Recitale
(1) Lista A din anexa 2 la Instrucțiunile consulare comune (2) conține lista țărilor ai căror resortisanți nu fac obiectul obligației de a deține viză în unul sau mai multe state Schengen atunci când sunt titulari ai pașapoartelor diplomatice, oficiale sau de serviciu, dar care fac obiectul obligației de a deține viză atunci când sunt titulari ai pașapoartelor obișnuite.
(2) Franța dorește să îi exonereze pe titularii de pașapoarte diplomatice din Arabia Saudită de obligația de a deține viză. Prin urmare, Instrucțiunile consulare comune ar trebui să fie modificate în consecință.
(3) Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (3); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu i se aplică și nu prevede obligații pentru acesta.
(4) Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (4); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu i se aplică și nu prevede obligații pentru aceasta.
(5) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu i se aplică și nu prevede obligații pentru aceasta. Ținând seama de faptul că prezenta decizie constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, în conformitate cu articolul 4 din respectivul protocol, Danemarca decide, în termen de șase luni de la data adoptării prezentei decizii de către Consiliu, cu privire la transpunerea sau nu a acesteia în legislația națională.
(6) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (5), aflate sub incidența articolului 1 litera B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a respectivului acord (6).
(7) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), aflate sub incidența articolului 1 litera B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (8) privind încheierea respectivului acord în numele Comunității Europene.
(8) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, aflate sub incidența articolului 1 litera B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE a Consiliului (9), privind semnarea, în numele Comunității Europene, și aplicarea provizorie a anumitor dispoziții din respectivul protocol.
(9) Prezenta decizie reprezintă un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.
(10) Prezenta decizie reprezintă un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005,