Articolul text
Text integral
2010/C 156/01 CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, REAMINTIND comunicările Comisiei către Consiliu, către Parlamentul European și către Comitetul Economic și Social din 19 decembrie 2006 privind coordonarea sistemelor de impozitare directă ale statelor membre pe piața internă (1) și din 10 decembrie 2007 privind aplicarea măsurilor antiabuz în domeniul impozitării directe – în cadrul Uniunii Europene și față de țările terțe (2), precum și Concluziile Consiliului privind coordonarea sistemelor de impozitare directă ale statelor membre pe piața internă din 27 martie 2007, RECUNOSCÂND necesitatea de a obține un echilibru adecvat între interesul public al combaterii abuzurilor și al protejării bazelor de impozitare ale statelor membre și necesitatea de a evita restricțiile disproporționate asupra activității transfrontaliere în cadrul UE, LUÂND ACT de faptul că normele antiabuz se pot prezenta sub o varietate de forme, de la un concept general de abuz întemeiat pe legislație sau dezvoltat în cadrul jurisprudenței, până la dispoziții antiabuz cu caracter mai specific, precum normele privind societățile străine controlate (SSC); luând act, de asemenea, de faptul că o serie de state membre consideră că normele de capitalizare redusă pot juca un rol în prevenirea abuzurilor; și reamintind faptul că directivele UE privind impozitarea întreprinderilor au în vedere norme antiabuz, LUÂND ACT de faptul că termenul „norme de capitalizare redusă” din prezenta rezoluție se referă la normele de capitalizare redusă destinate prevenirii abuzurilor și nu la toate normele de capitalizare redusă în general și, având în vedere faptul că prin normele de capitalizare redusă care respectă principiul concurenței depline se poate preveni evaziunea fiscală, se poate menține o alocare echilibrată a competențelor de impozitare sau ambele, AVÂND ÎN VEDERE că normele privind societățile străine controlate (SSC) sau de capitalizare redusă pot constitui restricții în calea exercitării libertăților consfințite prin tratat atunci când acestea presupun un tratament diferit al situațiilor, comparabile din punct de vedere obiectiv, interne și transfrontaliere, REAMINTIND că din jurisprudența Curții de Justiție a UE rezultă că restricțiile privind libertățile consfințite prin tratat în cadrul UE pot fi justificate prin motive imperative de interes general, precum necesitatea de a preveni evaziunea fiscală și/sau necesitatea de a menține o alocare echilibrată a drepturilor de impozitare între statele membre, cu condiția ca acestea să fie proporționale cu aceste obiective și ca prevenirea evaziunii fiscale în raport cu „aranjamentele pur artificiale” să fie în general justificată, CONSIDERÂND că ar fi utilă adăugarea, în cadrul normelor naționale privind SSC și al normelor de capitalizare redusă, a unor criterii privind „un prag de siguranță”, dincolo de care probabilitatea de abuz este cea mai ridicată, atâta vreme cât contribuabilului i se dă posibilitatea de a prezenta dovezi cu privire la lipsa abuzului, SUBLINIIND, de asemenea, faptul că principiile directoare reprezintă un angajament politic, a cărui punere în aplicare este lăsată la latitudinea fiecărui stat membru și, în consecință, nu afectează drepturile sau obligațiile statelor membre și nici competențele statelor membre și ale Uniunii, astfel cum decurg din tratat, și, mai ales, nu impun statelor membre care nu dispun de tipul de norme la care se face trimitere în prezenta rezoluție introducerea unor astfel de norme, RECOMANDĂ ca, atunci când pun în aplicare norme SSC și norme de capitalizare redusă transfrontaliere în cadrul UE, care nu sunt aplicabile în situații naționale similare, statele membre să adopte următoarele principii directoare: SUBLINIAZĂ că, în asigurarea eficienței măsurilor antiabuz, cooperarea administrativă poate avea o importanță esențială și, prin urmare, evidențiază importanța pe care o are asistența reciprocă dintre statele membre în scopul detectării și al combaterii mecanismelor abuzive.