile de valoare rezultate din reevaluare nu se înregistrează ca venituri în contul de profit și pierdere, ci sunt înregistrate direct într-un cont de reevaluare, și că descreșterile de valoare rezultate din reevaluare se înregistrează la sfârșitul anului în contul de profit și pierdere, în cazul în care depășesc câștigurile anterioare din reevaluare înregistrate în contul corespunzător de reevaluare. Cu toate acestea, principiul prudenței nu permite constituirea de rezerve ascunse sau declararea în mod deliberat eronată a elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere;
(c) evenimente ulterioare datei bilanțului: activele și pasivele se ajustează în funcție de evenimentele care au loc între data bilanțului anual și data la care situațiile financiare sunt aprobate de organele competente, dacă aceste evenimente afectează situația activelor sau pasivelor la data bilanțului. În cazul în care evenimentele ulterioare datei bilanțului nu afectează situația activelor și pasivelor la data bilanțului, dar sunt importante deoarece omiterea lor din prezentare ar afecta capacitatea utilizatorilor situațiilor financiare de a efectua evaluări corecte și de a lua decizii adecvate, activele și pasivele aferente nu se ajustează, realizându-se doar o descriere a evenimentelor în cauză;
(d) pragul de semnificație: nu se acceptă abateri de la normele contabile, inclusiv de la cele care afectează calcularea conturilor de profit și pierdere ale BCN individuale și ale BCE, cu excepția cazului în care aceste abateri pot fi considerate în mod rezonabil ca nesemnificative în contextul general și în ceea ce privește prezentarea conturilor financiare ale instituției raportoare;
(e) principiul continuității activității: conturile sunt elaborate avându-se în vedere continuitatea operativă;
(f) principiul contabilității de angajamente: veniturile și cheltuielile se înregistrează în exercițiul contabil în care sunt obținute sau efectuate, și nu în perioada în care sunt efectiv încasate sau plătite;
(g) consecvența și comparabilitatea: criteriile de evaluare a elementelor din bilanț și de constatare a veniturilor se aplică în mod consistent, printr-o abordare comună și continuă în cadrul Eurosistemului, pentru a asigura comparabilitatea datelor din situațiile financiare.
Articolul 4
Înregistrarea elementelor de activ și pasiv
CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE
Un activ/pasiv financiar sau de alt tip este înregistrat în bilanțul entității raportoare numai în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(a) este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat elementului de activ sau de pasiv în cauză să fie încasat sau plătit de entitatea raportoare;
(b) toate riscurile și avantajele aferente activului sau pasivului în cauză au fost transferate în mare parte entității raportoare;
(c) costul sau valoarea activului pentru entitatea raportoare sau valoarea datoriei pot fi măsurate în mod corect.
Articolul 5
Metoda de înregistrare economică și metoda de înregistrare la data decontării
CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE
(1) Metoda de înregistrare economică se utilizează ca bază pentru înregistrarea tranzacțiilor valutare, a instrumentelor financiare exprimate în valută externă și a veniturilor aferente. Metoda în cauză poate fi aplicată prin două tehnici diferite: (a) „metoda standard”, descrisă în capitolele III și IV și în anexa III; și (b) „metoda alternativă”, descrisă în anexa III.
(2) Tranzacțiile cu titluri de valoare, inclusiv instrumentele de capitaluri proprii exprimate în valută externă, pot fi înregistrate în continuare în conformitate cu metoda de înregistrare la data decontării. Dobânzile acumulate aferente, inclusiv primele și disconturile, se înregistrează zilnic de la data decontării la vedere.
(3) BCN pot utiliza fie metoda de înregistrare economică, fie metoda de înregistrare la data decontării pentru a înregistra orice tranzacții, instrumente financiare și dobânzi aferente exprimate în euro.
(4) Cu excepția ajustărilor contabile de la sfârșitul trimestrului și de la sfârșitul anului și a elementelor raportate la „Alte active” și „Alte pasive”, cifrele incluse în raportul financiar zilnic efectuat în scopurile de raportare financiară ale Eurosistemului indică doar fluxurile de numerar din posturile din bilanț.
Articolul 6
Structura bilanțului
CAPITOLUL II STRUCTURA BILANȚULUI ȘI NORMELE DE EVALUARE A ELEMENTELOR DIN BILANȚ
Structura bilanțului BCE și al BCN elaborat în scopurile de raportare financiară ale Eurosistemului se bazează pe structura stabilită în anexa IV.
Articolul 7
Norme de evaluare a elementelor din bilanț
CAPITOLUL II STRUCTURA BILANȚULUI ȘI NORMELE DE EVALUARE A ELEMENTELOR DIN BILANȚ
(1) Pentru evaluarea elementelor din bilanț se utilizează ratele și prețurile curente de pe piață, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în anexa IV.
(2) Reevaluarea aurului, a instrumentelor în valută externă, a titlurilor de valoare altele decât titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență și titluri de valoare netranzacționabile, precum și a instrumentelor financiare, atât din bilanț, cât și din afara bilanțului, se efectuează la data reevaluării trimestriale, la ratele și prețurile medii ale pieței. Acest lucru nu împiedică entitățile raportoare să-și reevalueze portofoliile mai frecvent pentru scopuri interne, cu condiția ca pe parcursul trimestrului elementele din bilanțul lor să fie raportate doar la valoarea de tranzacționare.
(3) Nu se face distincție între diferențele din reevaluare la preț și la curs de schimb pentru aur, dar se înregistrează o singură diferență din reevaluare pentru aur, bazată pe prețul în euro pe unitatea de măsură definită a aurului, preț determinat de cursul de schimb EUR/USD valabil la data reevaluării trimestriale. În cazul schimburilor valutare, inclusiv al tranzacțiilor din bilanț și din afara bilanțului, reevaluarea se efectuează pentru fiecare monedă în parte. În sensul prezentului articol, deținerile de DST, inclusiv pozițiile în valută externă individuale desemnate care stau la baza coșului DST, sunt înregistrate ca o singură poziție. Pentru titlurile de valoare, reevaluarea se efectuează pentru fiecare cod în parte, adică același tip/număr ISIN. Titlurile de valoare deținute în scopuri de politică monetară sau incluse la postul „Alte active financiare” sau „Diverse” sunt înregistrate ca poziții separate.
(4) Înregistrările valorilor rezultate din reevaluare se stornează la sfârșitul următorului trimestru, cu excepția descreșterilor de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului; în cursul trimestrului, orice tranzacție se raportează la prețurile și ratele de tranzacționare.
(5) Titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență sunt considerate dețineri separate, se evaluează la costurile amortizate și fac obiectul deprecierii. Același tratament se aplică titlurilor de valoare netranzacționabile. Titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență pot fi vândute înainte de scadență în oricare dintre următoarele situații: (a) în cazul în care cantitatea vândută este considerată a fi nesemnificativă în comparație cu suma totală a portofoliului de titluri de valoare păstrate până la scadență; (b) în cazul în care titlurile de valoare sunt vândute în luna în care se regăsește data scadenței; (c) în circumstanțe excepționale, precum o deteriorare semnificativă a solvabilității creditorului, sau ca urmare a unei decizii de politică monetară explicite a Consiliului guvernatorilor.
Articolul 8
Tranzacții reversibile
CAPITOLUL II STRUCTURA BILANȚULUI ȘI NORMELE DE EVALUARE A ELEMENTELOR DIN BILANȚ
(1) O tranzacție reversibilă realizată în cadrul unui contract de report se înregistrează în pasivul bilanțului ca un depozit acceptat cu garanție, în timp ce elementul oferit ca garanție rămâne înscris în activul bilanțului. Titlurile de valoare vândute care urmează a fi răscumpărate în cadrul contractelor de report sunt înregistrate de entitatea raportoare, care trebuie să le răscumpere, ca și cum activele în cauză ar continua să facă parte din portofoliul din care au fost vândute.
(2) O tranzacție reversibilă realizată în cadrul unui contract de deport se înregistrează în activul bilanțului ca un credit acordat cu garanție la valoarea creditului acordat. Titlurile achiziționate în cadrul contractelor de deport nu se reevaluează, iar profitul sau pierderea rezultat(ă) nu se înregistrează în contul de profit și pierdere de către entitatea raportoare creditoare.
(3) În cazul operațiunilor de împrumut de titluri de valoare, titlurile rămân înscrise în bilanțul împrumutătorului. Aceste operațiuni se înregistrează în contabilitate în același mod ca și operațiunile de report. Dacă totuși titlurile împrumutate de entitatea raportoare, în calitate de împrumutat, nu sunt păstrate în contul său de custodie la sfârșit de an, aceasta constituie un provizion pentru pierderi, în cazul în care valoarea de piață a titlurilor în cauză a crescut de la data contractului operațiunii de împrumut. Entitatea împrumutată indică un element de pasiv pentru retransferul titlurilor, în cazul în care titlurile au fost vândute între timp.
(4) Tranzacțiile cu aur garantate sunt înregistrate ca și contractele de report. Fluxurile de aur aferente acestor operațiuni garantate nu se înregistrează în situațiile financiare, iar diferența dintre prețurile la vedere și cele la termen ale operațiunii se înregistrează pe măsura acumulării.
(5) Tranzacțiile reversibile, inclusiv operațiunile de împrumut de titluri de valoare, realizate în cadrul unui program automat de împrumut de titluri de valoare, se înregistrează în bilanț numai în cazul în care se furnizează o garanție sub formă de numerar plasat în contul BCN relevante sau al BCE.
Articolul 9
Instrumente de capitaluri proprii tranzacționabile
CAPITOLUL II STRUCTURA BILANȚULUI ȘI NORMELE DE EVALUARE A ELEMENTELOR DIN BILANȚ
(1) Prezentul articol se aplică instrumentelor de capitaluri proprii tranzacționabile, adică acțiunilor sau fondurilor de investiții în acțiuni, indiferent dacă tranzacțiile sunt efectuate direct de o entitate raportoare sau de un mandatar al acesteia, cu excepția activităților efectuate pentru fondurile de pensii, participații, investiții în filiale sau interese semnificative.
(2) Instrumentele de capitaluri proprii exprimate în valută externă și divulgate la „Alte active” nu fac parte din poziția valutară globală, ci formează dețineri valutare distincte. Calcularea pierderilor și câștigurilor din diferențele de curs de schimb se poate efectua fie prin metoda costului mediu net, fie prin metoda costului mediu.
(3) Reevaluarea portofoliilor de acțiuni se efectuează în conformitate cu articolul 7 alineatul (2). Reevaluarea se efectuează pentru fiecare element în parte. Pentru fondurile de investiții în acțiuni, reevaluarea prețului se efectuează pe bază netă, și nu pe bază individuală, acțiune cu acțiune. Nu se fac compensări între acțiuni diferite sau între diferite fonduri de investiții în acțiuni.
(4) Tranzacțiile se înregistrează în bilanț la prețul tranzacției.
(5) Comisionul de brokeraj se înregistrează fie ca un cost al tranzacției care trebuie inclus în costul activului, fie ca cheltuieli în contul de profit și pierdere.
(6) Valoarea dividendului cumpărat se include în costul instrumentului de capital propriu. La data fără dividend, atâta timp cât plata dividendului nu a fost încă încasată, valoarea dividendului cumpărat poate fi înregistrată ca element distinct.
(7) Dividendele de încasat nu se înregistrează la sfârșitul perioadei, deoarece ele sunt deja reflectate în prețul de piață al instrumentelor de capitaluri proprii, cu excepția acțiunilor cotate în perioada fără dividend.
(8) Emisiunile de acțiuni noi cu opțiune sunt înregistrate ca un activ separat la emisiune. Costul de achiziție se calculează pe baza costului mediu curent al instrumentului de capitaluri proprii, pe baza prețului de exercitare al drepturilor și pe baza raportului dintre instrumentele de capitaluri proprii existente și cele noi. În mod alternativ, prețul acțiunii cu opțiune se poate calcula pe baza valorii acțiunii cu opțiune pe piață, pe baza costului mediu curent al instrumentului de capitaluri proprii și pe baza prețului de piață al instrumentului de capitaluri proprii anterior emisiunii.
Articolul 10
Acoperirea riscului ratei dobânzii cu privire la titlurile de valoare cu instrumente derivate
CAPITOLUL II STRUCTURA BILANȚULUI ȘI NORMELE DE EVALUARE A ELEMENTELOR DIN BILANȚ
(1) Acoperirea riscului ratei dobânzii cu privire la un titlu de valoare cu un instrument derivat înseamnă desemnarea unui instrument derivat astfel încât modificarea valorii corecte a acestuia să compenseze modificarea valorii corecte a titlului de valoare acoperit rezultată din fluctuațiile ratelor dobânzii.
(2) Instrumentele acoperite și cele de acoperire sunt recunoscute și tratate în conformitate cu dispozițiile generale, normele de evaluare, cerințele de constatare a rezultatelor și cerințele specifice instrumentelor care sunt incluse în prezenta orientare.
(3) Prin derogare de la articolul 3 litera (b), articolul 7 alineatul (3), articolul 13 alineatele (1) și (2), articolul 14 alineatul (1) litera (b) și alineatul (2) litera (d) și articolul 15 alineatul (2), în cazul evaluării unui titlu de valoare acoperit și a unui instrument derivat de acoperire se poate aplica următorul tratament alternativ: (a) titlul de valoare și instrumentul derivat sunt reevaluate și înregistrate în bilanț la valoarea de piață de la sfârșitul fiecărui trimestru. Următoarea abordare de evaluare asimetrică se aplică valorii nete a creșterilor/descreșterilor de valoare rezultate din reevaluare cu privire la instrumentele acoperite și de acoperire: (i) o descreștere netă de valoare rezultată din reevaluare se înregistrează în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului și se recomandă să fie amortizată pe parcursul duratei reziduale de viață a instrumentului acoperit; și (ii) o creștere netă de valoare rezultată din reevaluare se înregistrează în contul de reevaluare și se stornează la următoarea dată de reevaluare; (b) acoperirea unui titlu de valoare deja deținut: în cazul în care costul mediu al unui titlu de valoare acoperit este diferit de prețul de piață al titlului respectiv la data inițierii acoperirii, se aplică următorul tratament: (i) creșterile de valoare de la acea dată rezultate din reevaluare ale titlului de valoare se înregistrează într-un cont de reevaluare, în timp ce descreșterile de valoare rezultate din reevaluare sunt înregistrate în contul de profit și pierdere; și (ii) dispozițiile de la litera (a) se aplică în cazul modificărilor valorilor de piață ulterioare datei inițierii acoperirii; (c) se recomandă ca soldul primelor și disconturilor neamortizate existent la data la care acoperirea a fost stabilită să fie amortizat pe parcursul duratei reziduale de viață a instrumentului acoperit.
(4) În cazul în care contabilitatea de acoperire este întreruptă, titlul de valoare și instrumentul derivat care au rămas în registrele entității raportoare vor fi evaluate ca instrumente independente de la data întreruperii, în conformitate cu normele generale prevăzute în prezenta orientare.
(5) Tratamentul alternativ menționat la alineatul (3) poate fi aplicat doar dacă sunt întrunite toate condițiile următoare: (a) la data inițierii acoperirii există o documentație formală a relației de acoperire, a obiectivului de gestionare a riscului și a strategiei de realizare a acoperirii. Documentația respectivă include toate elementele următoare: (i) identificarea instrumentului derivat utilizat ca instrument de acoperire; (ii) identificarea titlului de valoare acoperit aferent; și (iii) o evaluare a eficienței instrumentului derivat de compensare a expunerii la modificări ale valorii corecte a titlului de valoare, expunere care poate fi atribuită riscului ratei dobânzii; (b) gradul de eficiență al acoperirii este considerat foarte ridicat și poate fi măsurat în mod corect. Trebuie evaluată atât eficiența prospectivă, cât și cea retrospectivă. Se recomandă ca: (i) eficiența prospectivă să fie măsurată prin compararea modificărilor anterioare ale valorii corecte a elementului acoperit cu modificările anterioare ale valorii corecte a elementului de acoperire sau prin demonstrarea unei corelări statistice ridicate între valoarea corectă a elementului acoperit și valoarea corectă a instrumentului de acoperire; și (ii) eficiența retrospectivă este demonstrată dacă raportul dintre câștigul/pierderea actual(ă) pentru elementul acoperit și câștigul/pierderea actual(ă) pentru instrumentul de acoperire este de 80 %-125 %.
(6) Următoarele dispoziții se aplică în cazul acoperirii unui grup de titluri de valoare: mai multe titluri de valoare cu o rată a dobânzii similară pot fi agregate și acoperite ca grup numai dacă toate condițiile următoare sunt îndeplinite: (a) titlurile de valoare au o durată similară; (b) grupul de titluri de valoare este conform cu testul de eficiență atât din punct de vedere prospectiv, cât și din punct de vedere retrospectiv; (c) modificarea valorii corecte care poate fi atribuită riscului acoperit pentru fiecare titlu de valoare din grup este apreciată a fi aproximativ proporțională cu modificarea globală a valorii corecte care poate fi atribuită riscului acoperit al grupului de titluri de valoare.
Articolul 11
Instrumente sintetice
CAPITOLUL II STRUCTURA BILANȚULUI ȘI NORMELE DE EVALUARE A ELEMENTELOR DIN BILANȚ
(1) Instrumentele combinate în vederea constituirii unui instrument sintetic sunt recunoscute și tratate separat de alte instrumente, în conformitate cu dispozițiile generale, normele de evaluare, normele de recunoaștere a venitului și cerințele specifice diverselor instrumente prevăzute în prezenta orientare.
(2) Prin derogare de la articolul 3 litera (b), articolul 7 alineatul (3), articolul 13 alineatul (1) și articolul 15 alineatul (2), în cazul evaluării instrumentelor sintetice se poate aplica următorul tratament alternativ: (a) creșterile și descreșterile de valoare rezultate din reevaluare aferente instrumentelor combinate în vederea constituirii unui instrument sintetic se compensează la sfârșitul anului. În acest caz, creșterile nete de valoare rezultate din reevaluare se înregistrează într-un cont de reevaluare. Descreșterile nete de valoare rezultate din reevaluare se înscriu în contul de profit și pierdere, în cazul în care depășesc câștigurile nete anterioare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de reevaluare corespunzător; (b) titlurile de valoare deținute ca parte dintr-un instrument sintetic nu fac parte din ansamblul activelor în aceste titluri, ci sunt deținute separat; (c) descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înscrise în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului și creșterile corespunzătoare de valoare rezultate din reevaluare se amortizează separat în anii ulteriori.
(3) În cazul în care unul dintre instrumentele combinate expiră, este vândut, a ajuns la scadență sau este exercitat, entitatea raportoare întrerupe în viitor aplicarea tratamentului alternativ prevăzut la alineatul (2), iar orice câștiguri din evaluare neamortizate creditate în contul de profit și pierdere în anii anteriori se stornează imediat.
(4) Tratamentul alternativ prevăzut la alineatul (2) poate fi aplicat doar dacă sunt întrunite toate condițiile următoare: (a) instrumentele individuale sunt gestionate și evaluate din punct de vedere al randamentului ca un singur instrument combinat, pe baza unei strategii de management al riscului sau de investiție; (b) la recunoașterea inițială, instrumentele individuale sunt structurate și desemnate ca un instrument sintetic; (c) aplicarea tratamentului alternativ elimină sau reduce în mod semnificativ inconsecvențele în evaluare (discrepanțele în evaluare) care ar rezulta din aplicarea normelor generale prevăzute de prezenta orientare în privința fiecărui instrument individual; (d) disponibilitatea documentației formale permite verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la literele (a), (b) și (c).
Articolul 12
Bancnote
CAPITOLUL II STRUCTURA BILANȚULUI ȘI NORMELE DE EVALUARE A ELEMENTELOR DIN BILANȚ
(1) Pentru punerea în aplicare a articolului 49 din Statutul SEBC, bancnotele altor state membre a căror monedă este euro, deținute de o BCN, nu se înregistrează ca bancnote în circulație, ci ca solduri intra-Eurosistem. Procedura de înregistrare a bancnotelor altor state membre a căror monedă este euro este următoarea: (a) BCN care primește bancnote exprimate în unități monetare naționale din zona euro emise de o altă BCN notifică zilnic BCN emitentă cu privire la valoarea bancnotelor remise pentru a fi schimbate, cu excepția cazului în care volumul dintr-o anumită zi este prea redus. BCN emitentă inițiază o plată corespunzătoare, prin intermediul sistemului TARGET2, către BCN receptoare; și (b) ajustarea cifrelor privind „bancnotele în circulație” se efectuează în registrele BCN emitente, la primirea notificării menționate anterior.
(2) Valoarea „bancnotelor în circulație” din bilanțurile BCN este rezultatul următoarelor trei componente: (a) valoarea neajustată a bancnotelor euro în circulație, inclusiv bancnotele din anul substituirii monedei fiduciare cu moneda euro, exprimate în unități monetare naționale din zona euro pentru BCN care adoptă moneda euro, care se calculează în conformitate cu una dintre următoarele două metode: Metoda A : B = P – D – N – S Metoda B : B = I – R – N Unde: B este valoarea neajustată a „bancnotelor în circulație” P este valoarea bancnotelor produse sau primite de la imprimerie sau de la alte BCN D este valoarea bancnotelor distruse N este valoarea bancnotelor naționale ale BCN emitente deținute de alte BCN (notificate, dar încă nerepatriate) I este valoarea bancnotelor puse în circulație R este valoarea bancnotelor primite S este valoarea bancnotelor din stoc/seif; (b) minus valoarea creanței neremunerate față de banca ECI din programul ECI (Extended Custodial Inventory), în cazul unui transfer de proprietate asupra bancnotelor din programul ECI; (c) plus sau minus valoarea ajustărilor rezultate din aplicarea grilei pentru alocarea bancnotelor.
Articolul 13
Constatarea rezultatelor
CAPITOLUL III CONSTATAREA REZULTATELOR
(1) Următoarele reguli se aplică pentru constatarea rezultatelor: (a) pierderile și câștigurile realizate se înregistrează în contul de profit și pierdere; (b) creșterile de valoare rezultate din reevaluare nu se înregistrează ca venit, ci se înregistrează direct într-un cont de reevaluare; (c) descreșterile de valoare rezultate din reevaluare la sfârșitul anului se înregistrează în contul de profit și pierdere dacă depășesc câștigurile din reevaluare anterioare înregistrate în contul de reevaluare corespunzător; (d) descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere nu se stornează în anii următori în contrapartidă cu noile creșteri de valoare rezultate din reevaluare; (e) descreșterile de valoare rezultate din reevaluare aferente unui titlu de valoare, unei valute externe sau unor active în aur nu se compensează cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare aferente altor titluri de valoare, valute sau active în aur; (f) la sfârșitul anului pierderile din depreciere se înregistrează în contul de profit și pierdere și nu se stornează în anii următori decât dacă deprecierea se reduce, iar reducerea poate fi legată de un eveniment notabil care s-a produs după prima înregistrare a deprecierii.
(2) Primele sau disconturile aferente titlurilor de valoare emise și achiziționate se calculează și se prezintă ca parte a veniturilor din dobânzi și se amortizează pe durata de viață reziduală a titlurilor, fie conform metodei amortizării liniare, fie conform metodei ratei interne a rentabilității (RIR). Totuși, metoda RIR este obligatorie pentru titlurile cu discont, cu o scadență reziduală mai mare de un an la data achiziționării.
(3) Dobânzile acumulate aferente activelor și pasivelor financiare, de exemplu dobânzi de plătit și prime/disconturi amortizate, exprimate în valută externă, se calculează și se înregistrează în conturi zilnic, pe baza celor mai recente cursuri disponibile. Dobânzile acumulate aferente activelor și pasivelor financiare exprimate în euro se calculează și se înregistrează în conturi cel puțin trimestrial. Dobânzile acumulate aferente altor posturi de bilanț se calculează și se înregistrează în conturi cel puțin anual.
(4) Indiferent de frecvența calculării dobânzilor acumulate, dar sub rezerva excepțiilor menționate la articolul 5 alineatul (4), entitățile raportoare raportează în cursul trimestrului datele la valoarea de tranzacționare.
(5) Dobânzile acumulate exprimate în valută externă se convertesc la cursul de schimb valabil la data înregistrării și afectează poziția în moneda respectivă.
(6) În general, pentru calcularea dobânzilor acumulate pe parcursul anului se pot aplica practicile locale, adică acestea pot fi calculate fie până la ultima zi lucrătoare, fie până la ultima zi calendaristică a trimestrului. Cu toate acestea, la sfârșitul anului, 31 decembrie reprezintă data obligatorie de referință.
(7) Ieșirile de devize care implică o modificare a poziției într-o anumită valută externă pot genera câștiguri sau pierderi realizate din diferențe de curs de schimb.
Articolul 14
Costul tranzacțiilor
CAPITOLUL III CONSTATAREA REZULTATELOR
(1) La determinarea costului tranzacțiilor se aplică următoarele norme generale: (a) metoda costului mediu se utilizează zilnic pentru aur, instrumente și titluri de valoare exprimate în valută externă, pentru a calcula costul de achiziție al elementelor vândute, având în vedere efectul fluctuațiilor cursului de schimb și/sau ale prețului; (b) prețul mediu/rata medie de cost a elementului de activ/pasiv se reduce/se majorează cu descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului; (c) în cazul achiziționării de titluri cu cupoane, cuantumul venitului din cupoane aferente titlurilor achiziționate se înregistrează separat. În cazul titlurilor exprimate în valută externă, acesta se include la poziția valutei respective, dar nu afectează costul sau prețul activului în vederea determinării prețului mediu și nici costul valutei respective.
(2) Următoarele norme speciale se aplică titlurilor de valoare: (a) tranzacțiile se înregistrează la prețul tranzacției și se înscriu în conturile financiare la preț exclusiv dobânda; (b) comisioanele de custodie și de gestionare, comisioanele de cont curent și alte costuri indirecte nu sunt considerate costuri ale tranzacției și se includ în contul de profit și pierdere. Aceste costuri nu sunt considerate parte a costului mediu al unui anumit element de activ; (c) veniturile se înregistrează la valoarea brută, reținerea rambursabilă la sursă și alte taxe fiind înregistrate separat; (d) în scopul calculării costului mediu de achiziție al unui titlu, fie (i) se adaugă toate achizițiile efectuate în cursul aceleiași zile, la prețul lor de tranzacție, la poziția zilei precedente pentru a obține un nou preț mediu ponderat înainte de înregistrarea vânzărilor pentru aceeași zi; fie (ii) se înregistrează achizițiile și vânzările individuale de titluri în ordinea producerii lor pe parcursul zilei, în scopul calculării prețului mediu revizuit.
(3) Următoarele norme speciale se aplică aurului și valutei: (a) tranzacțiile în valută externă care nu implică nici o modificare a poziției în valuta respectivă se convertesc în euro, la cursul de schimb de la data contractului sau de la data decontării, și nu influențează costul de achiziție al poziției respective; (b) tranzacțiile în valută externă care implică o modificare a poziției în valuta respectivă se convertesc în euro, la cursul de schimb de la data contractului; (c) se consideră că decontarea principalelor sume rezultate din tranzacții reversibile cu titluri exprimate în valută externă sau cu aur nu produce nici o modificare în poziția acelei valute sau în poziția aurului; (d) încasările și plățile efective în numerar se convertesc la cursul de schimb valabil la data decontării; (e) în cazul în care există o poziție lungă, intrările nete de valută și aur efectuate pe parcursul unei zile se adaugă, la costul mediu al intrărilor din acea zi pentru fiecare valută și pentru aur, la poziția din ziua precedentă, pentru a obține un nou curs mediu ponderat de schimb/preț mediu ponderat al aurului. În cazul ieșirilor nete, calcularea câștigurilor sau pierderilor realizate se face pe baza costului mediu al valutei externe respective sau al poziției de aur din ziua precedentă, astfel încât costul mediu să rămână nemodificat. Diferențele de curs de schimb mediu/de preț mediu al aurului dintre intrări și ieșiri pe parcursul zilei generează, de asemenea, câștiguri sau pierderi realizate. În cazul unei poziții scurte (sold debitor) pentru o valută sau pentru aur, se aplică metoda inversă celei descrise anterior. Astfel, costul mediu al poziției scurte este afectat de ieșirile nete, în timp ce intrările nete reduc poziția la cursul de schimb mediu ponderat/prețul mediu ponderat al aurului existent și generează câștiguri sau pierderi realizate; (f) costurile tranzacțiilor valutare și alte costuri generale se înregistrează în contul de profit și pierdere.
Articolul 15
Norme generale
CAPITOLUL IV NORME CONTABILE PENTRU INSTRUMENTELE DIN AFARA BILANȚULUI
(1) Tranzacțiile valutare la termen (forward), componentele ce se execută la termen (forward) ale swap-urilor valutare și alte instrumente valutare care implică schimbul unei valute contra altei valute, la o dată ulterioară, sunt incluse în pozițiile nete valutare pentru calcularea costurilor medii de achiziție și pentru calcularea pierderilor și câștigurilor din diferențele de curs de schimb.
(2) Swap-urile pe rata dobânzii, contractele futures pe rata dobânzii, contractele forward pe rata dobânzii, alte instrumente și opțiuni având ca obiect rata dobânzii se înregistrează în contabilitate și se reevaluează element cu element. Aceste instrumente se înregistrează separat de posturile din bilanț.
(3) Profiturile și pierderile aferente instrumentelor din afara bilanțului se recunosc și se înregistrează în mod similar cu instrumentele din bilanț.
Articolul 16
Tranzacții valutare la termen (forward)
CAPITOLUL IV NORME CONTABILE PENTRU INSTRUMENTELE DIN AFARA BILANȚULUI
(1) Cumpărările și vânzările la termen (forward) se înregistrează în conturile în afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării, la cursul la vedere (spot) al operațiunii la termen (forward). Câștigurile și pierderile realizate aferente vânzărilor se calculează pe baza costului mediu al poziției valutare de la data contractului, în conformitate cu procedura zilnică de compensare a cumpărărilor și vânzărilor.
(2) Diferența dintre cursurile la vedere (spot) și la termen (forward) este înregistrată ca dobândă de plătit sau de încasat pe măsura acumulării (pro rata temporis).
(3) La data decontării, conturile în afara bilanțului se stornează.
(4) Poziția valutară este afectată la data tranzacției de tranzacțiile la termen la cursul la vedere.
(5) Pozițiile la termen se evaluează împreună cu poziția la vedere a aceleiași valute, compensând eventualele diferențe care pot apărea în cadrul unei singure poziții valutare. Un sold net debitor se înregistrează în debitul contului de profit și pierdere, dacă depășește câștigurile anterioare din reevaluare înregistrate în contul de reevaluare. Un sold net creditor se înregistrează în creditul contului de reevaluare.
Articolul 17
Swap-uri valutare
CAPITOLUL IV NORME CONTABILE PENTRU INSTRUMENTELE DIN AFARA BILANȚULUI
(1) Cumpărările și vânzările la termen (forward) și la vedere (spot) se înregistrează în conturile de bilanț la data decontării.
(2) Cumpărările și vânzările la termen (forward) și la vedere (spot) se înregistrează în conturile în afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării, la cursul la vedere al tranzacțiilor.
(3) Vânzările sunt înregistrate la cursul la vedere al tranzacției. Prin urmare, nu apar câștiguri sau pierderi.
(4) Diferența dintre cursurile la vedere și cursurile la termen este înregistrată ca dobândă de plătit sau de încasat pe măsura acumulării, atât pentru cumpărări, cât și pentru vânzări.
(5) La data decontării, conturile în afara bilanțului se stornează.
(6) Poziția valutară se modifică numai ca rezultat al acumulărilor exprimate în valută externă.
(7) Poziția la termen (forward) se evaluează împreună cu poziția la vedere (spot) corespunzătoare.
Articolul 18
Contracte futures
CAPITOLUL IV NORME CONTABILE PENTRU INSTRUMENTELE DIN AFARA BILANȚULUI
(1) Contractele futures se înregistrează la data încheierii tranzacției în conturile în afara bilanțului.
(2) Marja inițială se înregistrează ca activ separat, în cazul în care este depozitată sub formă de numerar. În cazul în care este depozitată sub formă de titlu de valoare, marja inițială nu se modifică în bilanț.
(3) Fluctuațiile zilnice ale marjelor de variație se înregistrează în contul de profit și pierdere și afectează poziția valutară. Aceeași procedură se aplică la data închiderii poziției deschise, indiferent dacă livrarea are sau nu loc. În cazul în care livrarea are loc, cumpărarea sau vânzarea se înregistrează la prețul pieței.
(4) Comisioanele se înregistrează în contul de profit și pierdere.
Articolul 19
Swap-uri pe rata dobânzii
CAPITOLUL IV NORME CONTABILE PENTRU INSTRUMENTELE DIN AFARA BILANȚULUI
(1) Swap-urile pe rata dobânzii se înregistrează la data încheierii tranzacției în conturi în afara bilanțului.
(2) Plățile dobânzilor curente, încasate sau efectuate, se înregistrează pe măsura acumulării. Plățile pot fi decontate pe bază netă pentru fiecare swap pe rata dobânzii, dar venitul din dobânzile acumulate și cheltuielile asociate se raportează la valoarea brută.
(3) Swap-urile pe rata dobânzii se reevaluează individual și, în cazul în care este necesar, se convertesc în euro la cursul de schimb la vedere. Se recomandă ca descreșterile de valoare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului să fie amortizate în anii ulteriori, ca în cazul swap-urilor forward pe rata dobânzii amortizarea să înceapă de la data valutei tranzacției și ca metoda de amortizare să fie metoda liniară. Creșterile de valoare rezultate din reevaluare se creditează într-un cont de reevaluare.
(4) Comisioanele se înregistrează în contul de profit și pierdere.
Articolul 20
Contracte forward pe rata dobânzii
CAPITOLUL IV NORME CONTABILE PENTRU INSTRUMENTELE DIN AFARA BILANȚULUI
(1) Contractele forward pe rata dobânzii se înregistrează la data tranzacției în conturi în afara bilanțului.
(2) Plata compensatorie datorată de una dintre părți altei părți la data decontării se înregistrează la data decontării în contul de profit și pierdere. Plățile nu se înregistrează pe măsura acumulării.
(3) În cazul contractelor forward pe rata dobânzii în valută externă, plățile compensatorii au efect asupra poziției aferente valutei externe. Plățile compensatorii se convertesc în euro la cursul de schimb la vedere valabil la data decontării.
(4) Toate contractele forward pe rata dobânzii sunt reevaluate individual și, în cazul în care este necesar, se convertesc în euro la cursul de schimb la vedere. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului nu se stornează în anii ulteriori în contrapartidă cu câștigurile nerealizate, cu excepția cazului în care instrumentul este lichidat sau a ajuns la scadență. Creșterile de valoare rezultate din reevaluare se creditează într-un cont de reevaluare.
(5) Comisioanele se înregistrează în contul de profit și pierdere.
Articolul 21
Tranzacții la termen (forward) cu titluri de valoare
CAPITOLUL IV NORME CONTABILE PENTRU INSTRUMENTELE DIN AFARA BILANȚULUI
Tranzacțiile la termen (forward) cu titluri de valoare sunt înregistrate în conformitate cu una dintre următoarele două metode:
1. Metoda A: (a) tranzacțiile la termen (forward) cu titluri de valoare se înregistrează în conturi în afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării, la prețul la termen (forward) al tranzacției la termen; (b) costul mediu al deținerilor din titlul tranzacționat nu se modifică până la decontare; câștigurile și pierderile rezultate din operațiunile de vânzare la termen (forward) se calculează la data decontării; (c) la data decontării, conturile în afara bilanțului se stornează, iar soldul contului de reevaluare, dacă există, se creditează în contul de profit și pierdere. Titlul cumpărat se înregistrează la prețul la vedere (spot) de la data scadenței (prețul curent al pieței), în timp ce diferența față de prețul inițial la termen se înregistrează ca profit sau pierdere realizat(ă); (d) în cazul titlurilor de valoare exprimate în valută externă, costul mediu al poziției valutare nete nu este afectat, în cazul în care entitatea raportoare deține deja o poziție pentru valuta respectivă. În cazul în care obligațiunea cumpărată la termen este exprimată într-o valută în care entitatea raportoare nu deține o poziție, astfel încât este necesară cumpărarea valutei în cauză, se aplică normele privind cumpărarea de valută externă prevăzute la articolul 14 alineatul (3) litera (e); (e) pozițiile la termen se evaluează separat, la prețul la termen de pe piață pentru durata rămasă a tranzacției. O pierdere din reevaluare la sfârșitul anului se debitează în contul de profit și pierdere, iar un profit din reevaluare se creditează în contul de reevaluare. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului nu se stornează în anii următori, în contrapartidă cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare, cu excepția cazului în care instrumentul este lichidat sau a ajuns la scadență.
2. Metoda B: (a) tranzacțiile la termen cu titluri de valoare se înregistrează în conturi în afara bilanțului de la data încheierii tranzacției până la data decontării, la prețul la termen al tranzacției la termen. La data decontării, conturile în afara bilanțului se stornează; (b) la sfârșitul trimestrului, reevaluarea titlului se efectuează pe baza poziției nete rezultate din bilanț și din vânzările aceluiași titlu înregistrate în conturile în afara bilanțului. Rezultatul reevaluării este egal cu diferența dintre această poziție netă evaluată la prețul de reevaluare și aceeași poziție evaluată la costul mediu al poziției din bilanț. La sfârșitul trimestrului, cumpărările la termen sunt supuse procedurii de reevaluare descrise la articolul 7. Rezultatul reevaluării este egal cu diferența dintre prețul la vedere și costul mediu al angajamentelor de cumpărare; (c) rezultatul unei vânzări la termen se înregistrează în exercițiul financiar în cursul căruia a fost contractat angajamentul. Acest rezultat este egal cu diferența dintre prețul inițial la termen și costul mediu al poziției din bilanț sau costul mediu al angajamentelor de cumpărare în afara bilanțului, în cazul în care poziția din bilanț este insuficientă la momentul vânzării.
Articolul 22
Opțiuni
CAPITOLUL IV NORME CONTABILE PENTRU INSTRUMENTELE DIN AFARA BILANȚULUI
(1) Opțiunile se înregistrează în conturile în afara bilanțului de la data tranzacției până la data exercitării sau la data expirării, la prețul de exercitare al instrumentului suport.
(2) Primele exprimate în valută externă se convertesc în euro la cursul de schimb valabil fie la data contractului, fie la data decontării. Prima plătită se înregistrează ca activ separat, în timp ce prima încasată se înregistrează ca pasiv separat.
(3) În cazul în care opțiunea este exercitată, instrumentul suport se înregistrează în bilanț la prețul de exercitare, plus sau minus valoarea inițială a primei. Valoarea inițială a primei opțiunii se ajustează pe baza descreșterilor de valoare înregistrate în contul de profit și pierdere, la sfârșitul anului.
(4) În cazul în care opțiunea nu este exercitată, valoarea primei opțiunii, ajustată pe baza descreșterilor de valoare rezultate din reevaluare din anul precedent, se înregistrează în contul de profit și pierdere, convertită la cursul de schimb valabil la data expirării.
(5) Poziția valutară este afectată de marja variației zilnice pentru opțiunile de tip futures, de reducerile primei opțiunii de la sfârșitul anului, de tranzacțiile aferente la data exercitării sau de prima opțiunii la data expirării. Fluctuațiile zilnice ale marjelor de variație se înregistrează în contul de profit și pierdere.
(6) Fiecare contract de opțiune se reevaluează individual. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere nu se stornează în anii ulteriori în raport cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare. Creșterile de valoare rezultate din reevaluare se creditează într-un cont de reevaluare. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare pe orice opțiune nu se compensează cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare pe o altă opțiune.
(7) În sensul aplicării alineatului (6), valorile de piață sunt prețurile cotate, în cazul în care respectivele prețuri pot fi obținute de la o bursă, un dealer, un broker sau de la o entitate similară. În cazul în care nu sunt disponibile prețuri cotate, valoarea de piață se determină cu ajutorul unei tehnici de evaluare. Tehnica de evaluare respectivă se folosește în mod constant în timp și va fi posibil să se demonstreze că metoda oferă estimări credibile ale prețurilor care ar fi obținute în cadrul unor tranzacții reale de pe piață.
(8) Comisioanele se înregistrează în contul de profit și pierdere.
Articolul 23
Modele de raportare
CAPITOLUL V OBLIGAȚII DE RAPORTARE
(1) BCN raportează la BCE date în scopul raportării financiare din cadrul Eurosistemului, în conformitate cu prezenta orientare.
(2) Modelele de raportare ale Eurosistemului cuprind toate elementele prevăzute la anexa IV. Conținutul elementelor care trebuie incluse în diferitele modele de bilanț sunt descrise, de asemenea, în anexa IV.
(3) Modelele diferitelor situații financiare publicate sunt conforme cu următoarele anexe: (a) anexa V: situația financiară săptămânală consolidată a Eurosistemului publicată după sfârșitul trimestrului; (b) anexa VI: situația financiară săptămânală consolidată a Eurosistemului publicată după în cursul trimestrului; (c) anexa VII: bilanțul anual consolidat al Eurosistemului.
Articolul 24
Bilanțurile publicate și conturile de profit și pierdere publicate
CAPITOLUL VI BILANȚUL ANUAL PUBLICAT ȘI CONTUL ANUAL DE PROFIT ȘI PIERDERE PUBLICAT
Se recomandă ca BCN să își adapteze bilanțurile anuale publicate și conturile de profit și pierdere anuale publicate în conformitate cu anexele VIII și IX.
Articolul 25
Norme generale referitoare la consolidare
CAPITOLUL VII NORMELE REFERITOARE LA CONSOLIDARE
(1) Bilanțurile consolidate ale Eurosistemului cuprind toate posturile din bilanțurile BCE și BCN.
(2) În cadrul procesului de consolidare există consecvență între rapoarte. Toate situațiile financiare ale Eurosistemului sunt întocmite în mod similar, prin aplicarea acelorași tehnici și proceduri de consolidare.
(3) BCE întocmește bilanțurile consolidate ale Eurosistemului. Respectivele bilanțuri respectă necesitatea unor principii și tehnici contabile uniforme, a unor exerciții financiare care coincid în cadrul Eurosistemului, a ajustărilor din consolidare aferente operațiunilor și pozițiilor intra-Eurosistem și ține seama de orice modificări intervenite în componența Eurosistemului.
(4) Elementele individuale din bilanț, altele decât soldurile intra-Eurosistem ale BCN și BCE, sunt agregate în vederea consolidării.
(5) Soldurile BCN și BCE în raport cu terții se înregistrează la valoarea lor brută în procesul de consolidare.
(6) Soldurile intra-Eurosistem sunt prezentate în bilanțurile BCE și BCN în conformitate cu anexa IV.
Articolul 26
Dezvoltarea, aplicarea și interpretarea normelor
CAPITOLUL VIII DISPOZIȚII FINALE
(1) Comitetul pentru contabilitate și venituri monetare al SEBC (AMICO) prezintă Consiliului guvernatorilor, prin intermediul Comitetului executiv, rapoarte cu privire la evoluția, introducerea și aplicarea normelor contabile și de raportare financiară ale SEBC.
(2) La interpretarea prezentei orientări, se ține seama de lucrările pregătitoare, de principiile contabile armonizate de dreptul Uniunii și de standardele contabile internaționale general acceptate.
Articolul 27
Norme tranzitorii
CAPITOLUL VIII DISPOZIȚII FINALE
(1) BCN reevaluează toate activele și pasivele financiare la data la care devin membre ale Eurosistemului. Creșterile de valoare rezultate din reevaluare produse înainte de sau la data respectivă se separă de creșterile de valoare rezultate din reevaluare care pot apărea ulterior și rămân la BCN. Prețurile și cursurile pieței aplicate de BCN în bilanțul de deschidere la data integrării în Eurosistem se consideră ca fiind costul mediu al activelor și pasivelor BCN în cauză.
(2) Se recomandă ca acele creșteri de valoare rezultate din reevaluare înregistrate înainte ca o BCN să devină membră a Eurosistemului sau la acel moment să nu fie considerate distribuibile la momentul tranziției și să fie considerate realizabile/distribuibile numai în contextul tranzacțiilor realizate ulterior intrării în Eurosistem.
(3) Pierderile și câștigurile din valută externă, aur sau preț, apărute ca rezultat al transferului de active de la BCN către BCE, se consideră ca fiind realizate.
(4) Prezentul articol nu aduce atingere unei eventuale decizii adoptate în temeiul articolului 30 din Statutul SEBC.
Articolul 28
Abrogare
CAPITOLUL VIII DISPOZIȚII FINALE
Orientarea BCE/2006/16 se abrogă. Trimiterile la orientarea abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta orientare și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XI.
Articolul 29
Intrarea în vigoare
CAPITOLUL VIII DISPOZIȚII FINALE
Prezenta orientare intră în vigoare la 31 decembrie 2010.
Articolul 30
Destinatari
CAPITOLUL VIII DISPOZIȚII FINALE
Prezenta orientare se aplică tuturor băncilor centrale din Eurosistem.