Recitale
(1) La 27 noiembrie 2009, Franța a prezentat Comisiei o cerere, în temeiul articolului 2 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, referitoare la scutirea de la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 a ratingurilor acordate de Banca Franței („Banque de France”).
(2) Banca Franței este reglementată în Franța prin „Code monétaire et financier” (Codul monetar și financiar), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2008-776 din 4 august 2008 (2). Articolul L.141-6 din „Code monétaire et financier” permite Băncii Franței să primească toate informațiile necesare de la participanții pe piață pentru a-și exercita principalele funcții. „Contrat de service public entre l’Etat et la Banque de France” (3) (contractul de serviciu public între Stat și Banca Franței – denumit în continuare „contractul”), reînnoit din trei în trei ani, menționează în mod explicit faptul că emiterea de ratinguri de către Banca Franței este unul dintre serviciile pe care Banca Franței trebuie să le asigure.
(3) Banca Franței a stabilit propriul său cod de conduită (4) (denumit în continuare „codul”), în principal în baza „Code of Conduct Fundamentals for credit rating agencies”, publicat de Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO).
(4) În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, pentru a scuti ratingurile acordate de Banca Franței de la aplicarea respectivului regulament, trebuie îndeplinite patru criterii:
(5) În primul rând, ratingurile nu pot fi plătite de entitatea căreia i se acordă ratingul. Punctul 1.3 din cod prevede că, în schimbul ratingului acordat, Banca Franței nu primește nicio remunerație de la entitățile cărora le acordă rating și pe care le informează cu privire la acest rating. Punctul 2.2 din cod precizează că utilizatorii (instituțiile de credit utilizatoare ale FIBEN – „Fichier Bancaire des Entreprises”) sunt cele care plătesc serviciul conform unui tarif publicat.
(6) În al doilea rând, ratingurile nu pot fi făcute publice. Punctul 1.5 din cod specifică că ratingurile nu trebuie făcute publice. Accesul este restricționat prin lege la anumite categorii de actori enumerați în cod pe care Banca Franței trebuie să îi identifice înainte de a avea acces la ratinguri.
(7) În al treilea rând, ratingurile trebuie acordate în conformitate cu principiile, standardele și procedurile care asigură integritatea și independența necesară a activităților de rating, astfel cum prevede Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Prevederile din „Code monétaire et financier”, în special articolele L.142-9 și L.164-2, garantează că analiștii și agenții care lucrează la Banca Franței respectă principiul secretului profesional și regulile referitoare la conflictele de interes incluse în normele de etică profesională și în codul etic financiar la Băncii Franței, aprobat de Ministerul economiei, finanțelor și industriei (Ministère de l’économie, des finances et de l’industrie). În plus, statutul personalului Băncii Franței conține prevederi care interzic în mod explicit agenților să se regăsească sau să rămână într-o situație de conflict de interese. Mecanismele de control intern ale Băncii Franței, exercitate de către un ofițer independent responsabil cu deontologia și angajații săi responsabili cu verificarea aplicării codului etic sau de către structura colegială integrată în organizarea conducerii Băncii Franței, reprezintă mijloace eficiente de garantare a respectării acestor reguli de integritate și independență. Deoarece aceste cerințe sunt înscrise în lege, în cazul nerespectării lor pot fi impuse sancțiuni. În plus codul stabilește reguli de procedură și standarde care garantează: (i) integritatea și calitatea procesului de acordare de ratinguri (în special a formalizării circuitului decizional, a trasabilității deciziilor și a procesului de control al calității), (ii) existența procedurilor care să asigure transparența și comunicarea (inclusiv regulile de acces la ratinguri, publicarea metodelor și evoluția activităților de acordare de ratinguri) și (iii) existența măsurilor care să prevină apariția conflictelor de interese (inclusiv diligența de care trebuie să dea dovadă analiștii, funcționarea comitetelor naționale și regionale de rating).
(8) În al patrulea rând, ratingurile nu trebuie să privească instrumente financiare emise de statele membre ale respectivelor bănci centrale. Punctul 1.1 din cod stipulează că ratingurile produse de Banca Franței se referă la societăți nefinanciare. Ele se referă la societățile stabilite în Franța metropolitană și în departamentele franceze de peste mări, acestea din urmă fiind acoperite de către „Institut d’émission des départements d’outre-mer” (IEDOM). Contractul prevede că ratingurile Băncii Franței se referă la societăți. Prin urmare, Banca Franței nu acordă ratinguri referitoare la ofertele publice ale instrumentelor financiare emise de statul francez sau de alte state membre.
(9) Ținând seama de factorii analizați la considerentele 2-8, se poate considera că, în privința acordării de ratinguri, Banca Franței îndeplinește condițiile stabilite la articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.
(10) Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 nu trebuie să se aplice ratingurilor acordate de Banca Franței.
(11) Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,