Recitale
(1) Prin scrisoarea înregistrată la Secretariatul General al Comisiei la 23 septembrie 2009, România a solicitat autorizarea de a introduce o măsură specială de derogare de la articolul 193 din Directiva 2006/112/CE.
(2) În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 14 decembrie 2009, cu privire la cererea depusă de România. Printr-o scrisoare datată 17 decembrie 2009, Comisia a informat România că dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare pentru evaluarea cererii.
(3) Articolul 193 din Directiva 2006/112/CE prevede, ca regulă generală, că persoana impozabilă care furnizează bunurile sau serviciile este obligată la plata taxei pe valoarea adăugată (TVA) către autoritățile fiscale. Scopul derogării solicitate de România este ca, în două situații specifice, obligația de plată a TVA să revină beneficiarului bunurilor sau serviciilor furnizate. Prima situație inclusă este aceea în care persoanele impozabile furnizează produse din lemn, conform definiției din legislația națională. A doua situație este reprezentată de furnizarea de produse și/sau servicii de către persoane impozabile, cu excepția comercianților cu amănuntul, care fac obiectul unei proceduri de insolvență.
(4) Societățile aflate în stare de insolvență sunt adesea împiedicate de dificultăți financiare să se achite de obligațiile de plată a TVA către autoritățile competente pentru furnizările de produse și servicii. Beneficiarul acestor bunuri sau servicii poate totuși, în principiu, să deducă TVA chiar dacă nu a fost achitată autorităților competente de către furnizor.
(5) Deoarece pentru comercianții cu amănuntul este dificil să verifice statutul fiscal al clienților lor la punctul de vânzare, taxarea inversă nu ar trebui să se aplice comercianților cu amănuntul care fac obiectul unei proceduri de insolvență.
(6) De asemenea, România întâmpină probleme pe piața lemnului, din cauza naturii acesteia și a societăților implicate. Pe piața respectivă operează un număr mare de societăți mici pe care autoritățile române le controlează cu dificultate. Forma cea mai răspândită de evaziune fiscală implică facturarea de către furnizor pentru furnizările de produse sau servicii și apoi dispariția acestuia fără a plăti taxa către autoritățile competente, lăsând însă clientului o factură valabilă care poate fi utilizată pentru a solicita deducerea taxei.
(7) Desemnând beneficiarul ca persoană obligată la plata TVA în cazul furnizării de produse din lemn de către persoane impozabile și în cazul furnizării de produse și servicii de către persoane impozabile, cu excepția comercianților cu amănuntul, care fac obiectul unei proceduri de insolvență, derogarea înlătură dificultățile apărute fără a afecta suma totală a taxei datorate. Această măsură are drept efect împiedicarea anumitor tipuri de evaziune fiscală sau de evitare a plății taxelor.
(8) Măsura este proporțională cu obiectivele urmărite, deoarece nu se intenționează aplicarea sa generală, ci numai pentru anumite operațiuni și sectoare specifice care pun probleme considerabile de taxare, de evaziune fiscală sau de evitare a plății taxelor.
(9) Autorizația ar trebui să fie limitată în timp până la 31 decembrie 2013. Având în vedere experiența acumulată până la data menționată, se poate efectua o evaluare pentru a stabili necesitatea de menținere sau nu a derogării.
(10) Derogarea nu are un impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii provenind din TVA,