Recitale
(1) Articolul 153 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) permite Uniunii să sprijine și să completeze activitățile statelor membre, printre altele în domeniul egalității dintre femei și bărbați în ceea ce privește oportunitățile legate de piața forței de muncă și tratamentul la locul de muncă.
(2) În conformitate cu articolul 155 alineatul (1) din TFUE, dialogul social la nivel Uniunii poate conduce la raporturi contractuale, inclusiv acorduri, în cazul în care patronatul și sindicatele („partenerii sociali”) doresc acest lucru. În conformitate cu articolul 155 alineatul (2) din TFUE, partenerii sociali pot să solicite în comun punerea în aplicare, printr-o decizie a Consiliului la propunerea Comisiei, a acordurilor încheiate de aceștia la nivelul Uniunii în domeniile reglementate de articolul 153 din TFUE.
(3) La 14 decembrie 1995, organizațiile interprofesionale europene generale ale partenerilor sociali (CES, UNICE și CEEP) au încheiat un Acord-cadru privind concediul pentru creșterea copilului, căruia Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind Acordul-cadru privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES i-a conferit efecte juridice (1). Respectiva directivă a fost modificată și extinsă la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord prin Directiva 97/75/CE a Consiliului (2). Directiva 96/34/CE a contribuit într-o mare măsură la îmbunătățirea posibilităților aflate la dispoziția părinților care lucrează în statele membre, în vederea unei mai bune concilieri între responsabilitățile lor profesionale și cele familiale prin intermediul dispozițiilor în materie de concedii.
(4) În conformitate cu articolul 138 alineatele (2) și (3) din Tratatul de instituire a Comunității Europene („Tratatul CE”) (*1), Comisia a consultat partenerii sociali europeni în 2006 și 2007 cu privire la modalitățile de îmbunătățire ulterioară a concilierii între viața profesională, viața privată și viața de familie, în special legislația comunitară existentă cu privire la protecția maternității și concediul pentru creșterea copilului, și cu privire la posibilitatea introducerii unor noi tipuri de concediu familial, cum ar fi concediul de paternitate, concediul de adopție și concediul pentru îngrijirea membrilor familiei.
(5) La 11 septembrie 2008, cele trei organizații interprofesionale europene generale ale partenerilor sociali (CES, CEEP și BUSINESSEUROPE, fosta UNICE) și organizația interprofesională europeană a partenerilor sociali reprezentând o anumită categorie de întreprinderi (UEAPME) au informat Comisia cu privire la intenția lor de a începe negocieri, în conformitate cu articolul 138 alineatul (4) și articolul 139 din Tratatul CE (*2), în vederea revizuirii Acordului-cadru privind concediul pentru creșterea copilului încheiat în 1995.
(6) La 18 iunie 2009, aceste organizații au semnat Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului („Acordul-cadru revizuit”) și au adresat o solicitare comună Comisiei de a înainta o propunere de decizie a Consiliului de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit.
(7) În cursul negocierilor lor, partenerii sociali europeni au revizuit în totalitate Acordul-cadru din 1995 privind concediul pentru creșterea copilului. Prin urmare, Directiva 96/34/CE ar trebui să nu fie doar modificată, ci să se abroge și să fie înlocuită cu o nouă directivă.
(8) Deoarece obiectivele directivei, și anume îmbunătățirea concilierii între viața profesională, viața privată și cea de familie pentru părinții care lucrează și a egalității între femei și bărbați în ceea ce privește oportunitățile legate de piața forței de muncă și tratamentul la locul de muncă în întreaga Uniune, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(9) Comisia a elaborat propunerea de directivă ținând seama de reprezentativitatea părților semnatare ale Acordului-cadru revizuit, de mandatul lor, de legalitatea clauzelor Acordului-cadru revizuit, precum și de respectarea dispozițiilor relevante privind întreprinderile mici și mijlocii.
(10) Comisia a informat Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European cu privire la propunerea sa.
(11) Clauza 1 punctul 1 din Acordul-cadru revizuit, în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii în domeniul politicii sociale, prevede faptul că acordul stabilește cerințe minime.
(12) Clauza 8 punctul 1 din Acordul-cadru revizuit prevede faptul că statele membre pot introduce sau aplica dispoziții mai favorabile decât cele prevăzute în acord.
(13) Clauza 8 punctul 2 din Acordul-cadru revizuit prevede faptul că punerea în aplicare a dispozițiilor din acord nu poate constitui un motiv valabil pentru reducerea nivelului general de protecție acordat lucrătorilor în domeniul reglementat de acord.
(14) Statele membre ar trebui să prevadă sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect de descurajare în cazul oricărei nerespectări a obligațiilor care decurg din prezenta directivă.
(15) Statele membre pot încredința partenerilor sociali, la cererea comună a acestora, punerea în aplicare a prezentei directive, cu condiția ca respectivele state membre să adopte orice dispoziție necesară care să permită garantarea în orice moment a rezultatelor impuse de prezenta directivă.
(16) În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (3), statele membre sunt încurajate să elaboreze, pe cont propriu și în interesul Uniunii, propriile lor tabele, care să ilustreze, în măsura posibilului, corespondența între prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,